966 matches
-
Se vede că nu e totul să ai la îndemână ustensilele de scris, notesul, mediul ploios, o sticlă de apă plată la doi litri cu un defect de fabricație ce-o face să stea cam într-un peș, mai multe scrumiere umplute cu mucurile țigărilor fumate de altul, telefonul la care peste zi nu se poate suna decât pentru treburile de redacție. Nu m-am gândit niciodată că Portia putea să fie un personaj tragic, fără alte satisfacții decât serviciul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să cumpere mâncare pentru cățeii Politehnicii, cu banii adunați din toată redacția). Îmi vine să spun că, până nu vor da frigurile, nu mai am ce să caut acasă, unde îmi voi regăsi intactă recuzita romanului: ghiocul ținând loc de scrumieră, Figaro la o înălțime respectabilă pe baloții de maculatură, în curând strivită între turnul lor și tavan, tot sus, pe dulap, felicitarea de ziua mea pe care Țâru mi-a schițat la ultimul șaișpe noiembrie portretul de bătrân cu mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sau metroul cu care călătorești zilnic te vor duce de data asta fără stație în necunoscut, pe tine și un ciopor de pasageri care numai în situația asta îți devin prieteni, tovarăși, comunitate... Plecam opărindu-mă cu cafeaua, lăsând în scrumieră țigara să se fumeze singură, iar seara era atât de previzibilă, că, la descinderea din autobuz, trebuia musai să mă droghez pentru a suporta încă două-trei ore de târâș între odăile populate de păpuși muiate de căldură. Nu adusesem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cum am ajuns să ne împrietenim, cred că în timp și mai ales cred că ea a făcut pașii; destul că, într-o iarnă, la barul din subsolul Institutului de Arhitectură, începuse să-mi povestească, la o cafea și o scrumieră vârfuită de mucurile țigărilor pe care numai ea le fumase, despre problemele ei cu părinții din Ardeal, care nu-l acceptau pe soțul din Capitală. Păi, poate c-ar trebui să faceți un copil, știu că inima bunicilor se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se găsea. O să se regăsească abia mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul de țigară al blănii ei; după plecarea tuturor musafirilor s-a retras și ea în sufragerie, să doarmă printre scrumierele pline-ochi cu mucuri. Anne-Marie învie spectaculos după ce înghite un pumn de pilule și stă jumătate de oră în baie, de unde iese gata îmbrăcată de zi, chiar și cu ochelarii de soare fixați în lăcașurile înguste ale ochilor. Chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sânilor mei. Aha, zicea el. Aha, făcea el cu ochiul. Aha, râdeam eu, și mă ridicam ca să-i aduc ceaiul. Mă foloseam de ocazie ca să mă etalez, știind că asta îi face plăcere. Stai, zicea el, stingându-și țigara în scrumieră. Vino încoace. Putea să se întâmple oricunde, pe scaun, pe canapea, pe jos, sau lângă fereastră, pe un hol sau, uneori, pur și simplu în picioare, în mijlocul camerei, ca și cum am fi fost pe scenă. 8 Iulie 1937. Un tren șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stil Shakespeare e acum un cuib de pasăre. Ochii îi sunt injectați de sânge. Râde de i se văd toți dinții. Trăgând un fum, Mao își întinde picioarle, încrucișându-și gleznele. Istoria Chinei este istoria yin-ului, susține el zgomotos, împingând scrumiera înspre Fairlynn. Apoi împinge spre ea cana lui de ceai. Îi place să-și împartă ceaiul cu femei. A făcut asta cu Kai-hui, Zi-zhen, Jiang Ching și acum cu Fairlynn. Mai adaugă apă în cană, apoi vorbește mai departe. Strămoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
originale, legate manual, zac desupra standurilor înguste și lungi. În mijlocul camerei e un birou cu o suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară, pini de trei sute de ani își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fructul Marelui Salt Înainte. Mao fumează. Pachete întregi pe zi. Dinții i s-au înnegrit și degetele i-au îngălbenit de la tutun. Ascultă ceea ce au ceilalți de spus și nu dă nici un răspuns. Țigara se plimbă dintre buzele lui la scrumieră. Când și când dă din cap, se forțează să zâmbească, dă mâna cu vorbitorul. Bravo. Ai vorbit în numele poporului. Sunt recunoscător pentru sinceritatea dumitale. Fii mândru că ești comunist. După o săptămână, Mao pretinde că e bolnav și își anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sè nu mai poți ajunge, Mè reașez la birou, dar nu-mi aprind țigară pânè nu dau câteva comenzi de continuare a programului de reinstalare, Sper sè meargè, speranța e a ei în timp ce degetele nervoase rèsucesc țigară lungè pe buza scrumierei, Sunt aproape gata! o liniștesc eu încercând sè evit cât mai mult cu putințè sè-mi opresc prea mult privirile asupra ei, În timp ce calculatorul cuminte îmi