827 matches
-
cu silă,/ toate la judecată se strâng.// Mironosițele femei dau buzna spre staul/ Și de sânge lacrima cade pe piatră./... cineva îl strigă dinadins pe Saul ...// cuvântul măsură se face și aur.” C. are conștiința permanenței sub „gestul larg al Semănătorului”, ca și pe aceea a înscrierii destinului său în spirala perfectă a unui mit activ: „Încă o dată la nesfârșit reîncepe./ Hambarele pline, hambarele goale/ Ah! Inima lucrurilor - punct de lumină” (Eu sunt piatra). Nu întâmplător poemele din Plângeri se deschid
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
57, p. 202). Sau, cum consemnează Simeon Florea Marian, fetele vrăjitoare cred că frunzele de mătrăgună descântată pot „să vâre zizanie și ură între doi inși care se iubesc” (vezi 270, p. 514). Pentru modul cum se ceartă între ei semănătorii (culegătorii) de cânepă, vezi un studiu privind credințele și riturile magice din Ținutul Făgărașului, publicat în 1940 de Ștefania Cristescu-Golopenția (280). în poezia Buruiana asta (din volumul Una sută una poeme, 1947) Tudor Arghezi vorbește despre „corciul [= tufișul] de mătră-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în lanul de grâu : „Și Ruben s-a dus la câmp, la secerișul grâului, și a găsit merișoare de mandragoră și le-a adus mamei sale Leah” (Facerea, XXX, 14-16). În poezia lui Arghezi mătrăguna are rolul neghinei din „pilda semănătorului” (Matei, XIII, 39), cel care culege recolta de grâu cu neghină, deși „a semănat sămânță bună în țarina sa”. Tiptilul corci de mătrăgună Cu grâul crește dimpreună. El s-a ivit, s-a strecurat Pe arături, la semănat. Și-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
constante a producțiunii. Hanovera; nisipelnița sfântului imperiu germanic, Prusia; Polonia au o rodire mare ori de mijloc, însă regulată. Și ploile torențiale ori putrede sunt rare și seceta asemenea. În genere se poate calcula de mai nainte producțiunea și rizicul semănătorului e mic; Dumnezeu nu-i dă poate mult, însă în orice caz [î]i dă deajuns, [î]i dă cam atât sau ceva peste atât cât prevăzuse el însuși c-o să culeagă. Din cauza iregularității producțiunii la noi, poporul nostru din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cristică și instituția creștină care a trimis atîtea suflete la tortură. Dintre Iisus și Sfîntul Pavel, ca să simplificăm. Iisus n-a vrut Biserica pe care Sfîntul Pavel a ridicat-o în numele lui și în slujba lui, dar fără Sfîntul Pavel "semănătorul" oare Iisus n-ar fi fost uitat, iar sămînța învățăturii sale împrăștiată în natură la fel ca predica altor profeți și vindecători ai primului secol oriental? Mesajul era egalitar, afectuos și spontan. Transmisia lui impunea mijloace și metode contrarii conținutului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
auzit de cei un milion de credincioși care asistau la predicile sale, nereușind să impresioneze Boemia. Atunci cînd "doctorul în Sfînta Scriptură" s-a lăsat convins de discipolii săi din Wittenberg să traducă și să tipărească cele 95 de teze, semănătorul de cuvinte își ridica o armată de adepți. "Au fost vîndute probabil între 1515 și 1520 mai mult de 300 000 de exemplare din cele 30 scrieri ale lui Luther", calculează un istoric contemporan.43 Tiparul cu braț îi dădea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
despoți semiasiatici mai fac, prin asta, figură de occidentali, aberante vlăstare ale Literei și ale Epocii Luminilor. Gandhi, ca și pandit81-ul Nehru, Nasser, Peron, Sukarno, Castro, Khomeyni, Kadhafi nu fac parte din aceeași familie: ei se exprimă oral. Acești mari semănători de cuvinte au, în țările lor, prestigiul înțeleptului sau al sfîntului, nu al "savantului"; ei trebuie ascultați, nu descifrați; le șoptesc ascultătorilor mai direct decît o face glosa clericală cu efect întîrziat. "Operele complete" ale acestor mobilizatori de energie populară
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Înț 18,14-15). Este celebră descrierea acțiunii lui din Is 55,10-11: „După cum coboară ploaia și zăpada din ceruri și înapoi nu se întorc până ce nu udă pământul și-l fac să odrăslească și să rodească pentru a da sămânță semănătorului și pâine spre mâncare, așa e și cuvântul ce iese din gură mea: nu se întoarce la mine fără rod, ci face voia mea și izbândește în cele pentru care l-am trimis.” Creștinii au văzut în aceste texte o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
