1,137 matches
-
habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Nu- i dau voie să ne strice Ce- am clădit, să nu mai pice Ciucuri albi, în albi ciorchini Când îmi cad pe umeri, plini. Vântule din răsărit, Secera plânsul mocnit, Ploaia spartă și amară Și lasă- ne vară, vara. Referință Bibliografica: IAR SALCÂMII... Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IAR SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380841_a_382170]
-
simplu. Am descoperit o fortăreață, una destul de mică. Aveam la mine un lansator și l-am pus pe umăr. Când să trag au apărut din senin vre-o sută de andermeni. Regulamentul spune să iei o armă ușoară și să seceri cât mai mulți posibil. Iar ei veneau drept în fața mea și am început să-i dobor rând pe rând. Să le fi văzut fețele impasibile... Cădeau ca popicele însă alții și alții veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuți
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
controlează pe andermeni. Ce spun ăștia e lege pentru toți ceilalți. Nimeni nu iese din cuvântul lor. De ce ți-am spus că sunt foarte perfizi? Au folosit această tactică știind bine că și cel mai mare exterminator se va sătura secerând la ei. Peronal cunosc cazuri când niște tipi ca și mine au terminat la vreo două trei sute de andermeni. Ei bine, ăștia au luat-o razna aruncându-se în gol după ce au fost decorați cu steaua de aur cu scuturi
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE Am să-ncerc să număr, vai, câți copaci rămân după ce vânzașii secera în vale, că-i aleg înalți, falnici, bătrân cu bătrân, ca sârmanul munte mai are doar poale. Poalele rămase plâng azi coperișul care se usucă precum iarbă arsă într-o vară spâna, moartă-n secerișul celor ce acuma ne mai
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]
-
Banat, nu am uitat niciodată de țara moților și de locul de obârșie al părinților mei, comuna Avram Iancu. Socrii mei erau tot de acolo și-i ajutam în fiecare an, la vremea cositului. Fânul, cădea atunci în brazde lungi, secerat de coasa pe care o mânuiam cu mare dibăcie ca pe o jucărie, dar care șuiera nimicitor, în mâinele mele. Era greu în munți să cosești pe pante abrupte și să aduni apoi fânul uscat în clăi. N-am să
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
zilnic de ploi însingurate,Năvalnice, în dânsul lor curmat,Surprind, din amintiri, poze-nrămateîn suflet, în scoarță tare de copac,Alunecând peste vitralii, tainice ... X. IAR SALCÂMII..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. Iar salcâmii... Secera vântul pustia, Sufletu- mi, melancolia, Secera toamne și veri, Românul poartă dureri, Iar salcâmii înfloriți Ciucuri albi, înzăpeziți Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
dânsul lor curmat,Surprind, din amintiri, poze-nrămateîn suflet, în scoarță tare de copac,Alunecând peste vitralii, tainice ... X. IAR SALCÂMII..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. Iar salcâmii... Secera vântul pustia, Sufletu- mi, melancolia, Secera toamne și veri, Românul poartă dureri, Iar salcâmii înfloriți Ciucuri albi, înzăpeziți Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Citește mai mult Iar salcâmii...Secera vântul pustia,Sufletu- mi, melancolia,Secera toamne și veri,Românul poartă dureri,Iar salcâmii înflorițiCiucuri albi, înzăpezițiIute cad pe caldarâmCalci pe ei, rămași pe drum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Citește mai mult Iar salcâmii...Secera vântul pustia,Sufletu- mi, melancolia,Secera toamne și veri,Românul poartă dureri,Iar salcâmii înflorițiCiucuri albi, înzăpezițiIute cad pe caldarâmCalci pe ei, rămași pe drum.Amintiri, dureri trecutePagini de român durute,Mi le- aduc salcâmii verii,Chiar de- i vânt, pala- adieriiNu mă tulbură, nu piereSunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
