563 matches
-
adevărat. — Bună ziua, tinere Jonathan, zice mătușa. Nu și-a mai amintit de câtva timp chipul adevăratului Jonathan Bridgeman. Adesea i se pare că s-a confundat deja cu acesta. Prezența mătușii îl readuce la realitate și cu această ocazie îl secătuiește de personalitate, de suflet, de puterea de exprimare și de acțiune. Rămâne lângă ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă de a se face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adresau privitorilor cu „preastimata mea audiență” sau „onorate doamne și onorați domni”. Dar acum toată lumea crede că e cam pretențios și demodat. Se preferă astăzi expresii mai puțin formale. - Să mergem mai departe. - Nu mai știu, Sachs. Cred că sunt secătuit. Nu mai văd decât o mare pată neagră. - Pot să pariez că asta nu e tot. La fel ca o probă la locul unei crime. E acolo, ar putea fi cheia întregului caz. Dar trebuie să gândești puțin altfel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dat nouă. Dar n-ai făcut decât să schimbi numărul și să-l transformi în colectiv. Ești un elev leneș pentru n-ai dormit printre noi. Și ești tare uitat. Poate că ai luat apa de la o fântână care a secătuit. Stai! Nu mă lăsa să alerg după tine! Știi, și eu sunt elevul leneș care încă nu știe să facă pluralul. Iamă cu tine pe geana ochilor tăi să văd mai bine. Știi, m-am așezat și eu în ultima
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din punct de vedere profesional să repună țara pe picioare. În privința asta cred că sunt mai puține îndoieli. Eu mă gândeam la aspectul moral. Există oameni capabili și din punct de vedere moral să regeneze țara? Nu cumva comunismul a secătuit anumite rezerve? Nu cumva s-au împământenit unele deprinderi care ar îngreuna regenerarea? Care ar fi obstacolele în calea unui proces de regenerare? A.B.: Sigur că sunt multe piedici. Este frica. Este neîncrederea. La noi omul se uită în stânga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de câteva zile după care am auzit cuvântul "armistițiu", care nu aducea cu el bucuria pe care ar fi trebuit s-o aducă pacea mult dorită. Armata Română, obosită, decimată, în retragere... "Glorioșii" ostași roșii erau și ei niște oameni secătuiți de forțe, pradă foamei, bolilor, mizeriei, dornici să se întoarcă pe la casele lor, oricum ar fi fost acelea. Dar ei, pe urmele învinșilor și secând, violând, distrugând totul în calea lor, scandau cu ultimele forțe : "Berlin ! Berlin !" Sindromul învingătorului : cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
procurorul și-ar fi schimbat testamentul. Cu biletul în poșetă, Carmina a plecat după amiază la teatru. Era bine dispusă, în sfârșit o seară care nu trecea în van. În sală se aflau puțini spectatori. Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla într-o lojă în apropierea celei centrale Înăuntru totul era tapisat cu pluș de culoarea vișinei putrede. Pe unul dintre scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interiorizat, Încât să nu te transformi niciodată Într-un cititor Împătimit. Dacă nu te puteai abține să ai aspirații mai Înalte În viață, trebuia cel puțin să nutrești dorințe simple, reduse ca pasiune și ambiție, de pacă ai fi fost secătuit de energie și nu-ți mai rămăsese destulă forță decât ca să fii obișnuit. Cu o soartă și o familie ca acestea, Armanoush a fost silită să Învețe să-și ascundă talentele și să facă tot ce-i stătea În puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ridice, ultimul lucru care i s-a Întipărit În minte a fost expresia soției lui, ochii măriți, buzele livide. Însă Armanoush nici nu plângea, nici nu părea șocată. Poate doar extrem de obosită, de parcă faptul că stătea În prag ar fi secătuit-o de puteri. Cât ar fi vrut să-i poată lua mâinile Într-ale lui, să o strângă tare În brațe și să-i șoptească să fie puternică, să fie Întotdeauna puternică de dragul copiilor și a celui care era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un scurt articol evocator “Basarabia de azi” un elogiu al Basarabiei renăscute după anul 1992. Realitățile prezente se deosebesc profund de condițiile Basarabiei țariste și din perioada de ocupație stalinistă și a dictaturilor care i-au urmat. Dintr-o provincie secătuită de deportări, Închisori, impozite inumane, astăzi Basarabia Înflorește. Ca un adevărat miracol. În inima Chișinăului afirmă părintele clocotește azi o conștiință care se ridică la conștiința lui Kogălniceanu și Alecu Russo. Și părintele Încheie expunerea convingerilor sale cu cuvintele de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