concepe lumea decât prin Iisus, ca singurul Domn care o întruchipează. Hristos este măsura universală vie cu care sunt măsurați oamenii. M. îl despoaie, în poezie, și îl împământenește, făcându-l să semene cu păstorul cel bun (bonus pastor), cu semănătorul și plugarul. Mitul cristic crește, ca la Crainic, „din vlaga pământului românesc”, Iisus este mereu cu cei mulți și necăjiți: „Când crucea vieții te doboară/ Pe tine la pământ, creștine,/ Grozava soartă te-nfioară/ Fă-ți pace: Domnu-i cu tine” (Mângâiere
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
1981), nr. 9-10, septembrie-octombrie, p. 1096. • Ibidem, p. 1097; Ibidem, Anul LXXV (1952), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 1221. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 1-2, ianuarie-februarie, p. 10. • Ibidem, p. 12. trudim, după însăși porunca Mântuitorului. Teologi purtători de pistoale și semănători de ură, învrăjbitori și vărsători de sânge, n-ar fi existat dacă învățământul teologic n-ar fi ieșit - prin legiuirile trecutelor regimuri - de sub ocrotitoarea priveghere a Sfintei noastre Biserici. Transformate în fabrici de licențiați în teologie, fostele facultăți teologice n-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
duc la o manieră stângace și la o nevindecabilă naivitate artistică. Simpatizând, prin obârșie, dar și dintr-o convingere „luministă”, cu omul simplu, muncitor al ogorului, S. proiectează o lumină idilică și difuz-sacramentală asupra vieții de la țară, gestul milenar al semănătorului, de pildă, fiind încărcat de semnificații alegorice. Dar iradierea poetică se stinge în formularea convențională, uzată, diminutivele, determinanții banali, detaliul șters, nesemnificativ („Afară-i cald și liniștit”) imprimând lirismului un aspect mediocru, atenuat, „decorativ”. Ecouri diminuate vin dinspre erotica lui
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
-i puterea și viitorul nostru”. Astfel exprimată, formula inițială a sămănătorismului înseamnă mesianism cultural și sentiment al datoriei naționale, fără vreo obligatorie abdicare de la criteriul estetic. Nicolae Grigorescu este ilustratorul primului număr, în care sunt incluse sonetele cu caracter exortativ Semănătorul de Al. Vlahuță și Către tinerii poeți de St. O. Iosif. Din perioada primului directorat datează și inițiativa publicării unui grup compact de inedite eminesciene (poezie, proză, teatru), alese din manuscrisele predate de Titu Maiorescu Academiei Române la începutul anului 1902
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Primele versuri i-au fost publicate în „Tinerimea Moldovei” (1965), iar întâia carte, Flăcări albastre, portocalii..., o culegere de proză scurtă, îi apare în 1976. Continuă să publice schițe și povestiri: Țărmul din suflet (1981), Orașul de la capătul pământului (1984), Semănătorii de lumină (1984), Lumina rămâne... (2001), romane: Conul de umbră (1990), Suntem ca o poveste (1999), Orizontul pierdut (2003), versuri: Încercarea de foc (2000), Treci ca o lumină (2001), eseuri și publicistică: Poemele sufletului (1978), Vămi pentru valorile sufletului (1989
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
însușiri se regăsesc în eseurile-portret consacrate unor scriitori clasici sau contemporani, unor artiști plastici și compozitori. SCRIERI: Flăcări albastre, portocalii..., pref. Anatol Gavrilov, Chișinău, 1976; Poemele sufletului, Chișinău, 1978; Țărmul din suflet, Chișinău, 1981; Orașul de la capătul pământului, Chișinău, 1984; Semănătorii de lumină, Chișinău, 1984; Vămi pentru valorile sufletului, Chișinău, 1989; Conul de umbră, Chișinău, 1990; A patra dimensiune (în colaborare cu Lucia Purice), Chișinău, 1990; Suntem ca o poveste, Iași, 1999; Încercarea de foc, Timișoara, 2000; Lumina rămâne..., Timișoara, 2001
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi și oamenii te vor vedea. Să nu-ți fie teamă că îți pierzi lumina. Părinții inteligenți își stimulează copiii să-și învingă temerile și să aibă atitudini blânde Părinții inteligenți sunt semănători de idei și nu controlează viața copiilor lor. Ei seamănă și așteaptă ca semințele să germineze. Pe timpul așteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă semințele sunt bune, vor încolți cândva. Părinții buni oferă oportunități, părinții inteligenți nu renunță niciodată Nimeni
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
Viena, 1912, 5, 12-19, 30; I. Grămadă, „România jună” din Viena, Arad, 1912, 68; Ion Scurtu, „Viața și operele maestrului Caragiale”, „Seara”, 1912, 725; I.I. Nedelescu, „Gogu”, „Gazeta cărților”, 1922, 6; Perpessicius, Opere, XII, 286, 501-502, 546; Al. Dima, Un semănător al luminii, „Calendarul săteanului”, 1937, 70-71; Horia Petra-Petrescu, în Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, îngr. și pref. I. Breazu, Cluj, 1937, 229-233; Șerban Cioculescu, Caragiale și ardelenii, UVR, 1939, 34; Predescu, Encicl., 650; Gh. Preda, Activitatea Astrei în 25
