6,083 matches
-
indignată baba de Fito. "Așa le-am zis și eu..." "Și ăia ce-au răspuns?" "Ce, dracului, să răspundă? Că toți ne ridicăm cu pretenții și ei trebuie să stea să le facă pe plac la toți, după cum i se scoală fiecăruia." Îmi închipuiam că Săvuleasca o să-l consoleze, spunându-i că el nu era în pericol de a fi inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
suna în draci și Relu bâjbâi după el înjurând. Deschise cu ochii încă închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
șters de mai multe ori atât de pe statuete, cât și de pe mobilă. Așa că prinde, frate, orbul și scoate-i ochii sau, mai simplu, mulțumește-i prietenei Crina care avusese grijă de apartament și care, în afară de faptul că nu se putea scula dimineața înainte de orele 9 și nu putea deschide ochișorii fără o jumătate de litru de cafea neagră tare, tare și fără vreo 5-7 țigări, mai avea și prostul obicei de a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
finală încă nu se cristalizase pe hârtie și că trebuia obligatoriu cristalizată. Urma deci o nouă repriză de nopți nedormite, 56 nopți în care urma să mă culc iarăși și iarăși, numai cu personajul acesta lângă mine, și să mă scol, tot așa, cu el alături. Mâncam cu Mihai, beam cu Mihai, citeam alte cărți sau presa cu același Mihai, mergeam la cinematograf cu personajul meu, iar când îmi fugea gândul la aleasa inimii mele, mă ciocneam inevitabil, tot de umbra
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se pună odată pentru totdeauna, capăt vremurilor tulburi parafrazează el modificând timpul vorbirii, adică pe trebuie cu trebuia. Nu-mi venea să-mi cred urechilor că omul cifrelor, cel cu care vorbeam, era capabil de asemenea citate. Eu care mă sculam și mă culcam cu nasul în carte, mă consideram mic în ultimă instanță, pe lângă el. Oamenii sunt sub vremuri și nu invers, tovarășe... - mă străduiesc și eu să dau răspunsuri cu citate, pe măsură, chiar dacă nu erau alese din nuvela
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
curiozitatea. Dacă Iozefia ar fi zis Nu, niciodată, ar fi fost simplu, iar dacă ar fi zis Așa da, atunci Gerard ar fi trebuit să-i facă propunerea, ceea ce ar fi deschis o variantă a relației lor, extrem de periculoasă. Se sculă de pe scaun. Umbra lui își recăpătă încet capul, urechile, gâtul și o mână. Renăștea văzând cu ochii. Ce miracol! Acuma din umbra Iozefinei nu se mai vedea nimica. Ca și cum n-ar fi fost până acuma, și ea acolo, tupilată la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin minte lui Valy, cu întârziere) la vârsta ei, mai înaintată decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
toată sinceritatea. Dar să știi, stimată doamnă, că, chiar dacă mă crezi puțin cam fraier și prea modest ca s-o spun fără ocolișuri, nu-mi place să fiu băgat în oala celor care te-ar viola. Zău așa... Sima se sculă deodată în picioare și, uitând de tavan, se lovi în creștetul capului. Zdruncinat peste măsură, probabil că văzuse stele verzi. Scrâșni din măsele și, mai puțin impulsiv decât ar fi fost fără să se fi lovit, strigă totuși ca turbat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
meu soț? Nu te gândești că pot răci? Prefăcându-se că nu ar fi auzit replica aceasta cu atât mai deșănțată, cu cât el, Sima era sigur că soția lui nu putea și nu poate fi o femeie ușoară, se sculă și ieși împreună cu Ilea. Ha, ha, ha! Ce mă distrează! - strică Iozefina în așa fel, ca să fie auzită-Adevărul supără pe om! - și mai apoi lui Gerard, aproape cuprinsă de panică, în momentul când văzu că acesta se ridică să plece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de bine ne înțelegeam. În acea seară pe semne, nu mai avea de gând nimeni să mai apară în vizită, iar Grig, după o tură de bancuri, unele chiar fără perdea, se retrase motivând că dimineața va trebui să se scoale devreme, ca să meargă la serviciu. Deștept băiat - spuse Bogdan revenind agale de la poartă, după plecarea musafirului Simpatic. E în stare să te țină și o noapte întreagă tot într-un banc și cu gura până la urechi... Nimeni nu îi răspunse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o văd pe Catrina... O pus un bot cât turla bisericii de peste drum. Aista era semn că-i supărată foc. <Cei, Catrină? Ce-o zis cucoana?> <Ei. M-o trimis la piață singură, iar tu să aștepți aici până se scoală. Și dacă ar fi numai atâta, da’ mi-o zis să trec întâi pe la nevasta maiurului, să-i ajut servitoarea la scuturat covoare. Parcă văd că până diseară nu scap. Nu-i pentru prima oară când pățesc așa. Și servitoarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
alta-i vinul roșu. Acela roșu se bea nerăcit... Rachiul îi bine să-l bei chiar mai călduț. Atunci simți cum o ia razna prin toate mădularele și te face să te uiți după o fusteică scurtă și să te scoli de pe scaun - și-a dezvăluit Pâcu secretele. Uite cine ședea printre noi, fără să știm nici cu spatele. Mă uitam eu la el cum duce mai întâi țoiul cu rachiu sau ulcica cu vin la nas și mă întrebam de ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în dușmănie parcă. Apoi ne-am răsucit câte o țigară și să te ții, băiete: beam, fumam și... plângeam!... La o vreme, Vasile numai ce scoate custura din chimir și... o înfige în masă! M-am speriat și m-am sculat să plec... „Stai! Unde pleci, Ioane? Nu ești tu fratele meu de suferință? Da! Da! Ești fratele meu, Ioane! Uite ce zic eu - zice el - uite ce zic: dacă tot am rămas de proști, hai să ne facem frați de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