sănătatea și banii pentru pelerinajul său plin de lipsuri și, colac peste pupăză, a mai stat și zece zile la pârnaie Înainte de a o vedea pe muierea pentru care răzbise de la atâta depărtare. Fiecare zi de 0,90 i-a secătuit capitalul. În parte ca să te dai mare, În parte de milă, spuneai peste tot că Limardo era mare sculă; ai sărit chiar calul și-ai zis că-i ucigaș năimit. Apoi, când l-ai văzut apărând În propriu-ți han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se cunoștea că trecuse prin dureroase furtuni. Amărăciunile-i săpaseră brazde pe față și-i secătuiseră izvorul vorbirii. Și, privindu-l, mă gândeam la spusele lui, la „boierul cel bătrân“, la cel nou, la furtuna care poate sta înlănțuită în fundul sufletului, de unde izvorâseră greu cuvintele amare: „Atât mi-a mai rămas! căsuța și pușca!“ Și voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e cel mai grav! — Totuși America a avut atâta forță economică încât să lanseze Planul Marshall, imediat după război. — Atunci da, atunci erau la apogeul puterii lor! După aceea și, mai ales, după așa-zisa cursă a înarmărilor care a secătuit Uniunea Sovietică, în anii ’70-’80, Statele Unite n-au făcut decât să decline. De ce n-au lansat un Plan Marshall și pentru țările din estul Europei? Pentru că n-aveau de unde! Toată lumea știe că balanța comercială a Statelor Unite e într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
să te duci la pregătirea care se face la școală, ai auzit?” “Da. Bună ziua” “’Mnă zîua, să trăiți și mulțumim” “Bună ziua... A dracului chestie!”... ...VII.2. ... O toamnă cenușie și tristă s-a înscăunat peste sat, un anotimp deloc prietenos, secătuit de lumină și frumusețe, dominat de o atmosferă sumbră, de un colorit mult prea întunecat. De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă sumbră, de privațiuni fără seamăn și umilințe nenumărate... Cinci dintre ei, petrecuți la izolare. Totală și desăvârșită. De chipuri și voci umane. Și, toate astea, în lipsa oricărei explicații, fără un motiv întemeiat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
morale pe solul cărora crește, viguros, oportunismul. Închizându-se tot mai mult în el însuși, ridicând ziduri de apărare și claustrare, eroul ajunge însă la autodiminuare, la o deprimantă mortificare sufletească. Morala lui tare, voința puternică îl cenzurează și îl secătuiesc de tot ceea ce înseamnă sentiment viu, trăire proaspătă, nefiltrată mental, zvâcnet afectiv. Impunându-și, cu atâta consecvență, să nu calce pe lângă codul moral, Andrei Vlădescu ajunge să greșească în mod fundamental - la nivelul mai profund al omenescului. Legătura lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adâncuri pe Rosmer, căci Brendel știe că vârtejul morii, râul și podețul sunt la fel de fascinante ca și marea. Fantoma invizibilă pândește și aici din umbră, atrăgând ființele vii pe meleagurile morții. Puterea invincibilă a morților - o putere ce subjugă și secătuiește viața celor ce trăiesc în casa lui Rosmer, casă tăcută, unde râsetele copiilor nu s-au auzit niciodată - e aceeași care domină și în spațiul fermei Alvig din Strigoii. Și aici s-ar părea că morții au pus deplină stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și nerecunoscător. Afară era Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să-l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate-i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu-i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci cînd se prăvale de pe un butuc. Îngîndurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din el ceva ce era mai mult decât admirație pasionată. Amory avea o afecțiune profundă, nemuritoare, pentru Rosalind. Dar spre sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea ca fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un refugiu. A scris o povestire cinică, În care descria Înmormântarea tatălui său, și a expediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
luat după noi. Ne-am întâlnit cu frații din ordinul nostru care ne ieșiseră în întâmpinare și, conduși de ei, am ajuns la mănăstirea San Francisco. Urcușul de la câmpiile joase, arse de soare, până la înălțimea mare la care eram îi secătuise pe japonezi de toate puterile. Unii se plângeau că nu puteau respira, din pricina aerului sărac în oxigen din Mexico, alții aveau chiar amețeli. După masă (pesemne că mâncarea spaniolă nu era pe placul lor, fiindcă au dat la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți de puteri, japonezii ajunseră într-un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înfrunte. În închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până la fermentare, maturare învechire îmbuteliere la consumul în pahare de cristal cu picior înalt, ceea ce și facem în momentul de față: eu, pe săturate, gospodărește, iar amabila mea gazdă, doar simbolic. Vârsta, domnule Știrbu, vârsta înaintată și suferințele m-au secătuit de puteri; ceva cât se poate de normal, dar mi-e ca nu cumva, înaintea sfârșitului firesc, să mai fiu pedepsit și cu o fază vegetală. Că văd cum mă părăsește și memoria. Dar, un singur lucru nu-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dea o mână de ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii nu au o evidență clară a componenților șatrei; sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
erai îndrăgostită de el. Atunci, când îl priveai ca pe tatăl perfect, pe care nu l ai avut. Tatăl perfect care se topea în amantul perfect. Amantul perfect care se confunda cu prietenul cel mai bun. Toate astea te-au secătuit. Dar ești tânără. Ești încă tânără. Acum. Azi. Du-te și stai cu omul ăsta. Iar acum, o să-i spun niște minciuni. Niște minciuni necesare. Dacă te simți jenat, poți să sari peste urmă toarele trei rânduri. Asta e. Te
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]