2,171 matches
-
oprisem în stradă, condusă de ilustra anonimă. Și eu, nerușinată, mi-am privit ceasul de pe mână, mânată de timpul meu, să hotărăsc cât îmi pot permite să rămân. Pentru mai multă siguranță m-am sprijinit de un gard de piatră scund, numai bine să-mi odihnesc un picior. De la acea distanță îmi permiteam să o privesc în voie. Avea pe ea tot o bluză albă, o fustă imprimată în nuanțe cenușii, capul tot plecat și umerii îndoiți anume să îmbrățișeze violoncelul
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
jur. - Tu țipi, cretinule? Tu înjuri, nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu palmele deschise peste figură. Celălalt, mai scund și subțirel, deși părea mai tânăr cu câțiva ani, încercă să se apere răspunzând cu lovituri. Nu a reușit mare lucru. Alți doi bărbați au ajuns dintr-un salt lângă cei doi, reușind cu greu să-i despartă. - Nu-l
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
își ștergea mustățile după cele câteva înghițituri de apă sorbite cu nesaț, s-a auzit poftită să-i pozeze. Puțin intimidată de siguranța invitației, și-a trecut degetele prin părul cam rebel și cu stânjeneală s-a așezat pe scăunelul scund, în fața pictorului. Artistul o privi scurt, cum îi era obiceiul, mijind ochii. Îl văzu cum își țuguie buzele sub mustăți și, spre nemulțumirea ei, cum scoate un mormăit de neînțeles. Mai observă cum apucă din tolba de piele subțire de lângă
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
Acasa > Orizont > Selectii > OAMENI MARI ȘI OAMENI MICI... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 685 din 15 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Am întâlnit adesea oameni mici dar mari... Doar la alură și la trup gingași și scunzi: Oamenii-fulgi-de-nea serafici și plăpânzi, Cu cât mai mici cu-atât mai mari, mai tari, mai rari... Abia îi observăm și-i luăm în seamă, poate, Când se chircesc făcându-se din mici mai mici Să treacă ei giganții semeți printre
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau curcile să
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
poate să-mi vândă ceva... Doamne Fii lăudat !! Doamne, Îți mulțumesc că pe Tine nu Te interesează cât de bogat sunt, daca am 4 clase, 10 sau 100 de clase, nu Te interesează dacă sunt frumos sau deștept, înalt sau scund, gras sau slab. Doamne, pe Tine nu Te interesează dacă sunt blond sau brunet, daca am "pectorali"sau mă bate vântul, nu Te interesează nimic din ceea ce aș putea face prin performanțele mele. Nu Te interesează nici macar eșecurile sau dezastrele
OCHII CARE SE UITA PRIN MINE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348108_a_349437]
-
a fost instalată nu departe de casa noastră, în livada unui vecin, Pamfil Stoican, adunătură heteroclită de bărbăți și femei, purtând rubăști, închise cu nasturi sau copci până la gât, încinși cu centuri groase, iar în picioare purtând cizme cu carâmbi scunzi, largi și foarte moi. Printre cei așezați aici, mi-am făcut curaj și m-am amestecat, prudent, și eu, într-un sistem original de comunicare, mai mult prin gesturi și mimică. Aveam atunci, în vara anului 1944 numai 11 ani
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu-ți vreau fruntea, gâtul, gura, Sânii, șoldurile, ochii... Ci îți vreau toată făptura. Cu scurtimea strâmtei rochii Scoli săracii și bogații, Scoli bolnavii, muribunzii, Scoli din moarte decedații, Scoli înalții și scoli scunzii, Scoli cu grjă, scoli cu furii, Scoli pe leneși să se-ndemne, Scoli cu drag sau ciuda urii, Scoli surcica, scoli ce lemn e... Scoli timizii, scoli feciorii, Scoli virginii, scoli școlarii, Scoli din carte profesorii, Scoli galanții și măgarii
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
