664 matches
-
general, schimbările unei existențe precare [Dekker a petrecut șase ani în închisoarea datornicilor] au rezultat într-o cunoaștere bogată și oarecum ciudată a Londrei și, fără să-și ofilească pofta de viață, și-a adâncit sentimentul pentru cele nouă zecimi scufundate" (40). Altundeva, Bush adaugă că Dekker înfățișează "o imagine urbană alcătuită din căruțe și trăsuri zgomotoase, oale care se ciocnesc, rezervoarele cu apă care gonesc cu viteză maximă, hamali care asudă sub poveri, negustori care poartă pungi cu bani" în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lbatice, necultivând pământul, mâncând carne de cal, de lup și de alte animale de acest fel și bând lapte și sânge de cal”. Pentru a întregi tabloul să amintim și spusele episcopului din Friesing: „Ungurii sunt oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și să lbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești” . Bizantinii, care au luptat de mai multe ori cu ungurii , atât înainte cât și după creștinarea lor, numeau pe șefii lor „prinți turci
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
puteam crede că ea va deveni o componentă principală a legăturii Marea Nordului-Marea Neagră, structurând în diagonală întreg spațiul european, deoarece marile șantiere germane ale deceniului 1980 erau finalizate iar conexiunea Rin-Dunăre devenise operațională. Războiul iugoslav, podurile bombardate și vapoarele scufundate au făcut-o însă impracticabilă vreme de peste 15 ani. Cu toată această criză geopolitică ce afecta atunci întreaga Europă produsele occidentale au invadat rapid piețele estice, spre beneficiul aproape exclusiv al statelor occidentale. Fără îndoială că, pe parcursul primului deceniu, cele
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
al imaginii: "a vegheat ca un diamant în falduri beznelor,/ umbre l-au înfășurat, gol și sfânt, pe el unul, pe el singurul". Lumină însă nu e ca să pună ceva în vedere; nimic nu se expune vizibilului în acest decor scufundat, retras înlăuntrul simțirii. Ceea ce sclipește și își răsfrânge lumina este un început de rostire, ivirea originară a semnificabilului ce strălucește "ca un diamant". Imagine pură și totuși filtrată, învelită în ceea ce este fără imagine, precum lumina înfășurată în umbrele care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aleea/ De ulmi primăvăratici pe piatra ce așteaptă/ În umbră, clipa albă"1. Versurile concentrează temele majore ale poeziei lui Ion Pillat: timpul în declin al înserării, jocul umbrei și al luminii, privirea ce descoperă un alt peisaj în orizontul scufundat al sufletului. Ca și în alte cazuri discutate până acum, întunecarea perspectivei mundane corespunde închiderii orizontului exteriorității. Privirea se întoarce în sine, coboară în adâncul în care "ochiul luminii" poate scruta evanescentele alcătuiri. Ceea ce scapă privirii obișnuite cu spectacolul contingenței
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în nelumea începutului, în "eternul timp interior" sau în "adâncul vast cât lumea" scăldat "în lumina-naltă a marelui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei apariții redefinește centrul de iradiere, răscrucea luminoasă în care imaginea se profilează "pe miezul frumuseții și-n inima luminii"55. Poetica fenomenologică a imaginii urmează itineranța spre ființa profundă, atingând mai întâi potențele generale ale chipului nostru dumnezeiesc, emblema scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suspendată..." 9. Un interspațiu, un peisaj - sau un pasaj - între oglinzi, imaginea pare în suspensie; ea urcă la înălțimea arătării purtată de o lumină nevăzută. Iar ceea ce se pune în vedere taie vederea, o despică revelator, o interzice în imaginea scufundată, ținută în vedere atât timp cât lumina o susține, în suspensia interioară a unui invizibil răsărit: "Atâta lumină îți taie vederea/ până când îți pui geana/ pe o rază de soare!.../ Dar are aceasta vreun înțeles?"10 Are vreun sens această imagine pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înălțimii inegalabile, de dincolo de vedere. Transparent e doar voalul prin lumina căruia vederea trece, cade în sine: Când te-ai deschis în mine/ clopot de albuș plâns/ peșteră a înotătorilor veșnici/ fâlfâitoare?" Ceea ce se deschide e adâncul unui ascuns, orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta nevăzută?" Invizibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