aride și ierni aspre, Abia le mai aud respirația bolnăvicioasa. Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic. Doar icoane, tablouri cu fețe triste, Moartea ce-și pune pecetea pe pereții caselor, Pe unde suflete-a mai secerat. Totul e tăcere, pustiu, gol, uitare. Unde e satul ce eu l-am lăsat Când dealurile erau verzi, Când strugurii-n vii râdeau la soare, ... Citește mai mult Cotrobăi desculța ulița satului meu,Bătătorita de suișuri și coborasuri.Talpile-mi
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
aride și ierni aspre,Abia le mai aud respirația bolnavicioasa.Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic.Doar icoane, tablouri cu fețe triste,Moartea ce-și pune pecetea pe pereții caselor,Pe unde suflete-a mai secerat.Totul e tăcere, pustiu, gol, uitare. Unde e satul ce eu l-am lasatCand dealurile erau verzi,Cănd strugurii-n vii râdeau la soare,... XXVI. , de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. Mă numesc Eleonora
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
firavei mămici, îngerașii păzitori pentru toți din căsuța aceea au înmărmurit. Era poate pentru prima dată când au apărut lacrimile de înger...lacrimi de bucurie care răspândeau în jur miros de mir...Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera." (Ps. 125. 5) ...spune unul dintre îngeri căutând cu privirea un loc unde să-și ascundă lacrimile. Găsi în pervazul mic al ferestrei un buchețel de lăcrămioare și le ascunse acolo. Lăcrămioarele dintr-o dată parcă prinseseră mai multă viață și
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
-o icoană, o scoică. Am luat-o și am dus-o, involuntar, la ureche. Curgea marea prin sângele ei. Simțeam în urletul ei, durerea cu care-și strângea copii la piept, suferința și uneori nepriceperea în fața morții. Grumazul îi era secerat de tristețe. Lacrimile îi vuiau prin toate încheieturile scoicii. M-a cutremurat! Nu mă întrebasem niciodată de ce urlă marea? O credeam veselă și atotputernică. Acum, o simțeam neputincioasă. Parcă ar fi vrut să scape de o mare încătușare. Dar ce
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
te arunci și mai sus în văzduh până ce boala îți va cuprinde fiecare celulă, te va mări mai mult decât ți-ai imaginat și când nici nu te aștepți, după ce a cucerit și ultima ta fărâmă de energie te va secera și vei gusta sângele rece al pământului. Din cauza aceasta recoltez rădăcini de păpădie. Sunt aici, la casa mea de vacanță, de câteva zile! M-am hrănit cu frunze de păpădie. Sunt foarte fragede acum și gustoase. Pe timpul războiului am auzit
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
ciorii”, Securiștii de-altă dată. Au venit că au parale Știu cerși, știu tortura Agramați și coate-goale Ce n-au dat cu secera. Au venit conspiratorii Să cultive piaza rea Au venit, n-ar prinde zorii Că nu știu a secera. Au venit informatorii Pentru a-și strânge neghina Și-au deschis zăgazul morii Ca să-și macine făina. Au venit semănătorii Au venit, veni-le-ar rău, Că făceau pe turnătorii Veșnic puși pe tămbălău S-au pornit clevetitorii Denigrând cu
POEME DIN CONDAMNAREA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371553_a_372882]
-
vărsa sub pomul plin purtând povara poamelor pârguite. Poezia e Cântec și Fantezie divină. Cuvântul e prins în noi ca un altoi, ca o corabie în vie, la care meșteșugește încă Noe. Stau într-un lan de cuvinte ales și secer snopii, îi așez în stavă, cu zăbavă, și aștept să simt boabele de grâu susurând în mâna mea, apoi dănțuind în inimă. Strecor și eu cuvinte din șuștar, prin sita deasă, așa cum făcea în noaptea cu lună plină zeița Iștar
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
și fugeau care încotro vedeau cu ochii. “Repede, repede!”, îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei, pe care o strângeau la piepturile lor
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
