1,339 matches
-
a credinței și practicii religioase sau se vor seculariza ambele spații și distanța se va reduce prin scăderea importanței sociale acordate religiei? În contextul reducerii riscurilor sociale generate de perioada de tranziție, predicția care se poate face este aceea a secularizării în paralel a satului și orașul românesc, așteptându-ne ca orașul să fie din ce în ce mai puțin influențat de religie. Anexă: surse de date utilizate în analiză Sondaj asupra Valorilor Europene (European Values Survey) 1993 (EVS 1993): cercetare realizată în 1993 de
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
pentru efecte ale dezinteresului pentru eficacitate participare Poluare Postcomunism Practică religioasă în spațul public în spațiul privat Protest potențial efectiv Relații de rudenie utile la primărie Religiozitate obișnuită de spațiu public de spațiu privat Satisfacție față de viață față de locuință/locuire Secularizare Sentiment de insecuritate în locuință în zona rezidențială Socializare modele de de gen Spațiu urban Stereotipuri despre locuri Stratificare socială Străin Străinătate Teamă de infracțiuni Toleranță Urbanizare Venit Victimizare Vot pragmatic partizan teorii despre relația dintre încredere și predictori ai
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
politic au permis ca, pe fondul unei stări generale de vid religios, să apară o nouă „ofertă religioasă”, abundentă și chiar agresivă (Achimescu, 2002). Apariția sectele a fost favorizată de: 1. cauze sociale: efectele perioadelor de tranziție, multiculturalitatea societății contemporane, secularizarea tot mai accentuată, perceperea tradiționalului în sens peiorativ, tensiunile dintre tradiție și modernitate, relativizarea valorilor consacrate, contrastul dintre lux și sărăcie, lipsa măsurilor autorității, lipsa de orientare contabilă, confuzia între comunitatea bisericească și orânduirile sociale, nepricepere între poliție, ideologii și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Age, Martorii lui Iehova, Sataniștii, Fiii Domnului, Nazarinenii, Hlîștii, Penticostalii, Mormonii, Scapeții, Molocanii, Stundiștii, Familia Iubirii, Armata Salvării, Darbyștii, Mennoniții, Antoniștii, Invitație la Viață, Mahikarii, Scientiștii Creștini, Mahikarii, Shakerii, Duhoborii, Huterienii, Amishii etc. (vezi și David, 1997, 1998; Vernette, 1996). Secularizarea este un concept care se referă la ceea ce este lumesc, nonreligios, ca și la procesul prin care ceea ce este religios se transformă în ceva nereligios, profan. http://www.atei.ro/Text/aa.html. FILENAME \p D:\Carti operare\Revista de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care se aflau, căpătând, și în această ipostază, o situație privilegiată. După cum este știut, suprafața moșiilor mănăstirilor închinate și neînchinate era considerabilă; în Muntenia ea reprezenta 27,69% din suprafața rurală, iar în Moldova 22,33%. Primul pas pe calea secularizării este făcut la 13/25 noiembrie 1862, când se pune în aplicare propunerea lui Costache Negri de a se strânge în casa statului român sumele obținute din arendarea moșiilor mănăstirilor închinate 17. Un al doilea pas, la fel de important, se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în care Camera votează, cu o majoritate semnificativă, o propunere făcută de 32 de deputați ca sumele amintite mai sus, în valoare de 20 de milioane, să fie trecute în bugetul statului 18, hotărâre care era, în esența ei, o secularizare • Ibidem, f. 30. • Dumitru Ivănescu, Preliminariile diplomatice ale loviturii de stat din 2/14 mai 1864, în vol. Itinerarii istoriografice, Iași, 1996, p. 155-166. • „Monitorul“, nr. 258, din 22 noiembrie 1862. voalată, căci sumele înscrise în buget puteau fi cheltuite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mănăstiri erau închinate, s-au plâns prințului Cuza de infidelitatea mandatarilor lor, perceptori ai taxelor ce ar reveni Principatelor. În această situație, „altețea sa a admis că aceste venituri să fie păstrate provizoriu la casieria statului“19. Prima fază a secularizării, după cum lesne se poate observa, a coincis cu succesul operației de tranzitare a armelor și munițiilor sârbești pe teritoriul românesc. Momentul fusese bine ales, pentru că, în felul acesta, Rusia, protectoarea călugărilor greci, instrumentul ei de influență în Orientul ortodox, putea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