i se arată de la început. Prefața inaparentului (Alexandru Miran) Scenariul imagistic configurat în Dulce așteptare de Al. Miran 38 nu se propune numai drept un tablou al interiorității, al subiectității pure în afirmarea condiției sale definitorii, ci și ca orizont scufundat al posibilului în așteptarea manifestării: " Nu știu dacă afară-i lumină sau întuneric,/ dacă anină vrun cântec despre-nceputuri,/ dacă se plimbă parfumuri subțiri sau duhori ucigașe". Din perspectiva închisă a unei imposibile vederi, totul e încă posibil, exterioritatea există
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zăgăzuită cam de-o viață întreagă, sorbitură cu sorbitură, strecurându-se astfel neobservată în făptura ei; așa că nici ruperea zăgazului sedimentat pe furiș n-avea cum să survină altfel decât surprinzător. Pe fundul fiecărei ființe umane se găsește un contor scufundat, ce însumează lipsa în jurul mizerei virgule aritmetice, menite să intimideze infinitul afară din firavele capilare ale trăirilor noastre; dar contorul poate fi citit de ambele părți, și cu rezultate foarte diferite. De partea limitaților, pierderile sunt declarate neglijabile pentru ca ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
clintit din temelii toată zidăria lui lăuntrică, întorcându-i lumea cu susu-n jos. O imperceptibilă atingere reverberată nefiresc de spațiul lui interior, intrată în rezonanță prin galerii neexplorate ale sinelui și amplificată primejdios. Ce modificare de densitate aduce un membru-fantomă scufundat în lumea cuiva străin ca-n propriu-i buzunar? ar fi vrut Rică să poată și întreba, și afla. Căci bietul băiat se simțea neliniștit ca o Atlantidă ale cărei fundații ar fi scoase la suprafață de-o schimbare aberantă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dealtfel, în budism, analogia dintre conștiință și suprafața unui lichid perturbată de picături în cădere are deja o uzanță venerabilă. Ian știa că, pe înserat, Ondine obișnuia să facă o lungă plimbare cu bicicleta prin zonă, dar știința asta adânc scufundată n-ar fi ieșit la iveală decât dacă vreun răscolitor de suflete și-ar fi permis, pentru un motiv oarecare, să plonjeze întrebător într-acolo. Cât despre Ian însuși, nu mai știa că știe; memoria sa selectivă nu-i restituise
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
carne de cal, de lup și de altele de acest fel. Beau lapte și sânge de cal. Au o mare bogăție de cai și de arme și în războaie sunt foarte viteji”. La înfățișare, ungurii erau „oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și sălbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești”. Cum erau însă războinici, având și un bun conducător în persoana lui Arpad, fiul lui Almus, pe la anul 895, ei sunt chemați în ajutor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de lemn, bine legate și ele dar și cânepa, ca să nu se împrăștie, o băga la „murat”, farfuria realizată era umplută bine cu apă, o împrejmuia cu pământ ca să se mențină cantitatea de apă, peste ea punea pietre ca să rămână scufundată, și o lăsa aici cam douăzeci de zile. Dacă vremea era călduroasă, timpul de stat la murat era mai scurt, dacă era răcoros - acesta se prelungea. Scosul cânepei din apă, uscatul snopilor, erau mare prilejuri de bucurie pentru noi, copiii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
toate laturile, de o nespusă frumusețe. Trecem în fugă prin bazar, privim cu interes la costumele pitorești, dar nu îndrăznim să facem schițe. Era încă ziuă când am intrat în strâmtoarea Dardanele, peste tot și numeroase erau urmele războiului, vase scufundate multe și unele apărând mai mult, altele mai puțin, altele aruncate pe o coastă aproape de mal. Pe mări circulau, libere, mine smulse din lanțuri și nenorocirile erau numeroase. Noaptea se naviga la noroc cu toate că vaporul avea reflector care lumina calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
punea țăruși mari, pe care era scris numele nostru, iar pe de lături țăruși mai mici, ca nu cumva, din cauza ploii, pluta să fie luată de valurile râului. Deasupra așezam bolovani mari și grei (pentru ca inul și cânepa să stea scufundată bine în adânc). Când ne asiguram că totu-i în ordine, ne urcam în căruță și veneam acasă. În cele 3-4 săptămâni cât stătea inul și cânepa în baltă la topit, noi mergeam din când în când, să vedem dacă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