lui. În privința bunicului m-am lămurit numaidecât. Aveam în fața ochilor un bărbat între două vârste, căruia i se citea responsabilitatea pe față. Nedumirirea mea a fost în privința nepoțelului, fiindcă în locul unei mogâldețe buclucașe am văzut, doar din spate, un băiețandru scund și puținel la trup, care părea a fi prin clasa a patra sau a cincea. Purta o geacă matlasată din fâș de culoare bleumarin, cam lunguță încât îi venea mult prea jos față de mijloc, cu croială aproape dreaptă, doar cu
SUNT TÂNĂR, MAI AM TREI ANI PÂN LA SUTĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347701_a_349030]
-
păsări prin ramuri așteaptă cuminți pe ouă... puii să iasă inima mea ostenită deja se întoarce acasă. SEARA DE PAȘTI E din nou sărbătoare. Tu stai în capul mesei, cu paharul plin și „agadaua”*-n față. În dreapta ta pe masa scundă un vas cu apă și-un ștergar și-i atâta lumină-n odaie, că vinul scânteiază în pahar, adevărat rubin „Aficomanul”**-așteaptă în sertar, să-l căutăm. E-ntodeauna în acelaș loc, ca să-l găsim ușor, dar noi jucăm acelaș joc
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
ți ascund crâmpeie de cer, să nu le văd strălucirea de bucurie și chemarea timidă, plină de dorință feciorelnică... Tu nu ai nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî către mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund decât tine și nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
Să ne spună ce a aflat pe internet despre acel munte... - Cum se numește muntele acela și.. în ce țară este, că am înțeles că nu se află la noi, în România, îl întrerupse George, un băiețel mărunt, cel mai scund din clasă. - Muntele despre care doriți să aflați câte ceva se numește..., se numește... Sfântul Munte Athos, îndrăzni Mariana să vorbească, oarecum nesigură, roșie la obraji și cu privirea în pământ. - Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu-și gâtul ca pentru
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din țărână[9]aruncatăpeste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea sau ceai din ibric,sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ți ascund crâmpeie de cer, să nu le văd strălucirea de bucurie și chemarea timidă, plină de dorință feciorelnică... Tu nu ai nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî către mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund decât tine și nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
nepereche» (p. 36), creieru-i «zburătăcește prin aer», umple «craterul / lăsat de sucombarea poeziei / cu versul tău viu» (p. 47), cochetează cu micropoemul-haiku / senryu («miros în copaci / verde de Paris galeș / năzdrăvan final» - p. 48 / iha ! în versuri / cu perdeaua norii scunzi / trei cartofi un leu» - p. 51), ori se trezește într-o ironică zariște folclorică, într-o gorjană hăulită la titlu - «helău mama, văleu tata, vă ia soarta cu lopata» (p. 60) - și sorcovită-n conținut (cules din „strigătura peste sat
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
cu totul alta. * Anonimatul și superficialitatea fac casă bună chiar dacă nu se condiționează reciproc. Fără să-și dea seama cum, Anna a ajuns să fie atracția din acea vară. Nu era o anonimă, era cunoscută în cartier și în împrejurimi. Scundă, șatenă, cu sânii împliniți la cei șaisprezece ani neîmpliniți, cu trupul firav dar plin de senzualitate, dăruia plăceri fără să se implice sufletește. Nu amesteca una cu alta. El unul a avut parte de ceea ce își dorea mai puțin. Jinduia
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
brumă Și să-mi plătiți coșciug și parastas Vânzând cercelul ce îl port, în glumă. Dar pân-atunci, pirat brăzdând pe cer, Voi naviga din voltă-n voltă spre niciunde Brodând himere-n tainic giuvaer, În versurile mele, mult prea scunde. De mă iubiți și vreți ceva în dar, Să vă rămână-n amintire, semn de carte, Mai scrieți rime lângă un pahar Și versul să-mi citiți și după moarte. Dar pân-atunci, din când în când, pe prag, Să
SA NU-L UITAM...CELE MAI FRUMOASE POEZII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/366485_a_367814]
