7,863 matches
-
stadii ale ființei: estetic, etic și religios. Cred că ai spus bine că-i copilul cel mai mic. Pentru mine, înainte, scara era inversată și suprem era esteticul. Asta cred că e încă valabil pentru mai toți scriitorii români, esteticul scuză tot. De unde cred că lipsa de profunzime a literaturii noastre, cu excepțiile de rigoare, desigur. La judecata de apoi a istoriei mergem cu opera". Eu cred că la judecata de apoi a istoriei nu mergem cu opera, mergem cu viața
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Adam ("O galerie ilustrată a oamenilor politici români") cum de lipsește de aici Titu Maiorescu, chiar Nicolae Filipescu, Ion I.C. Brătianu, N. Titulescu, găsindu-se loc, în schimb, inexistentului, ca om politic, Duiliu Zamfirescu? Dar trecînd de observații (notate, cer scuze, abrupt chiar de la început), trebuie să observ că ideea de la care a pornit, în intreprinderea sa, dl Ioan Adam e fericită, realizîndu-se ceea ce dorea, un panteon al vieții politice românești de la începuturile liberalismului românesc, de la 1848 (C.A. Rosetti, Ion
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
muncim mai bine și mai mult, infinit mai mult decât "înainte"; mai exact, trebuie să muncim la fel de bine și de mult ca și omologii noștri din țările cu nivel de trai ridicat. (Ce e drept, unii dintre noi au o scuză: habar n-au cum și cât se muncește în țările vestice.); * Pentru că, aidoma tuturor balcanicilor, ne place să ne smiorcăim fără încetare. întrebarea "ce mai faci" nu e la noi un simplu "how do you do"; iar răspunsul nu este
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
al celor care, de la o vreme, îl interpretează aberant pe Eminescu, a fost lunecarea d-sale de la idei și argumente la atacul la persoană și la procesul de intenție. Acest lucru mi se pare inacceptabil și îl deplor, cerînd totodată scuze d-nilor Mihai Zamfir și Eugen Simion, ținte ale vehemenței umorale a d-lui Rusu, ca și acelor cititori ai revistei care se vor fi mirat de ușurința cu care am publicat un astfel de text. Despre ce e vorba, în
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
însă procesele civile ale lui C.V.Tudor merg înainte, iar avocații acestuia se zbat să-l scape tocmai de plata unor daune morale consistente, mai consistente decît cele pe care le-a obținut Gabriela Adameșteanu de la Ion Cristoiu. Cît privește scuza polemicii, aici poate că n-ar fi rău să ne amintim că polemica poate fi dusă cu mijloace insultătoare sau nu. Chiar și între ziariști - sau tocmai pentru că are loc între ziariști - insulta în focul polemicii echivalează cu un pumnal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
literaturii francezului, destul de șubredă, în ciuda "stilului", și a scăzut din valoarea textelor cu componentă documentară reală, adică jurnalele. De ce am pus între ghilimele "stilul"? Pentru că acesta este argumentul principal al criticii cînd vine vorba de Drieu. Este un soi de scuză, de găselniță eseistică, un "și totuși are stil" la nivel academic... în Bărbatul copleșit de femei nu găsim doar stil, ci o operă compactă, excelentă din orice perspectivă am privi. M-a surprins resuscitarea unui anumit tip de dialog libertin
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
decît, vorba lui Rimbaud, "ferocitatea prospețimii"? * Cîte gînduri nu le mai exprimăm din teama că au mai fost consemnate de alții! Rămîne să le rumegăm în intimitatea noastră caldă, obscură, animalică. * Lăsați gafele în integritatea lor! Nu le alterați prin scuze! * Orice idee dusă la capăt generează exagerare, orice exagerare e deja un cinism. * Pentru a arăta convenabil, te sulemenești puțin cu propria-ți culoare sufletească. Nu te împaci cu aspectul tău natural. * Contezi prin imposibilul pe care-l conțin avînturile
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
a cinematografiei românești, o asemenea avanpremiera a căpătat, pe bună dreptate, proporțiile unui eveniment. Dacă, în ultimii ani, absența filmului de ficțiune a fost, oarecum, explicabila și scuzabila (dificultatea producției, costurile astronomice, lipsa fondurilor), letargia filmului documentar nu are nici o scuză. După '89, după atîția ani de falsificare a adevărului istoric (și) cu ajutorul instrumentului de propagandă numit cinema, ar fi fost de așteptat o veritabilă invazie de "documentare istorice" (gen niciodată demodat); lipsa de interes și de seriozitate a cineaștilor noștri
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
