119,853 matches
-
dintre primii admiratori, cum reiese dintr-o scrisoare entuziastă pe care i-a adresat-o la începuturile acestuia - dar și prin polemica privind Noua Critică ce a urmat publicării volumului Despre Racine. Atracția lui Barthes pentru teatru, și mai cu seamă descoperirea lui Brecht, este evidențiată în mod deosebit printr-o documentare scenografică pertinentă care permite să se înțeleagă influența lui asupra înscenării textuale însăși. Dintre etapele următoare, câteva fac obiectul unei încadrări topografice speciale, cu un efect estetic fascinant. Una
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
a-l vedea pe un tînăr preot blestemînd mormîntul proaspăt al marelui scriitor? l Ca și cum n-ar fi destul, tot în Columna, un articol al dlui Luca Pițu: după ce l-am citit și pe cel recent din LUCEAFĂRUL, ne dăm seama că eseistul de la Iași se află, de la o vreme, în bătaia Codului Penal. Regretabilă involuție a unui om cultivat și talentat! Corupt în NATO, bun pentru România Consilier al secretarului general al NATO, olandez serios și militar de carieră cu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
binele învinge și lumea e în ordine. Pînă aici lucrurile sînt știute și mulți au spus-o deja răspicat: omul nu e ca în Dumas, ci ca în Dostoievski. Și dacă e o mare păcăleală? Zi de zi îți dai seama că, de fapt, în aventura acestei lumi, unii sînt buni și alții sînt răi, exact ca-n romanele de capă și spadă și chiar tertipurile pe care le folosesc sînt aceleași. Concluzia ar trebui refolmulată așa: omul e ca în
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
constată că "puțini foarte sînt care să să fie înălțat oarecumva preste gloată cu voroava lor, sau vrînd a să depărta de vorba cea de toate zilele"; însă "aflîndu-ne în vreo soțietate aleasă", între "persoane de frunte", "atunci de bună seamă nu putem vorbi cum vorbește Oprea cu Bucur în pădure". Dintre cele două nume, Bucur e folosit și în prima variantă a Tiganiadei, desemnînd un personaj tipic român, bănățeanul care îi e slugă nobilului Becicherec. În poemul Trei viteji, pentru
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
țipând isteric că vor acasă. Caracteristică este împrejurarea că subiecții sunt întotdeauna răpiți de pe șosele, mai ades din mașini luxoase, de peste două sute de cai putere, al căror motor funcționează atât de silențios, încât victimele nu-și dau pur și simplu seama că s-a oprit. Și tot în vehiculele lor sunt apoi depuși, cu sau fără mulțumirile de rigoare. Ceea ce nu ne-a mai sugerat sursa a fost goana cu vajnicele Volvo către capitala României a baronilor ce intenționau să se
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
punctuației și ale sintaxei lui...(...) Atât de răspândită e superstiția asta, încât nimeni nu s-ar încumeta să admită absența stilului în opere care îi stau la inimă... Critica spaniolă n-a vrut să recunoască faptul că cea mai de seamă valoare a lui (Don Quijote, n.n.) este aceea psihologică și îi atribuie în schimb haruri stilistice care multora le vor fi părând misterioase. Într-adevăr, e de ajuns să recitim câteva pasaje, pentru a simți că Cervantes nu era stilist...și
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
în Situations 1, el mai face și astăzi obiectul unei adevărate devoțiuni în lumea literelor. "Domnul François Mauriac și libertatea", iată titlul unui text celebru care a bulversat cerul și pământul literelor. Când privim de aproape acest text, ne dăm seama că textul primitiv era "Domnul François Mauriac și libertatea romanescă". Apoi, autorul a schimbat titlul suprimând un cuvânt și scriind în final " Domnul François Mauriac și libertatea". Șiretlic ce ne făcea să alunecăm de la libertatea romanescă la libertatea pur și
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
pur și simplu, adică, de la libertatea filosofică la libertatea sartriană. Chiar de la primul cuvânt, eram prinși într-o capcană și acolo am rămas de mai bine de o jumătate de secol, și romanul francez odată cu noi, fără să ne dăm seama. Abilitatea polemistului era să ne facă să credem într-o epurare a limbajului, când de fapt, ne întindea o cursă existențialistă. Ni se juca o festă, nouă, francezilor, care adorăm într-o asemenea măsură gândirea conceptuală, încât o confundăm adesea
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