10 septembrie 1919 cu 500 de pasageri la bord, între localitățile Havana și Las Villas. După naufragiu proprietara vasului, compania Pinillos, a cerut firmei Lloyd's plata asigurării. Lloyd's conform uzanțelor, a solicitat companiei Pinillos o "mostră" din corabia scufundată, în cazul inexistenței acesteia proprietarii urmând să primească asigurarea după trecerea a... 99 de ani de la dispariția navei! Se spune că " Valbanera" era al treilea vas pierdut de compania Pinillos în mai puțin de 3 ani, fochistul Juan Lopez debarcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
formal la internarea mea. Pe când Lia se instala, mi-a dat toate știrile din București, care erau cât se poate de bune pentru timpurile acelea în care ne mulțumeam cu puțin: luarea Arras-ului129, 50 000 de prizonieri germani, 110 submarine scufundate, Brazilia intrată în război. Aceste înfrângeri ne explicau persecuțiile și brutalitățile reîncepute. La Mariuța, în toată Strada Romană, au luat mobile, cearceafuri, pro soape și chiar saltele din patul ei, spunând că poate dormi pe somiere. Când a fost vorba
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să se opună cumva regimului acestuia pe care el îl echivala cu însuși răul, n-avea nici o justificare nici față de sine însuși, nici față de ceilalți, pe care-i prețuia, față de mama, față de Monica, față de Vlad, față de Stelian, dacă va rămâne scufundat, captiv în mlaștina asta insuportabilă, în lașitatea asta, în frica asta... Ce trăia el nu era viață, ci temniță. Trebuia să încerce să iasă din temniță, trebuia să lupte. În oraș se vorbea că în pădurile din lunca Dunării s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de teroare, de carceră pe care autorii „se rioși“ se simt datori să le scoată în evidență. Autorul nu se simte un „martor“, o „conștiință morală“, nu judecă și nu condamnă. Dimpo trivă, o mare nostalgie îmbracă imaginea acestei lumi scufundate. Ea a fost lumea copilăriei, cu absurdele ceremonii pionierești care păreau atît de strălucitoare, cu cravatele roșii și inelele lor de plastic, cu defilările de 1 Mai și 23 August, cu instituțiile și obiceiurile ei ciudate. și mai ales cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
evreiesc din Iași, mulți au scris pagini docu mentare, de la Iuliu Barasch În 1842 („maidanul din Cracovia - nota el - este un rai față cu Târgul Cucului din Iași”) <endnote id=" (194)"/> până la F. Brunea-Fox („Iașul [...] cu ulicioarele evreiești, triste, sărace, scufundate parcă Într-o veșnică beznă”) <endnote id="(792, p. 233)"/> și Tudor Arghezi În epoca interbelică: „La Iași, am cercetat vastele cartiere [evreiești] de mahala, construite din moloz, muca vale și mucegai, Încleiate cu materiale umede și provizorii. Doi, trei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Prefață La apariția primei cărți memorialistice a lui Valeriu Cristea, scriam în Orizont: „Poate nu mi se va lua în nume de rău dacă, scriind despre Bagaje pentru paradis (Cartea Românească, 1988) o voi pune în relație cu propriumi Clopotul scufundat. N-am putut, la lectură, să nu fac legătura pentru că mi s-a părut uimitor cât de fundamental diferite sunt două cărți între care există asemănări atât de mari. Asemănări mai cu seamă între autorii deveniți personaje: amândoi provenim dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
multă bunăvoință - ca să mai putem și acționa. Amândoi lăsăm în seama altora mările și oceanele: ne atrage și pe unul și pe altul spațiul adăpostit. Cartea fiecăruia este obsedată de ideea morții. Iar aici, brusc, asemănările se întrerup. În Clopotul scufundat i se atribuie morții blândețea unui capăt de oboseală, pe când în După-amiaza de sâmbătă este simțită, cum e firesc să fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vieții, memorialistul a simțit răsfrângându-se în sine lumina maternă. Ca atare, cartea se compune din alternarea a doi timpi: timpul avertizării împotriva morții, al înfiorării în fața ei, și timpul originar al maternității, reflectat în momentele privilegiate ale vieții. Clopotul scufundat are caracter romanesc măcar prin aceea că este locul căutării unui sens. În După-amiaza de sâmbătă sensul a fost dat din capul locului, căci el se confundă cu această anima a zâmbetului matern. Sensul i-a fost dat cărții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]