face ca Turcia să simtă că ea se supune prea servil influenței engleze: armele au trecut, avertismentul a fost dat și nu va fi nimic mai mult“20. Alexandru Ioan Cuza încercase, inițial, să obțină acordul Puterilor garante în realizarea secularizării averilor mănăstirești. Din nefericire, Puterile au cerut României să se conformeze Protocolului XIII al Conferinței de la Paris (1858) și să aducă chestiunea în discuția unei conferințe a ambasadorilor din Constantinopol. Tranzitul armelor sârbești și refuzul de a participa la expoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pièce justificatives présenté a la Commission internationale pour les couvents dediérs - și socotea că problema mănăstirilor închinate era o problemă de interes public intern. Din acest motiv, la 13/25 decembrie 1863, guvernul a prezentat Camerei proiectul de lege privind secularizarea averilor mănăstirești, proiect care a fost votat cu 93 voturi pentru și 3 contra. Avea dreptate colaboratorul lui C. Negri la Constantinopol, • C. P. Russie, vol. 232, f. 76-76 v. • ANB, colecția Microfilme Franța, rola 10 (C. P. Turquie, Bucharest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Microfilme Franța, rola 10 (C. P. Turquie, Bucharest, vol. 23, f. 144-148). N. Bordeanu, când spunea că „suveranul cel mai absolut și cel mai puternic este majestatea sa faptul împlinit, în fața căruia toată lumea se închină“21. Proiectul de lege pentru secularizarea averilor mănăstirești prevedea, la art. 1: „Toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale statului“. Dacă, la început, măsura avusese în vedere doar bunurile mănăstirilor închinate, legea generaliza acțiunea ei asupra bunurilor tuturor mănăstirilor. Caracterul general al legii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale statului“. Dacă, la început, măsura avusese în vedere doar bunurile mănăstirilor închinate, legea generaliza acțiunea ei asupra bunurilor tuturor mănăstirilor. Caracterul general al legii fusese impus de situația internațională creată; o secularizare doar a bunurilor mănăstirilor închinate ar fi fost privită ca având un caracter discriminator și ar fi creat noi piedici în soluționarea problemei. Acum rămânea un singur lucru să fie clarificat, acela al cuantumului sumei oferite locurilor sfinte ca despăgubire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
creat noi piedici în soluționarea problemei. Acum rămânea un singur lucru să fie clarificat, acela al cuantumului sumei oferite locurilor sfinte ca despăgubire. Chiar dacă conferința de la Constantinopol, în această chestiune, și-a prelungit nepermis de mult lucrările, pentru români problema secularizării averilor mănăstirești închinate era o problemă încheiată. Românii reușiseră să mai câștige o bătălie pe drumul către independența completă. Avea multă dreptate T. W. Riker, strălucit cunoscător al chestiunii românești, când afirma că „o revoluție e mai tare decât litera
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
începutul anului 1865, le oferă ocazia de a discuta despre vizita împăratului la Nisa, despre înțelegerea dintre țar și Napoleon al III-lea, văzută în perspectiva unor bune relații franco-ruse și, mai ales, despre situația din România vizavi de problema secularizării averilor mănăstirești. „Numele lui Cuza - afirma Talleyrand - îl agasează pe Gorceakov“, cancelarul suspectând pe domnitorul român că dorește să fondeze o dinastie prin recunoașterea oficială a fiilor săi cu Maria Obrenovici 51. Știrile alarmante care vin de la București prin intermediul consulului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conduce, din 1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860) și al Principatelor Unite (1863-1865). În această ultimă calitate, a contribuit hotărâtor, îndeosebi printr-o activitate parlamentară excepțională, la votarea legii pentru secularizarea averilor mănăstirești (1863) și la impunerea legii rurale. Aproape toate căderile guvernelor liberale conduse de K. au avut drept cauză atitudinea sa față de situația țăranilor, expusă patetic în discursul din 1862, Pentru împroprietărirea țăranilor. După înlăturarea lui Al. I. Cuza
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
conștiinței crizei”, și anume descoperirea vulnerabilității culturii naționale mitizate ca depozitare a unei esențe culturale distincte și transcendente. Recunoașterea unei asemenea culturi (ori a modelului ei) stăruie În mentalitatea euroatlantică - și, desigur, nu doar În aceasta, cel puțin de la momentul secularizării. Recunoașterea nu apare doar ca un conflict al imagologiilor, ci ține de legitimarea istorică și socială (civilizațională) a unor interese politice de rang național și internațional. Legătura dintre cultural și politic este, mai e nevoie să o certific, una din
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
puțin important, al definirii conceptului de proprietate, și al diferitelor categorii de proprietar, pentru Înțelegerea gradului de autonomie reală pe care Îl are cetățeanul român. O altă chestiune majoră a studiului tranziției culturale În modernitate este problema mai complexă a secularizării și de-secularizării, a repercusiunilor acestora asupra comportamentului sociocultural al individului. O menționez aici doar În treacăt. Remarc doar că tranziția culturală românească nu este definită de consecințele secularizării asupra comportamentului cultural, deoarece este greu să vorbim de o nivelare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
