1,460 matches
-
drept urmașul unor neamuri aristocrate sub numele de „prince Bassaraba - Apaffy”, Mateiu încearcă să se impună prin vestimentație, gestică și ținută de nobil, mai ales prin „solemnitatea pasului și expresia disprețuitoare a figurii palide cu ochii negri și reci, care scrutau fără indulgență în jurul lui”, părând obsedat de ascendența sa: „Eu cobor din ilustva familie a conților Cavacioni. Eu sunt ultimul descendent...al familiei Cavacioni” (Cella Delavrancea), o deficiență de vorbire făcându-l să pronunțe litera „V” în locul literei „R”. Când
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
păstrarea limbii române în Basarabia, în cele aproape două veacuri de stăpânire rusească. Privind în Album la imaginea Bisericii “Sf. Teodor Stratilat” de la Soroca, la noblețea albului pur al chipului ei exterior, mi-am simțit deja inima în rugăciune, iar scrutând o secvență de pe bolta Catedralei “Schimbarea la Față” din Tighina, mi s-a părut că deodată s-au deschis cerurile, arătându-mi-se lumea de sus a Domnului. O secțiune din “Rugă pentru Neam” e atribuită sculpturii populare dedicate lui Hristos, sculpturi
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă/ te rog din cale, spre satul meu natal și părăsit”. (”De dor”, pag. 18
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
foarte simbolică oglinda sufletului și trăirea interioară a autorului George Roca în poezia „Nostalgie”. Parcă-l văd pe balconul casei sale din Sydney, căzut pe gâduri... într-un zbor imaginar spre ținuturile natale, cu o lacrimă în colțul ochiului stâng... scrutând zarea printre glastrele florilor albastre de la Antipozi: „Reverie printre glastre/ Admirând florile-albastre/ Ca un pui de bogdaproste/ Care cântă a dragoste./ Gângurit de guguștiuc/ Mă-ndeamnă să mă duc.../ Să mă duc ori unde, aiurea,/ Să mă iubesc cu pădurea
GEORGE ROCA… CĂUTÂND INSULA FERICIRII de MELANIA CUC în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368076_a_369405]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > UITE COLO ASFINȚITUL... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1171 din 16 martie 2014 Toate Articolele Autorului Măsor drumul ca să știu Cât am mers - de unde viu - Și scrutez cât drum mai este Pân’ la capăt de poveste. Hăt departe-i răsăritul, Uite colo asfințitul... Ce să prețuiesc mai mult? Drumul lung, sau drumul scurt? Am s-aleg, din ce a fost, Doar ce n-am făcut cu rost
UITE COLO ASFINŢITUL... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353529_a_354858]
-
răcoroasă, spre somn. Eu, mare iubitor de căldură și la propriu, și la figurat, am ales plimbarea. -Dar ea, misterioasa, ce-alesese?! Retirarea în sine?! se interesă visătoare Miramoț. -Nicidecum... Când am urcat pe puntea micului vaporaș, am revăzut-o. Scruta depărtările ajutată de un binoclu Sakura, detalie Babacul. -Ești grozav! Te pricepeai și la asemenea ustensile? Și ce memorie ai... după atâția ani! se entuziasmă Flower-Power. -Da’ de unde! I-am citit marca de pe cutia de piele agățată în bandulieră și
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
-mi... Simțisem că, de nu intru în vorbă cu ea, aveam să... plesnesc de nerăbdare, ce mai! -Și, și?! se iți cu vocea Idu, alias Diplomatul. -Mi-a răspuns firesc, necontrariată, fără vreo amendare a indiscreției mele insolite, spunându-mi că scrutează Insula Brăilei, locul spre care ne îndreptam, loc de un exotism teribil, mă informă ea, pe care-l mai vizitase, cu o vegetație luxuriantă, mă avertiză, insulă denumită și Mica Deltă. Îmi vorbi, în cunoștință de cauză, despre tristețea strigată
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Articolele Autorului Atât de falnic condorul își unduiește zborul pe creste Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate, Uitând ca acasă înseamnă acolo, unde perechea lui este Iar frumusețea din alte zări înseamnă pericol de moarte. Scrutând zarea albastră mai trece ușor peste un munte Și-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l. Avântul în jos e o joacă peste crestele atâta de ciunte Dar nu toate, mai rămase doar una pe pieptul lui
MOARTEA CONDORULUI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354381_a_355710]
-