cerești nopțile mi le împreună ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu glas de câmpie verde cu tăcerea desei păduri a cărei taină doar mierla o știe n-ai să vii până la asfințit seceră luna coboară printre vise coapte zadarnic merele suferă de claustrofobie pământeană în brațele mele de lut arzând ți-am rămas amforă Referință Bibliografică: amforă / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1628, Anul V, 16 iunie 2015. Drepturi
AMFORĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374805_a_376134]
-
pierdut doi ochi albaștrii, Absorbita în tăcere Într-un cosmos plin cu aștrii. Îmi dezbrac sufletul ... Cand strigatul se-ascunde-n șoapte , Rătăcesc rotund în timpul Pierdut-ntre clipe coapte . Te evapori prin gând... Retrăind amintirile noastre , Si apari din când în când Secerând uitări în priviri albastre. Mă împac cu amintirea ... Între valurile lasate-n drum , Picurând stropi din iubirea Ce-a dispărut că un fum . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Printre vise efemere... / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2083, Anul VI
PRINTRE VISE EFEMERE… de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373837_a_375166]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > INOCENȚA SECERIȘULUI Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Inocența secerișului În ochiul treaz seceră îngeri, Unduie-n valuri, ziuă și noapte, Arome din visul prunciei, Glasul Maicii leagănă șoapte. Treieră holde gândul senin, Spice cad dintr-o Copilărie, Răsar în lanuri crâmpeie de-azur Cu-nsângerări de nevinovăție. Pârguie iar sensul luminii În pupila răscoaptă, fierbinte
INOCENŢA SECERIŞULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375364_a_376693]
-
mari sărbători a creștinătății: Învierea: „E seara Învierii / în care se așează / câte două mâini în rugăciune, / Dumnezeu coboară / în casa sfințeniei mele. // (...) // Îl primesc pe Iisus / În casa plină cu iarbă, / Dumnezeu mă iubește, / condiție primă mi-e sufletul / secerat de mâna Lui / la începuturile timpului.” (Secvență). Ion Părăianu scrie versuri în stil popular despre Bunavestire. El plasează această minunată sărbătoare în satul său, reactualizând în vers minunata Veste pe care Maria a primit-o din partea Îngerului Gabriel, dar amintește
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
ochii larg deschiși,Nestrămutați și palid indeciși,Spre care anotimpuri să mai spere,În care cer cu margini de durere...... VII. INOCENȚA SECERIȘULUI, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Inocența secerișului În ochiul treaz seceră îngeri, Unduie-n valuri, ziuă și noapte, Arome din visul prunciei, Glasul Maicii leagănă șoapte. Treieră holde gândul senin, Spice cad dintr-o Copilărie, Răsar în lanuri crâmpeie de-azur Cu-nsângerări de nevinovăție. Pârguie iar sensul luminii În pupila răscoaptă, fierbinte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Spice cad dintr-o Copilărie, Răsar în lanuri crâmpeie de-azur Cu-nsângerări de nevinovăție. Pârguie iar sensul luminii În pupila răscoaptă, fierbinte, Dorul iubirii de Mamă și Fiu Mai seamănă-n mine, cuminte... Citește mai mult Inocența secerișuluiîn ochiul treaz seceră îngeri,Unduie-n valuri, ziuă și noapte,Arome din visul prunciei,Glasul Maicii leagănă șoapte.Treieră holde gândul senin,Spice cad dintr-o Copilărie,Răsar în lanuri crâmpeie de-azurCu-nsângerări de nevinovăție.Pârguie iar sensul luminiiîn pupila răscoaptă, fierbinte,Dorul iubirii de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
e dor de mărul dulce, De casa cu pridvor, Mi-e dor și de bunicul, De toate-mi este dor. De primăvara caldă Când iarba încolțea, Și-n codru verde , cucul, Acasă se-ntorcea. De zilele de vară, Când grâul seceram, De toamna cea bogată, Când struguri culegeam. De iernile geroase, Când prin omăt umblam, Și de dojana mamei, Acasă când veneam. Mi-e dor de toți ai mei, De tot ce-i pământesc, Dacă știam ce-i viața, N-aș
DOR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375534_a_376863]