definirii conceptului de proprietate, și al diferitelor categorii de proprietar, pentru Înțelegerea gradului de autonomie reală pe care Îl are cetățeanul român. O altă chestiune majoră a studiului tranziției culturale În modernitate este problema mai complexă a secularizării și de-secularizării, a repercusiunilor acestora asupra comportamentului sociocultural al individului. O menționez aici doar În treacăt. Remarc doar că tranziția culturală românească nu este definită de consecințele secularizării asupra comportamentului cultural, deoarece este greu să vorbim de o nivelare religioasă profundă care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a studiului tranziției culturale În modernitate este problema mai complexă a secularizării și de-secularizării, a repercusiunilor acestora asupra comportamentului sociocultural al individului. O menționez aici doar În treacăt. Remarc doar că tranziția culturală românească nu este definită de consecințele secularizării asupra comportamentului cultural, deoarece este greu să vorbim de o nivelare religioasă profundă care să fi creat un comportament cultural modern, similar cu cel protestant. Argumentul care stă la Îndemână este lipsa Încrederii sociale care să fie liantul unei deveniri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Doresc să relev că, spre deosebire de alte credințe ori cutume, credința religioasă este prin practica ei comunitară o constrângere culturală majoră care a reconstruit comportamentul comunității și individului din temelii. De asemenea, merită să se observe că mai ales raportul dintre secularizare ori secularismul european iluminist a creat diferențieri majore culturale. Aici este poate locul să spun că nu mă refer doar la partea secularismului iluminist, cea mai cunoscută de altfel, dar și la cea religioasă a „luminismului” care a Însemnat o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pune amprenta asupra definirii acestei constrângeri culturale. Ea fixează un comportament cultural distinct. În același timp, pentru unii autori, ce-i drept, mai puțini, dintre care Daniel Barbu este cel mai reprezentativ pentru investigația sa cu adevărat critică a fenomenului secularizării, ortodoxia nu este o manifestare a unei credințe religioase, ci a unei forme culturale de afirmare a politicului. Daniel Barbu face o interesantă distincție Între credință și lege În practica ortodoxiei românești, arătând convingător că ea a fost mai puțin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
propune, dimpotrivă, documente neutilizate de Socrate. Totodată, spre deosebire de Socrate, el elimină cât mai multe din datele cronologice precise, deși ar fi putut să le menționeze pentru că folosea exact aceleași documente ca și acesta. În ansamblu, Istoria lui Sozomen este o secularizare a istoriei Bisericii; în același timp, el este interesat ceva mai mult decât Socrate de evenimentele din partea occidentală a imperiului, evenimente pe care le analizează, oricum, cu optica unui bizantin (intervențiile, adevărate sau anunțate, ale unor forțe bizantine în Apus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mult decât Socrate de evenimentele din partea occidentală a imperiului, evenimente pe care le analizează, oricum, cu optica unui bizantin (intervențiile, adevărate sau anunțate, ale unor forțe bizantine în Apus ar fi servit pentru rezolvarea repetată a unor situații foarte grave). Secularizarea istoriei este cu atât mai evidentă cu cât Sozomen acordă o atenție particulară legislației imperiale care exact în acei ani era adunată într-un codex și organizată în mod critic la inițiativa împăratului Teodosius al II-lea. Culegerea a intrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În primul rând, prin rolul său În unificarea pieței lingvistice, precedând și pregătind constituirea statului român modern și exercitându-se Într-un mod realitv independent de instituțiile religioase și școlare. Apoi, prin raporturile stabilite Între literatura și religie, indicând limitele secularizării. Naționalizarea bisericii ortodoxe române, sustrasa controlului ierarhiei ecleziastice grecești În momentul fondării statului român, făcută de asemenea posibilă prin opera unei fracțiuni culte a clerului, a avut loc concomitent cu politica de laicizare a Învățământului, fără să se ajungă la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fi expropriați de către alții. Turner totuși crede că ceea ce Îi unește pe oameni nu este dorința de Îmbogățire - Cum poate lăcomia să fie o forță unificatoare? -, ci „apartenența la o comunitate a suferinței”. Ideile sale pot fi privite drept o secularizare a istoriei lui Hristos 7. După opinia lui Turner, oamenii au nevoie de instituții politice, deoarece sunt expuși și vulnerabili, iar nu vicleni și agresivi 8. Rearanjând astfel universalitatea condiției umane, Turner deschide posibilitatea avansării unei noi viziuni pe care
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dimpotrivă, documente neutilizate de Socrate. Totodată, spre deosebire de Socrate, el elimină cît mai multe din datele cronologice precise, deși ar fi putut să le menționeze, dat fiind că folosea aceleași documente ca și acesta. în ansamblu, Istoria lui Sozomen este o secularizare a istoriei Bisericii; în același timp, el este interesat ceva mai mult decît Socrate de partea occidentală a imperiului, evenimente pe care le analizează, oricum, cu optica unui bizantin (intervențiile, adevărate sau anunțate, ale unor forțe bizantine în Apus ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]