Acasa > Cultural > Accente > DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Se anunță o noapte cu lună, timpul se scurge însă greu, cu pași de melc, iar noi scrutăm neliniștiți întinsul oceanului, așteptând cu sufletul la gură atacul iminent al piraților caraibieni. Mai este o oră până la presupusul atac și toate punctele de atracție de pe vas rămân închise. Echipajul, în schimb, ocupă poziții strategice de o parte și de
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
cunoșteam despre alte întreprinderi similare. De fapt, subtitlul, pe care l-am tot pomenit, acoperă doar parțial ceea ce conține și reprezintă cartea. Foarte atașat de scrisul lui Mircea Pora, Dorin Murariu nu doar îi decodează opera, ci, în paralel, se scrutează, se decodează și se exprimă și pe sine. El nu se plasează în afara textului, ca să-l contemple imparțial, la rece, ci intră în text, i se predă, spre a fi mai intim informat, spre a fi el însuși autorul pe
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
îngrijorarea nespusă a sa. Ce-o fi cu bietul copil? Iată, trecu chiar și-o săptămână, apoi încă una. Copilul nu venea nici acum. Doamne, ce-o fi cu Hokim? Însă, într-o după amiază, pe când Teodosie obosise să tot scruteze în vale, să vadă dacă nu se arată de undeva băiatul, iată, soseau doi inși în veșminte ostășești urcând în grabă spre chilia lui. În jumătate de ceas, ajunseseră la el, gâfâind din greu. Nici nu sosiră bine, că îi
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353686_a_355015]
-
pe Franz, pe mine, pe evrei, pe Dumnezeu, pe toată lumea. Încruntat, cu sângele clocotind, am făcut semn cu capul celorlalți, să plece. Ofițerii s-au împrăștiat, iar eu i-am spus lui Franz: - Urmează-mă! În timp ce ne îndreptam către baracă, scrutam întunericul din împrejurimi după Raisa. Nu era nicăieri. - Acum, spune ce ai de spus și n-o mai face pe misteriosul cu mine!, îi ordon lui Franz atunci când am ajuns înapoi în baracă. - Domnule obergruppenführer, permiteți să raportez, spuse Franz
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din văi senine, Zvâcnesc tăceri ce-adună zâne Cu tainic grai Ivit din fagure de ornic. Agilă ca un ibex, clipa Se-nțepenește pe picioare, Scrutând Depărtările cu coapse de albastru. Mai sus, O despletire de fluturi Pe trepte ninse de înnoptări Încremenește-n alb. Doar blajinii bujori de munte Cu arome seducătoare Mai freamătă-n ținutul alpin, În acea magică risipă de culoare, Când, de
DEZMĂRGINIRE ÎN ECOURI DE STRANĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353765_a_355094]
-
dalbe, adunate-n al ei păr. /Născut în Gerar, din amintirea florilor de gheață, / El. Floare nemuritoare, topită-n unghiuri de ceață.// Respira lacom din mireasma aurie a florilor de tei / Culegând parfumul straniu al buzelor, prin surâsul ei,/ Eminescu. Scrutând scurgerea timpului, la ceasul zorilor / Își înmuia iubind, pana fulgerândă, în tăcerea florilor...”( cf. Tăcerea florilor). Prin supunere la Maeștrii TĂCERII FERTIL-DEMIURGICE, întru LOGOS-ul Mistic, „numai poemul rămâne” - adică, Poetul dispare, mistic (întemeindu-și, astfel, definitiv, Originea Sacră!) dinapoia
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > CÂNTEC DE TREZIT Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 445 din 20 martie 2012 Toate Articolele Autorului Într-o vreme n-aș fi știut să aflu izvoarele În fiecare viața scrutam cerului pridvoarele nu vedeam brațele copacului ce creștea drept din inima mea uimit cu soarele doar îi ascultăm undeva tăcând rădăcina adăpându-se din iubire ca-n arșiță mare căprioarele Și-n timp ce în pumnii furtunii vâltoarea-mi seca
CÂNTEC DE TREZIT de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354661_a_355990]
-
auzi mamei suspinul? * Ce strâmbătate-ți croi, frate, soarta De nu mai vrei deloc s-auzi de tata? * Hai frate, vin’ să ne scăldăm în Prut Ca-n vremurile cele de demult! * Și să ne tolănim în soare-apoi pe mal Scrutând Carpații cu Ceahlăul tutelar. Iar destupând auzul cel din veac, Să-l auzim pe Horea la Albac. * Și-apoi să dăm pe val o mândră floare, S-o ducă Prutul veste pân’ la Mare. * Nu-i chiar așa de aprig
SCRISOARE CĂTRE FRATELE BASARABEAN (ÎNDEMN LA UNIREA CEA NOUĂ) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 452 din 27 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354715_a_356044]
-