le asigurau Regulamentul organic." Aprecierea se confirmă chiar de la începutul textului: "Frunză verde de secară,/ A ieșit zavera-n țară;/ Mulți băieți și băiețoi,/ Și golani, și marțafoi,/ Derbedei, feciori de lele,/ La căciuli cu panglicele,/ Și cu steaguri tricoloare/ Scoală lumea în picioare,/ Ca să meargă la Palat,/ Unde steag s-a ridicat;/ Bibescu Vodă silit/ Constituția-a iscălit,/ Numind un nou minister,/ Eliad, Tell și Magher;/ Iar golanii patrioți/ Cît le ia gura strig toți:/ "Să trăiască libertatea!/ Frăția și
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
Biroului Politic, apoi ceilalți membri ai delegației. Se uitau la mine, cuprinși de teamă, dar nimeni nu Îndrăznea să spună ceva și nici să se atingă de lucrul acela. PÎnă la urmă, a apărut și tovarășa Elena, pe care o sculaseră atunci din somn, pentru a calma lucrurile. Cred că o și preveniseră În legătură cu motivul furiei mele, căci a venit Însoțită de un cadru guvernamental venezuelian care, fără a scoate vreun cuvînt, a luat crucifixul și, ducîndu-l pe brațe, a ieșit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atitudini Înșelătoare. Un efort la capătul căruia Își simțea sufletul obosit și dezorientat. CÎnd citise știrea despre deplasarea polilor magnetici, nu bănuise nici o clipă că ar putea fi doar rezultatul inspirației de moment a vreunui reporter mai leneș, care se sculase prea tîrziu În dimineața aceea, sau n-avea chef să iasă din casă, și constatînd că nu are despre ce scrie, inventase un eveniment planetar, ca să-și poată lua totuși leafa Întreagă. Cu atît mai puțin i ar fi trecut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
orășeni coborînd dintr-o căruță la poarta lor, și le dăduseră camerele cele mai bune. Orășenii urcau rar pînă aici și stăteau puțin, dar aceștia veniseră pregătiți să rămînă mai mult timp, deoarece se ocupau cu prospecțiunile geologice. Pablo se scula și pleca de acasă În zori, cînd Încă nu se luminase de ziuă, pentru a se Întoarce seara tîrziu, doborît de oboseală. Colinda prin pădure fără nici o țintă, fără nici un reper și fără să știe dacă e pe drumul cel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
întrebare îl avea în legătură cu cheia de contact. Dacă șoferul n-o lăsase la locul ei, treaba putea să se complice. Hai ce naiba, că doar nu ești de ieri, de azi, l-a încurajat Monte Cristo chiar înainte să plece, ține scula asta și nu te mai văicări degeaba. L-a bătut pe umăr strecurîndu-i în buzunar un briceag cît toate zilele, care pe lîngă cele două lame era dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai tare, nu pot respira sau vorbi și strînsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta pînă-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-o. Gândul ăsta nu-mi făcea nici o plăcere, dar eram încredințat că voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când e necăjit. Nu era Georgie. Era Antonia. Mi-a spus că se bucură că mă găsește acolo și m-a întrebat dacă pot să mă duc eu în Pelham Crescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
păturile pe patul de campanie și m-am întins peste ele fără să sting lumina; dar durerile în brațe și-n picioare îmi reveniseră și mi-am dat seama că n-are rost să încerc să mă odihnesc. M-am sculat din nou și am început să-mi caut tabletele pentru astm, răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acel „totul este permis”, venea și „totul este posibil” și imaginea lui Honor intrând, undeva, cumva, în existența mea viitoare. Mi-am ridicat ochii și am văzut că, prin ușa aflată în spatele lui Palmer, ea intrase în cameră. M-am sculat în picioare și, pentru o clipă, mi s-a părut că o să leșin. Dar apoi, sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-a întărit, am inspirat adânc și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În când Îl auzeam pe Polster șoptind, În timp ce se plimba de la un băiat la altul, verificându-le aportul la imortalitatea artistică. Dar, de fapt, pe-atunci aveam altele pe cap... Dora Își schimbă poziția. — Brusc, am simțit că mi se scoală sub draperie. Nu era chiar din cauza plăcerii și nici din cauza fricii. Poate că plăcerea era Îndreptată spre interior, pe când frica, spre exterior. Nu-mi dau seama. Dar am stat acolo, În mijlocul sălii de sport, și nu aveam voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să stau cu cuțitul lângă el ca să-l fac să mănânce. Și nici una dintre ele nu pare să socoată măsura asta exagerată. Trebuie să stau cu cuțitul lângă el! Și nici una dintre femeile astea nu găsește de cuviință să se scoale de la masa de joc și să-i părăsească indignată casa! Fiindcă, în lumea lor, așa se-ntâmplă cu mofturoșii - trebuie să stai cu cuțitul lângă ei! Au trecut câțiva ani până s-o aud strigându-mi din baie: Fugi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]