Zervos cu Vicii de femeie ilustrate prin metode de emancipare ori coerciție și Nikos Perakis, În companie feminină etalînd frustrări și defulări de tot felul. Tînărul Renos Haralambidis a dorit să-și ia revanșa așa că Țigări ieftine se vrea "o scuză" adresată sexului slab pentru tratamentul prea dur! În plin avînt al digitalizării, era firesc să se ivească și un SF pe măsura evoluției tehnologice. Thomas e îndrăgostit reprezintă debutul belgianului Pierre-Paul Renders care a avut detașarea ironică necesară unei anticipații
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
dar tocmai de aceea mai puțin gustată de cititori. Revenind în planul politic, constatăm că strategia periculoasă e cea a dublului discurs: violențe inimaginabile - insulte, injurii, atacuri la persoană - sînt limitate la anumite canale și puse sub semnul polemicii, sub scuza pamfletului și sub protecția pseudonimului. E un limbaj a cărui responsabilitate e atribuită celuilalt, un limbaj savurat de cititorii săi fideli, care își oferă scuza estetică sau justițiară; pentru ocazii solemne, se alege în schimb stilul înalt, discursul patriotic, clișeele
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
injurii, atacuri la persoană - sînt limitate la anumite canale și puse sub semnul polemicii, sub scuza pamfletului și sub protecția pseudonimului. E un limbaj a cărui responsabilitate e atribuită celuilalt, un limbaj savurat de cititorii săi fideli, care își oferă scuza estetică sau justițiară; pentru ocazii solemne, se alege în schimb stilul înalt, discursul patriotic, clișeele sentimentale și cuvintele cu inițiale majuscule. Agresivitatea limbajului ca instrument politic atinge și problema umorului: limbajul vulgar și atacul la persoană sînt acceptate mai ușor
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
revoluția din decembrie, Regele a avut un procentaj de doar 10% în vreme ce Maniu de doar 4%. Groaznic. În România oamenii nu mai știu nimic. Nimic! Au trecut totuși trei generații, trei generații de istorie marxistă. Dacă asta poate fi o scuză... Totuși acești ignari și nepăsători au drept de vot. Au impresia că devii democrat prin simplul fapt că te-ai născut. Mai grav, li se dă această impresie! Românul de azi, incult, prost crescut și hoț, pe baza acestor calități
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
ce-ar fi spus publicistul I. L. Caragiale dacă, în epoca lui, vreunul din confrații săi cunoscuți ar fi fost excluși tam-nesam de la un ziar la care ei ar fi scris de mult timp, fără să li se explice nimic. De scuze, nu mai vorbesc. Sau măcar să li se fi adresat mulțumiri pentru colaborările avute, cu regretul că direcția ziarului respectiv înnoindu-se, totul ar fi căpătat o altă orientare. Se întâmplă. Normal! Dar să nu sufli o vorbuliță... Iată o dovadă
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
întrebe ce rol a jucat el, de fapt, după 22 decembrie, cînd în România s-a murit degeaba. Ca să fie sigur că presa a mușcat bine momeala, Ion Iliescu insistă și se pune bine cu măgarii adevărați, cărora le cere scuze că i-a comparat cu ziariștii. Bătrînul actor politic ar fi putut să se autovictimizeze, pozînd într-un biet fost președinte al României hărțuit de Justiție la ordinul noii Puteri. Dar cine mai alege în fruntea PSD un pensionabil plîngăcios
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
spre care se îndreaptă azi muzica, eu n-o să-i stau în cale. - Ihm. Ard de nerăbdare să mă întorc la petrecere, dar nu vreau să-l jignesc. Dacă ar simți că-l evit, ar cădea în crizele lui de scuze și de justificări, care sunt mai insuportabile decît crizele de furie ale mamei. - Cred că am fost prea rigid cu elevii mei, continuă tata. Poate că la vară, voi, elevii, o să mă învățați și pe mine cîte ceva în legătură cu muzica
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
ea. Mama asta nouă, care se pricepe să danseze și să flirteze, cine știe ce altceva e în stare să mai facă. Vocea ei și-a pierdut tandrețea maternă catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc vreo scuză. Alerg la Carlton să caut protecție. El rîde cu prietena lui. O șuviță transpirată i s-a lipit de frunte ca un semn de întrebare. Mă năpustesc spre el cu atîta putere, încît aproape că-l dărîm. - Hooo! Mă ia
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
o greșeală privind data sosirii, știind că este vorba conform rezervărilor anterioare despre a doua zi. Luă documentele la verificat și constată că totul era pentru a doua zi, nicidecum pentru ziua actuală. Telefonul între hotel și operator zbârnâia continuu. Scuzele nu-și mai aveau rostul. Faxul cu data rezervării începerii sejurului a fost transmis greșit de salariata germană. Acum era nevoit să găsească unsprezece camere duble și două single pentru a-și caza turiștii sosiți. Oaspeții germani nu aveau nicio
