1,348 matches
-
pus pecetea chiar pe tăblițele egiptene, a căror vechime aproape că le îndreptățește să fie considerate fosile. Pe tavanul de granit al unei încăperi din mape templu din Denderah a fost descoperit, în urmă cu cincizeci de ani, un planisfer sculptat și pictat, înfățișînd o sumedenie de centauri, grifoni și delfini, asemănători cu figurile grotești ce se pot vedea pe firmamentul zugrăvit de pictorii moderni. Bătrînul leviatan înota și el acolo, pe planisferul acela, cu veacuri și veacuri înainte ca Solomon
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răspândiră repede pe vas. Ca să-și mai treacă timpul, curând toată lumea ajunse să vorbească despre cum se Îndrăgostise tânărul grec Înalt, cu ținută elegantă, de frumoasa brunetă pe care n-o vedeai nicăieri fără cutia ei din lemn de măslin sculptat. ― Amândoi călătoresc singuri, spuneau oamenii. Și amândoi au rude În Detroit. ― Nu cred că se potrivesc. ― De ce nu? ― El e dintr-o clasă mai răsărită decât ea. N-o să meargă niciodată. ― Totuși pare s-o placă. ― E pe vapor, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
altar. În timp ce gloata e ținută la distanță, ei doi sunt lăsați să pătrundă înăuntru. Urcă treptele printre basoreliefuri ce par să facă trecerea de la realitatea comemorativă la alegoria imperiului. — Aici! strigă dintr-odată autoritar Tiberius. Arată cu mâna o femeie sculptată. Velleius Paterculus cerce tează avid mama cu cei doi copii alături și poala plină de rodii, struguri și nuci. În fața ei, o vacă și o oaie. În stânga, o altă figură feminină, zburând pe o lebădă. Se uită în sus și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cerut să-l scoată în evidență plasându-l într o poziție frontală. S-a folo sit în schimb cu multă dexteritate de principiul tridimensional al vechii arte etrusce și l-a înfățișat întors pe trei sferturi, comunicând cu restul figurilor sculptate, nu cu spectatorii. Simte privirea lui Nero atârnând cu greutate asupra sa și se gră bește să urmărească ceremonia. Dialul tocmai trece cu pămătu ful peste piatra altarului. Ochii tânărului fug involuntar către scena din stânga, care i-a fost până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din ce În ce mai slab pe măsură ce Harry se Îndepărta. Apucând-o pe o cărare care ducea În sus, se pomeni curând În fața uneia dintre faimoasele peșteri, și-a imaginat el, cu sculpturi În mărime naturală. Îi amintea de reprezentările cu Nașterea Domnului. Figurile sculptate purtau urme clare de reparații, iar din cauza luminii slabe era greu să distingi trăsăturile cizelate. Ca multe artefacte religioase, și acestea fuseseră profanate În timpul Revoluției Culturale, nasurile și mâinile le fuseseră tăiate. Harry se Întreba În ce fel profanaseră Gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
găsit pe Wendy și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul manevrelor, au fost distruse niște porțiuni cu plante protejate și picioarele unui zeu sculptat. Ca să se adăpostească de ploaie, Dwight spărsese ușa Încuiată cu lacăt a unei clădiri despre care crezuse că era un șopron abandonat, iar el, Roxanne și Heidi Își făcuseră culcuș Înăuntru. Când i-au găsit paznicii parcului În acest templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii coloniale, dar Într-un stil mai ieftin care contrasta cu fostele conace din lemn sculptat construite pentru a servi drept avanposturi coloniale pe dealuri. Metoda prin care prietenii mei erau nevoiți să-și anunțe În mod oficial prezența În Birmania era tot o Întoarcere În vremurile alambicatelor reguli britanice când obțineai un statut oficial numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vor Încerca să i-l ia Natului, sigur vor avea necazuri. Înainte să pornească, domnul Joe se aplecă spre Walter și deschise torpedoul unde-și ținea proviziile pentru cazuri de urgență. Înăuntru era o structură ca o căsuță de păpuși, sculptată minuțios, cu un acoperiș foarte complicat ale cărui streșini aduceau cu botul papucilor mei persani. Era un altar În miniatură pentru un Nat. Puse o țigară ca ofrandă Împingând-o printr-o ușiță. La patruzeci și cinci de minute cale-ntoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de războinici, fiecare din cei veniți la întâlnire își luase cu sine armele și le ținea la îndemână, gata să le folosească pentru a-și apăra părerile. Flacăra năștea puzderii de scântei, aruncând reflexe mișcătoare pe chipurile cu trăsături ca sculptate ale bărbaților și pe pereții din piatră din spatele lor; un ușor miros de fum se simțea peste tot în încăpere, deși deschizătura din tavan asigura un tiraj aproape perfect. Două burdufuri cu hidromel treceau din mână în mână, dar cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spatele căreia fusese așezat un jilț de lemn cu o pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se Întâmplă? Ce vrei? spuse domnul Sammler. Nu Îi fu dat să audă vocea negrului deloc. Nu vorbea mai mult decât ar fi vorbit o pumă. Ce făcu fu să-l Împingă insistent pe Sammler Într-un colț lângă masa sculptată, lungă și negricioasă, un fel de piesă renascentistă, un lucru ce adăuga la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de un alb pal. Apoi mai era și felul în care se îmbrăca, lăsând intenționat să i se zărească sânii imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu mușchi fermi și bine definiți de fibre alungite, trădând mult antrenament, cu un picior care știa să pășească în așa fel încât să atragă toate privirile trecătorilor, era o ispită de care niciun băiat n-ar fi fugit. În