îndeplinește ultimele comenzi, am și eu timp sè-mi aprind țigară și sè-mi ard ușor buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mânè și nici n-am s-o întreb de ce? De ce Vlad? îmi aprind o țigarè, Tot lucky strike! observè ea, N-am fumat niciodatè altceva decât lucky strike, tu nu te-ai apucat de fumat? Nu! îmi aduc mai aproape scrumiera și, dupè primul fum tras în piept, o întreb, De ce ai râs ieri la telefon? Am râs?! Da, cănd mi-ai auzit vocea! Nu mè așteptăm tocmai la tine, nu știu de ce am râs! învèluindu-mè în privirea ei, Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o pasère mare, ostenitè, isi cautè în geantè o țigarè, eu grèbindu-mè sè-i dau foc cu brichetă pe care o port permanent în buzunarele pantalonilor, am ajuns lângè ea, isi trece încet degetele peste obrazul meu, țigară aprinsè rèmâne în scrumiera de pe noptiera de la capètul patului, bucurându-mè mângâierile ei care fac sè se înalte în trupul meu un val fierbinte, rèscolitor, Ești atât de tânèr, Matei! Iubitul meu! Atunci de ce n-ai venit dupè mine? degetele ei strecurându-se acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
era Însă cazul Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se mai inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare să intrăm la Școala din Băneasa, unde cică au dat patru din premianții de la Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o fericită deplasare de serviciu, peste petele scorojite de la ultima inundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noi practica ne omoară! Și, dacă ai dat-o În bară, știi ce te așteaptă! Capitolul 12tc " Capitolul 31" Moartea PenelopeiTC "MOARTEA PENELOPEI" Am lipit un poster cu Belodedici pe ușa pătată, mi-am pus caseta cu Scorpions, am aruncat scrumiera În vasul de la closet, asta a fost o greșală, oricât am tras apa, mucurile se Încăpățânează să plutească, am deschis toate ferestrele, pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se Întoarce acasă, și ce-ar fi să Încerc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se ridică să Îi aducă o scrumieră și pe urmă, oftând, ușurat, scoate și el pachetul lui de țigări și Îl trântește, victorios, pe masă. * — ...Dar vă puteți imagina, dragii mei, ce Înseamnă să stai ore Întregi, Înțelegeți? Ore Întregi, Într-un aeroport, fără să ai habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întârziere... Mi-am amintit toate avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt un fricos, dar nu vă doresc să vă simțiți scoși dintr-odată În afara regulilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
continua să se cramponeze de nisipurile și obiceiurile lor - arătă spre exterior, spre îndepărtatul turn de unde un muezin chema la rugăciune... E ora de rugăciune... Veniți la moschee? Guvernatorul încuviință în tăcere, se apropie de masă, stinse havana într-o scrumieră masivă de cristal și răsfoi hârtiile pe care le studiase: — Pe urmă ne întoarcem, spuse. Să rămână o secretară; astea trebuie să plece mâine. — O să vă duceți acasă să mâncați? Nu. Anunț-o pe soția mea. Ieșiră. Anuhar dădu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru el, spuse. E targuí, și nu există nimeni pe lume în stare să prindă un tuareg solitar în deșert. L-au trezit lumina și liniștea. Soarele pătrundea din belșug prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la care Mirela dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sau de lup, și o geantă diplomat din piele ciocolatie, pe care și-o puse pe genunchi când se așeză pe fotoliu. — Dezbrăcați-vă, îi spuse Mirela. O să vă încălziți... Ea doar se descheie la haină și-i ceru o scrumieră pe care o puse pe geantă. Prinse să pufăie dintr-o țigară cu filtru alb, scoasă dintr-o tabacheră aurită, pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a lăsat un mesaj secretarei, cu numele tău și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu nemiluita în el, după ce i-a dat ei peste mână să nu mai bea... Noi nu prea suntem obișnuiți cu băutura, se scuză Mirela musafirilor așezați turcește pe lângă măsuță. Mirela se învârte în jurul mesei, adunând sticlele goale și golind scrumierele, și spune c-o să mai facă o cafea, că acum se luminează de ziuă. E trei dimineața abia, și uite copiii ăștia cum dorm dezveliți în fotoliul-pat, și Rafael că lasă-i așa, nu-i vezi c-au transpirat? Zăpușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rău, asta bate la ochi” și așa mai departe. Tata îmbrăca mereu paltonul acela, făcea piruete și se uita în oglindă. Pe urmă au îndesat în buzunare tot ce au găsit: sticle goale, suluri de hârtie igienică, ambalaje de la cârnați, scrumiere, umplându-le până la refuz. Apoi tata a trebuit să se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]