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
lest, în favoarea poncifului frumos rotunjit, cîntător, înșelător, vetust. Probabil că și corul de osanale critice ce se adresau uneori mai mult funcțiilor, șarmului personal, relațiilor, nu creatorului propriu-zis să fie întrucîtva responsabile de această situație. Oricum, poetul n-are nici o scuză, intuiția ar fi trebuit să-l avertizeze, iar cultura estetică să-i dea reperele necesare". De unde rezultă "metoda" de-a realcătui selectiv opera compozită, prin eșantioane, de-a scoate în prim-plan textele viabile, chiar dacă ele contrazic fălosul ansamblu ca
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
în cele din urmă, furt calificat! Dacă vreunul dintre diriguitorii fondurilor pentru cercetare și pentru acțiuni culturale își asumă un astfel de risc, n-am decât să-i urez mult succes. Până, evident, la răspântia administrativă următoare! P.S. Îi prezint scuze dlui Nicolae Balotă pentru cuvântul necugetat pe care i l-am adresat. Regret enorm că Domnia-sa a decis să părăsească Uniunea Scriitorilor și îl rog insistent să revină asupra acestei hotărâri luate într-un moment (sper trecător) de supărare
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
deportata în URSS, după război, cu alti cetățeni civili din România, la muncă forțată (curios, rușii civili au tratat-o foarte bine, a avut și-un iubit, pe bune)... pun la pikup marșuri germane vechi... Transcriu numele din memorie, cu scuze dacă fac greșeli de limbă... Es ist șo schoen Soldat zu sein... Alte Kameraden... Frei Weg... Deutschlands Ruhm... Unter dem Sternenbanner... Schutzen Defilier Marsch... Abschid de Gladiatoren... Marșurile acestea mă dinamizează și uneori le pun cînd vreau să termin în
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
cu activiști de partid. Nici măcar unui aderent de primă oră și plin de zel, precum Călinescu, nu i se îngăduiau decît mici fițe și ieftine inconformisme, dar asta nu pentru că omul ar fi fost pus pe fapte mai mari�. Nici măcar scuza că �așa a fost linia partidului� nu stă în picioare. Căci �linia a fost cînd slugarnic pro-moscovită, cînd internaționalistă, cînd �independentă", cînd social-fascistă, alunecînd spre cel mai sfruntat naționalism�. Precum bine se știe. Ajungem acum la un punct delicat al
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
să apară forme diferite ("în noaptea de 16-17 septembrie 2000 s-a înființat situl [...], ca urmare a lipsei de pe piața web românească a unui astfel de sait") - și că inventivitatea nu are limite, recurgîndu-se pînă și la apostrof: Ne cerem scuze dar sit'ul este în reconstrucție". Dincolo de această veselă babilonie, putem constata că se menține mai puternică tendința de păstrare a pronunției englezești - ca formă de snobism, sau pur și simplu de respect pentru cunoașterea și utilizarea limbilor străine. Adaptarea
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
Simona Tache Cineva semnala azi, aici, ca, în ultima săptămână, singurul text pe care l-a scris Badea pe blog este “Vă cer scuze că n-am mai scris. Am niște probleme cu nervii capului plus că mă descurajează să validez mii de comentarii. Pur și simplu n-am mai avut putere în cap. Sper să mă redresez curând”. Am intrat să mă uit
Mircea Badea-i premiant chiar şi când e cu nervii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19770_a_21095]
-
Stop! Cum p... mea 170 de kile?? Tu îți dai seama că asta înseamnă, în p... mea, un elicopter de prune? R.A.: Așa am zis, în p... mea? E.U.: Așa ai zis, f...-te-aș în bot. R.A.: Îmi cer scuze, în p... mea, am rămas cu 170 ăsta de la serviciu. E.U.: Păi, d-aia ai, în p... mea, dosar la Parchet, idioată mică. R.A.: Păi, și n-am înțeles, ce voiai, mînca-mi-ai p..., să nu treacă legea? E.U
Stenograma convorbirii dintre Elena Udrea şi Roberta Anastase by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19866_a_21191]
-
răspund de acest proiect. Au venit atâția oameni (vreo 200, gen), că n-am avut loc să-i primesc la mine-n birou. A trebuit să ies să mă cert cu ei în fața Scării. Și să aud cele mai penibile scuze din lume, de la „Am crezut că mai e timp...“ până la „A vărsat domnul Moc cafea pe aprobările pentru construcție și n-am mai avut bani să printăm altele!“ și de la „M-am lovit la cap și am suferit o amnezie
Noi facem în două săptămâni ce fac alţii în patru ani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19872_a_21197]