-
se mișcau în ritmul mersului; Briceag (Ion Gârtonea) - purta la chimir un briceag special, cu plăsele de sidef, bine ascuțit, pe care-l mânuia în permanență atunci când stătea de vorbă și cu care, la nevoie, amenința; Buca (Rica Mandea) - femeie scundă și grasă, cu bazinul mare, ieșit în afară, când se deplasa fesele proeminente (bucile) i se mișcau în ritmul mersului; Buftea (Lăică Coman) - a fost în tinerețe băiat de pră- vălie în Buftea (apoi, la începutul războiului, a fost trimis
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
me, creștea oi și capre, și de unde cobora numai duminica și de sărbători pentru a merge la biserică; în urmă cu un an a fost nevoit să coboare în sat pentru a fi îngrijit de copii); Puflea (Mitu Ureche) - om scund, rotofei și cu capul mare, se mișca lent și vorbea rar și mormăit; Radu (Dinu Cojocaru) - toată ziua fredona cântecul „Radu mamii, Radule”; Sclipa (Dinu Teșcuț, bărbatul Childirușei) - când era chemat, răspundea invariabil: „Într-o sclipă viu!”; Stan Șofâlcă (Stan
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
brumă Și să-mi plătiți cosciug și părăstas Vânzând cercelul ce îl port, în glumă. Dar pân-atunci, pirat brăzdând pe cer, Voi naviga din voltă-n volta spre niciunde Brodând himere-n tainic giuvaer, În versurile mele, mult prea scunde. De mă iubiți și vreți ceva în dar, Să vă rămână-n amintire, semn de carte, Mai scrieți rime lângă un pahar Și versul să-mi citiți și după moarte. Dar pân-atunci, din când în când, pe prag, Să
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
cules zârziu, pe brumași să-mi plătiți cosciug și parastasVânzând cercelul ce îl port, în glumă.Dar pân-atunci, pirat brăzdând pe cer,Voi naviga din voltă-n volta spre niciundeBrodând himere-n tainic giuvaer,În versurile mele, mult prea scunde.De mă iubiți și vreți ceva în dar,Să vă rămână-n amintire, semn de carte,Măi scrieți rime lângă un paharși versul să-mi citiți și după moarte.Dar pân-atunci, din când în când, pe prag,Să bateți
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
victimei” ei. Vai ce-mi văzură ochii, probabil că aveau un defect din naștere, aveau niște piciorușe scurte și butucănoase... Lui Marcel partenera lui îi venea cam până la buric și mie, a mea ceva mai sus, eu fiind puțin mai scund ca Marcel. Ne-a umflat râsul dar am mascat situația. Bietele ființe aveau un defect care nu se observa când stăteau pe scaun, ca de la șezut în sus erau normale. Nici nu le puteam lua pe sub braț cum se ia
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
ridică victima pe brațe cu mare grijă croindu-și drum prin zăpada afânată ce-i trecea în unele locuri mai sus de genunchi. Toți yankeii ce-i ieșiseră în întâmpinare rămaseră cu gurile căscate. Proprietarul hanului, domnul Forest, un bătrânel scund și rotofei la față, ieșise și el în pragul ușii să vadă ce s-a întâmplat. Cum dădu cu ochii de John, începu să tremure din toate mădularele. - Ce-nseamnă asta, John, băiatule, ce-nseamnă asta? John călcă apăsat scările
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Acasa > Stihuri > Momente > GHIOCELUL IMPERFECT Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios
GHIOCELUL IMPERFECT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351992_a_353321]
-
februarie 1979, cu un an (neîmplinit) înaintea nașterii lui Mihail (5 noiembrie 1980), cei doi copii predestinați să amprenteze istoria timpului lor au învățat „cetitul” și socotitul de la același învățator, „Domnu’ Trandafir” (Mihai Busuioc), în aceeași „odaie lungă, cu tavanul scund”, în care „toate patru clase erau grămădite”. După ce lui Mihail îi muri mama, tatăl său se întâmplă să se recăsătorească cu Maria Puiu din Ciohorăni (care-i dărui lui Mihail o soră, pe Florica), nepoata (de frate) a tatălui lui
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]