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
pref. Z. Ornea, București, 1971; Pagini alese, îngr. și pref. Alexandru Leon, București, 1958. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, II, 282-285, IV, 199, 202, 314, 320, 330; Anghel-Iosif, Portrete, 77-84; Negruzzi, Junimea, 225-231; Dafin, Figuri, III, 33-38; C.D. Anghel, Gh. Panu, semănătorul de idei, București, 1933; Lovinescu, Scrieri, VI, 208, IX, 303-425; Călinescu, Ist. lit. (1941), 383-384, Ist. lit. (1982), 440-441; Cecilia Caroni-Chilom, Gheorghe Panu, eseist și critic la revista „Convorbiri literare” și „Săptămâna”, București, 1942; Vianu, Opere, II, 225-228; Streinu, Versificația
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
rând, subsidiaritatea nu funcționează. Orașele și satele din provincie sunt abandonate intrigilor politico-literare din București, în timp ce elita compusă din primele valuri de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Și dacă pierim să piară și eaă să se prefacă-n țințirim dacă-nu ne mai vrea! (Ă) Menire-naltă, minunat de zilnică a poeziei! Aș vrea-asemeni celor ce mi-s dragi - să te-mplinesc cu gesturile largi și simple, ale semănătorului În mijlocul câmpiei și să-mprumut pentru măsura versurilor mele ritmul și frânt și rotund al ciocanelor grele. O, nu mai da răgaz tovarășe, poate luptător celor ce-mpiedică să prindem și să-ntindem hora Unește cântecul tău cu-al tuturora
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
falimentar. Fascismul, ultima lovitură a capitalului monopolist, deturnează atenția mulțimilor de la problemele impuse de vreme și de la fireasca lor dezlegare, împingând masele spre o nouă robie. Cu soluții absurde, inumane, antidemocratice și anticulturale, amenință să abată mersul normal al istoriei. Semănător de ură, element de dezbinare, fascismul e o primejdie pentru întreaga civilizație - contribuția colectivă a tuturor popoarelor. Doctrina lui stă în vârful bâtei, idealul - aservirea maselor sub călcâiul de fier al unei pături subțiri, care simte alunecându-i terenul de sub
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
bună parte din grija elaborării ziarului, de la editorialul politic la poșta redacției. În articole, semnate și cu pseudonimele Camil (utilizat și în corespondențele de la Viena trimise „Românului”) sau, mai rar, Lucrețiu și Junius (ce apăruseră și în corespondențele publicate în „Semănătorul” din Bârlad), B., un spirit viu, polemic, vehement, câteodată chiar violent, analizează starea de fapt și militează pentru drepturile politice, economice și sociale ale românilor din Imperiu. În sprijinul acestei campanii, el comentează ori transpune în românește lucrări de drept
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
Mele față de căile voastre și gîndurile Mele față de gîndurile voastre. 10. Căci, după cum ploaia și zăpada se coboară din ceruri, și nu se mai întorc înapoi, ci udă pămîntul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămînță semănătorului și pîine celui ce mănîncă, 11. tot așa și Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele. 12. Da, veți ieși cu bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
niște flori de vișin, începură să joace peste lăcașurile tăcerii. Florile înghețate se înmulțiră, prinseră a curge potop alb, se așternură ca o pânză peste cruci și peste morminte. Povestiri, 1904 Într-un sat, odată a apărut întâia oară în Semănătorul, nr. 17 din 27 aprilie 1903. Inițial s-a numit Necunoscutul, iar povestirea Necunoscutul a purtat titlul Într-un sat, odată. Până la urmă, între aceste două povestiri s-a produs o completă inversare de titluri. Pentru H. Sanielevici, tema acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe. Vremuri de bejenie, 1907 În pădurea Petrișorului a apărut prima dată în Semănătorul, nr. 17-18 din 20 aprilie 1907. În perioada în care a scris povestirea, Sadoveanu obișnuia să meargă la vânătoare în Valea Râștei, însoțit de setter-ul său, Nero. Profira Sadoveanu spune că Pădurarul era, de fapt, un cunoscut pușcaș de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 9 din 25 februarie 1907. În Convorbiri, nr. 6 din 15 martie 1907, Mihail Dragomirescu a publicat un articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de Emil Gârleanu. Aceasta fusese publicată chiar în Convorbiri, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]