că "democrați" și "unioniști" mai mult cu vorba, dar foarte pragmatici în aranjamente personale). Pe de altă parte, România însăși, după destule ezitări, a intrat în cărțile integrării europene și euroatlantice, preferând să "conserve" relația cu Republica Moldova (de unde, mai cu seamă în ultimii doi ani, a primit vești proaste). România a ales Occidentul, pentru a se salva. Opțiunea sa nu are alternativă. Relația cu Basarabia, în mod normal, ar fi trebuit să nu contravină acestei direcții, dacă și Chișinăul s-ar
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
ele anii 126 î.e.n., 68 î.e.n. și 14 e.n.". Iată observația: "Conform logicii vizionare a autorului articolului, ne aflăm, pentru prima dată în istoria universală, în fața unor monede antice cu o datare absolută. Cum au reușit dacii să-și dea seama că se aflau în anul 126 înainte de Cristos [...] rămîne totuși un mister de nepătruns." Ca să vezi ce strămoși plini de perspicacitate avem! Cum au ghicit ei anul exact al Nașterii Mîntuitorului! Și noi care, după două milenii, nu sîntem siguri
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
fapt pe influența burgheză, pentru că eu eram fiu de țărani. În realitate însă, influența burgheză a fost singura benefică și în care eu m-am dezvoltat. - La un moment dat ați „prins" niște ziare franțuzești și scrieți: „mi-am dat seama că lumea trăiește încă, gîndește liber, se bucură de jocurile spiritului - nu este îngropată ca noi în mormane de lozinci și literatură «angajată»." Cred că era o mare durere pentru un cărturar să nu aibă ce citi. - Da. În tinerețea
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
Vladimir Tismăneanu definea acest tip de reacții, cu totul străine ideii de lege, caracteristice regimurilor autoritare intrate în putrefacție, drept "interjecții dictatoriale". Amintiți-vă de puhoiul de "ordonanțe" din vremea lui Văcăroiu, simplă maculatură de cancelarie, de care nu țineau seamă nici măcar cei ce le dăduseră. Ca să fim corecți până la capăt, nici blajin-haoticul regim Constantinescu n-a scăpat de vinovata tentație de a se salva producînd maculatură legislativă. Ieșirile intempestive ale inubliabilului Decebal Traian Remeș, posesorul unei imaginații prodigioase în materie
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
de părere că în spatele ideii colegei sale de breaslă și de PSD s-ar afla șmecherii ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Oricum, Sorin Oprescu o atacă pe față și pe Daniela Bartoș spunînd că spitalele trebuie închise ținînd seamă de realitate, nu după cifre contabile, citat fiind de mai multe ziare centrale. Acest război din PSD e mult mai limpede și mai pe față decît eternizata dispută dintre premierul Năstase și președintele Iliescu. Acesta din urmă a propus impozitarea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
Index (S.C.I.)", organizat pe trei serii: științele naturii, științele sociale și umanistica (în sensul englezescului "humanities"). Gradul de prezență a unui autor în această enciclopedie, care înregistrează lunar noile ramuri adăugate arborelui citărilor, arată cât de mult este "băgat în seamă" autorul respectiv, deci cam care este valoarea sa. Pe această bază s-a dezvoltat o nouă știință, scientometria, având ca obiect măsurarea performanțelor științifice ale autorilor, ale revistelor, ale diferitelor țări etc. esigur, la prima vedere a măsura valoarea unui
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
și cele discutate mai sus este o legătură foarte strânsă. Rezolvarea acestor probleme nu ține atât de acțiuni de "promovare a culturii românești în lume" înfăptuite de fundații, uniuni și ministere (al căror rol nu poate fi negat, mai cu seamă atunci când este vorba de opere literare, strict dependente de limbă, deci necesitând mediatizare și traducere), cât de schimbarea atitudinii față de comunicarea cu lumea. O timiditate inexplicabilă (combinată cu comoditate) persistă încă la mulți autori, ea vine dintr-un trecut mai
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
adună, cu vremea, sumedenii de premii și distincții naționale, universitare și academice, înfrățite cu premii și distincții internaționale. După aceea vine, desigur, și rândul societăților științifice, toca și toga dobândite, de la o țară la alta, din partea ilustrelor comunități, de bună seamă tot universitare și academice, sub specia vibrantă a lui honoris causa. Și iată că deodată, într-o bună zi, știrea incredibilă despre plecarea dintre noi, în plină energie și omagiere creatoare, a savantului, își face loc, însoțită de mii de
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