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încă o dată câmpul aproape cenușiu, cu bucuria secretă a unui învingător. Deodată curtea fu rasă de un vânt dușmănos venit dinspre câmpie, casa dispăru, rămase ca prin miracol, desprinsă, izolată, numai prispa lungă și lată, primitoare, cu stâlpii de lemn sculptat, apoi dispăru și prispa, după aceea și pomii, acum uscați, la urmă nu se mai văzu nici Lung, o ceață - și deodată morții din cel de-al doilea război mondial, îngropați sau neîngropați, trupele noastre despuiate, cu uniformele rupte, căștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa înspăimântată la marginile acestui ocean în extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum începe ceasul scufundării în întuneric. Câmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stâlpii sculptați, priveliști sincopate, tu însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi îmbătrâniți, trăiți fără rost, cu visele înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
meu medicamentos - antibiotice, antiinflamatoare, antidepresive, somnifere, vitamine forte, analgezice care îți induc o stare foarte plăcută de plutire și un medicament gen valium pe care îl dosise într-un locșor de taină. Felurite cutii și sticluțe stăteau pe o măsuță sculptată minuțios - mai mulți căței de porțelan foarte urâți fuseseră mutați spre a le face loc și acum mă privesc cu ciudă de pe podea -, iar mama începu să caute printre ele, scoțând pastile din sticluțe. Patul meu fusese așezat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adică, un duș fără cadă) și, în spate, dormitorul nostru întunecos cu un ochi de geam care dă spre luminator (nu ne ajunseseră banii pentru o fereastră în toată regula). Dar îl făcusem primitor: un pat mare superb, cu tăblia sculptată, o canapea destul de lată ca să ne putem întinde amândoi pe ea și accesorii vitale cum ar fi lumânările parfumate și un televizor cu ecran lat. Am mers șontâc-șontâc dintr-o cameră într-alta, m-am uitat până și după perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
locui în palatul meu, în superbul, neasemuitul meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai buni meșteri, însărcinați să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o sclavă. Astăzi, ia-mă liberă! O ultimă oară. * * * Părăsind-o pe Hiba, nu aveam decât o singură grabă: aceea de a regăsi la Tombuctu amintirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi putut răspunde, negustorul se întorsese, oferindu-i un preț: — Șaptezeci și cinci de dinari. Ea se făcu palidă: — Piesa asta e unică în lume! Era o tapiserie murală lucrată cu acul la mare precizie și încadrată de o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să le vând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grei încât, atunci când planau, păreau să atârne de fire invizibile. Mi-a făcut plăcere compania lor. Nu și-ar fi prăpădit acele sinucigașe pe mine. Dedesubt se aflau dalele pătrate ale grădinilor semipavate - ochiuri de apă și mici fântâni, mobilă sculptată, o femeie în salopetă care își mânuia foarfeca țăcănitoare. Păsările New York-ului își băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din salonul parfumat. Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă - Adormind... Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare... Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată - În veșmintele-mi funebre, Mă întind ca și un mort, Peste mine punând roze, flori pălite,-ntîrziate, Ca și noi... Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu - Agonia violetă, Catafalcul, Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
la oră fixă. Meteahna lui de a promite și a uita sau de a amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit, Javier fugi să se ascundă În Înaltul turnului cisternelor, lîngă porumbarul de la ultimul cat al colegiului, ascunzătoarea lui preferată. MÎinile Încă Îi tremurau cînd Își luă ustensilele pentru sculptat și Începu să lucreze o nouă piesă care voia să semene cu chipul pe care tocmai Îl zărise. CÎnd se Întoarse În locuința portarului, În seara aceea, cu cîteva ore mai tîrziu decît de obicei, maică-sa Îl aștepta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]