pe pământul rece. Ea plângea iar eu mă rugam așa cum mă învățase mamaie. Nu știu cât a durat totul, dar pe neașteptate a țâșnit printre sârmele gardului vecinului, un cap lățos, cu două coarne mari, întoarse ca un melc, care, după ce a scrutat cu privirea grădina s-a îndreptat spre noi ca un fulger. Nu am văzut restul blănii care se agățase în sârma ghimpată, m-am ridicat și până să-și dea Mia seama, că cel găsit de Dumnezeu venea spre noi
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și ei un nume mai frumos? l-am întrebat ceva mai interesată de poveste decât la început. Știam că aveam un alt motiv să râd de el. Tataie și-a tras pălăria pe frunte, s-a scărpinat în cap, a scrutat cu privirea distanța până la pământul lui și fără să-l mai întreb a început: -După ce m-a născut măicuța, la un an a murit. Eram săraci, tare săracă mai era lumea tataie și noi printre ei. Își căuta cuvintele
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mai mult de cât se cuvenea. Nu mi-a spus nimic și cu felinarul în mână s-a îndreptat spre drum. O urmam ca o umbră. Îmi era frică să merg noaptea prin curte. A ieșit în drum și a scrutat întunericul cu privirea. Tataie nu se vedea. Am simțit că mamaie era foarte supărată. -Să vezi ce veseli erau! m-am trezit vorbind singură. În sera aceea nu știam cu cine stătea de vărbă, dar de obicei când ajungea la
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
că acolo, departe de noi a cunoscut pe „ CINEVA” care poate să ne poarte de grijă...Oare, așa va fi? Cine este acel Cineva? Unde este? Când va veni la tine...? Trece vara și nu de puține ori privirile tale scrutau ulița îngustă doar doar vei vedea pe cineva apropiindu-se de poarta voastră. Dar...se pare că nimănui nu-i pasă de tine...de voi...Îți vine să strigi parcă la tatăl tău, deși, sigur nu te aude: - ”Tatăăăăă, de ce
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului cheamă-mă și te alint sunt cronicarul de serviciu, laleaua care se oferă brumei pentru sacrificiu că ne frânge depărtarea și destinul e avar; ne scrutează viitorul un dispecer pe radar inflația mi-o ia înainte dimineața pe Avrig la brutarii unde merg să-mi cumpăr zilnic un covrig chemați-mă și vă alint această criză din oficiu cu care ne-am născut în brațe numai
CRONICARUL DE SERVICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358421_a_359750]
-
închis, dansau, parcă, atunci când râsul îmi mai scăpa de sub control la glumele lui și atrăgeau, desigur, atenția celor din jur. Acum însă, ochii lor, la fel de surprinși ca și ai mei, priveau direct spre el. Ochii aceia, tot timpul blânzi, mă scrutau acum „părintește”, ca la un interogatoriu patern. Am înțeles că sosise momentul adevărului și că de răspunsul meu depindea viitorul nostru. Dar nici că puteam răspunde... După un timp de lungă tăcere, încercă tot el să continue, dar, privind în
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
bine la congres. Cu mâna dreaptă, femeia apăsă obiectul rotund, încercându-i parcă rezistența, apoi, printr-o mișcare sigură de acrobație, încălecă sfera, puse mâinile pe genunchi, își îndreptă coloană și cu o privirea pătrunzătoare și tăioasă ca un laser scrută pentru câteva clipe întreaga asistență. Rămasă așa, dreapta, cu privirea ațintită spre public și cu picioarele desfăcute, începu să-și mângâie genunchii, apoi ridicându-și măinile încet pe lângă corpul ei suplu le puse pe piept și, scoțăndu-și ostentativ sânii în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
cu totul... - Iată și salcia, bătrâne, locul tău preferat!...Aici mă instalam...Ehei, pletoaso, tot aici!?...Mă mai ții minte? Te salut! Mă furase munca... Mângâia scoarța adânc brăzdată pe trunchiul contort și oblic peste apă. Era singur, a descoperit, scrutând orizontul cu reflexe de carmin. A pregătit îndelung trestiile, a probat adâncimea, a înfipt în ace nada vie...” Bieții viermuși!” Soarele prevestea o zi caniculară...A azvârlit primul fir cu plumbi și ac. A făcut să șuiere și al doilea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ÎI MULȚUMESC LUI EMINESCU Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Îi mulțumesc lui Eminescu - Fără el, aș fi fost altul... Fără el, n-aș fi putut scruta Înaltul. * Îi mulțumesc lui Eminescu - El mi-a dat tâlcul Ca să pot pătrunde Adâncul. * Îi mulțumesc lui Eminescu - El mi-a dat scânteia Ca să pot adora Femeia. * Îi mulțumesc lui Eminescu - El mi-a dat darul Ca să pot străpunge Hotarul
ÎI MULŢUMESC LUI EMINESCU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357676_a_359005]