ca de obicei. Oboseala și frigul încep să mă cuprindă și o dată cu ele, amețeala. Ce caut eu aici? Circul Pinder mi-a oferit o sută de mii de dolari ca să-l prind, continuă el, cu degetul pe buze. Îți dai seama ce glorie pentru menajeria lor? Alături de elefanți, de leii Hector și Andromaca, de focile Mimi, Fifi, Riri, inorogul Dumnezeu! Hermafroditul primordial! A revenit la marginea schelelor, aruncând cu mâinile întinse un lasou imaginar. Niște ferestre strălucesc în depărtare la apus
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
și temeinic așezată. Modestia lui Maurice Nadeau atrage însă indirect atenția asupra faptului că zisa "cronică" pretinde, ca să poată rezista în timp, luciditate a spiritului critic îndelung exersat, gust, siguranță a judecății de valoare, discernământ al selecției titlurilor luate în seamă, evitându-se pierderea de vreme cu lectura și eventuala desființare a unor texte insignifiante, de dragul spectacolului polemic - cum, iarăși, nu se prea întâmplă la noi, unde, dacă întâmpini cu un anumit calm și o anumită seninătate scrisul în dimensiunile pe
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
întemeierea și remodelarea propriei existențe semnificative e recunoscută în filigranul paginilor reactualizate de "itinerariul critic" parcurs de cronicar timp de o jumătate se secol. El mărturisește că a scris numai despre cărți care-l interesau cu adevărat, că a dat seamă despre ele fără nici o constrângere, că și-a pus în articole "gusturile și sentimentele", că, pur și simplu, i-a făcut plăcere să le scrie, simțindu-se bine în prezența și în prezentul cărților. Cititorul de astăzi simte din plin
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
schimbat profund, realitățile și condiționările au devenit cu mult mai complexe și când, însăși intelectualitatea în definiția ei cea mai exactă a încetat să mai fie solidară în numele unor principii chemate altădată să schimbe lumea, nemaifiind, de altfel, luată în seamă ori contând foarte puțin în comparație cu timpul în care, de pildă, generalul de Gaulle spunea, referindu-se la Sartre cel din 1968, că nu poate, fi întemnițat un Voltaire... Dacă evoc această luare de poziție, este pentru că "servitorul" literaturii probează, pe
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
impus cu autoritate în rolurile de pe scenă, pe măsură ce i se făcea remarcată vocea, probabil cea mai amplă, de mai gravă rezonanță, de mai particulară factură și mai plăcută vibrație - și, fără grabă, în lumea creației poetice, dacă este să ținem seama că publica versuri încă de pe băncile liceului, ale Colegiului Național Sfântul Sava, din București, care-și avea revista și cercul său literar, "Ioan Heliade Rădulescu". În minuscula categorie a actorilor care știu să recite versuri, deci să le asculte și
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Rosenberg, sînteți acum Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director al Luvrului. Cum v-ați asumat acest rol, ținînd seama de prestigioasa descendență în care vă situați numeroșii responsabili celebri ai Luvrului, începînd cu Vivant Denon, pe care nu ezitați să îl numiți cel mai mare director al Luvrului, căruia de altfel i-ați dedicat o monografie în 1999? Cu
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
fi vorba de mine. O senzație asemănătoare am și când recitesc vreun text dintr-o carte mai veche de-a mea. O doctoriță, prietenă, pretinde că ar fi vorba de un exces de modestie foarte abil mascat. Nu-mi dau seama. Mai știi?... Urmează în însemnarea făcută pe ziua de 27 decembrie 1978, a treia zi de Crăciun... după însemnarea din 25 dec., prima zi, despre care am mai scris și în care arătam cum nimerisem într-un restaurant unde casierița
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
un restaurant unde casierița, citind absorbită un roman polițist Patimă și sânge, în timp ce mânuia aparatul, consemnase toată comanda prânzului bogat, curcan, tort, prăjituri, șampanie și celelalte, onorându-ne, după care casierița ne refuzase banii... No money... no money...băgând de seamă că pe chitanță scria o felicitare precum și mențiunea că totul era gratis având în vedere Crăciunul... Abia luând loc în sală, observasem că toți clienții erau ori ciungi, ori șchiopi, handicapați de toate felurile, ori bătrâni-bătrâni. Fericire civilizată... Fericire barbară
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
ochilor, zâmbetul malițios. Dar trebuie să-mi înving emoția și să încep dialogul nostru. - Vă ascult. - Sunteți depozitarul unor amintiri fabuloase. Care ar fi primele dintre ele? - Primele, primele? Asta e foarte greu de știut; nu pot să-mi dau seama când s-a petrecut un anumit lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]