18,720 matches
-
o cătană la termen visează război. Scăpați de armată, încep să caute și să povestească războaie mai vechi. Legende de cîmpie, unde totul se vede pînă departe și totuși, de la oarece distanță, nimic nu se deslușește prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
fluviile și pădurile țării noastre; în cântecele lui se zbate șsic!ț jalea și revolta maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și disprețul față de asupritori. Dar ea este slabă în găsirea soluțiilor." În același stil se ,sărbătorește", în 1952, împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui I. L
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
doi, temă pe care o vom reîntâlni și în a treia seară a Festivalului, tratată însă cu mijloace complet diferite. De astă dată, cele două corpuri ale dansatoarelor, chiar atunci când își sincronizau mișcările, nu le puteau și armoniza, orice întâlnire semănând cu o ciocnire, cu un scurt circuit sau cu o mică explozie. Folosind același vocabular, dar într-o manieră diferită și asociind mișcărilor și o ploaie de picături de apă, care șiroiau continuu, ca o perdea, în partea din față
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
serios urme în noi. (Și nu acesta ar fi adevăratul spirit postmodern!?) Cred că iubim în același timp și ideea de iubire și faptul că ceilalți ne iubesc și pentru a nu iubi alții în locul nostru, iubim și ceea ce ne seamănă în ceilalți dar și alteritatea lor, iubim și pentru o viață, iubim și în mod repetat, iubim și platonic, numai cu mintea sau numai cu sufletul, și iubim și pervers cu tot erotismul de care corpul nostru e în stare
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
bătrână, fragment reprodus și comentat și în cartea lui Ted Anton: ,... am decis să nu mergem. Dar probabil că la anul am să vin, la vară, ca să o văd pe mama și pretextul o să fie un conges. Cred că România seamănă, acum, cu o țară din America Latină, unde știi că tu, ca cetățean, nu ai puterea de a schimba nimic în destinul țării tale. De ce? Pentru că e dominată de o clică secretă. Poliție secretă, ca și în statele sud-americane" (p. 66
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
deși am publicat la Paris, cum știți, am publicat și în Italia acum trei ani, și, foarte recent, am publicat o carte la New York. M.I.: Și chiar în Japonia! A.M. : Și în Japonia. Suntem într-o fază care nu mai seamănă cu faza Lovinescu-Călinescu. Este o fază, n-aș putea spune superioară, dar am intrat pe un alt sistem de relații culturale. La ora actuală, din cauza mutațiilor ideologice și culturale ale epocii, apare o nouă identitate, a unui scriitor care este
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
de a avea gratuitatea unui joc literar, reprezintă și ele o formă de inventariere a materialului de propagandă produs după metoda realismului socialist și de smulgere a unor angajamente. Răspunsurile scriitorilor nu sunt, de altfel, aproape niciodată vesele și fanteziste. Seamănă mai curând cu rapoartele de activitate și planurile de producție (model obligatoriu pentru stilistica discursului public în epocă). Invitați să participe la o mondenitate rezervată cândva vedetelor, scriitorii descoperă că sunt, de fapt, chemați la ordine asemenea unor salariați și
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
de miza vreunei conversații, se arată cu anii. Urmează ,primara", la Mântuleasa, liceul, la Spiru Haret, cu amintiri lipsite de dulcegăria, înduioșătoare, chiar și ea, a dedicațiilor în acorduri de Gaudemus... dar mărturisind, în schimb, față de prezentul care nu mai seamănă cu ce era, o anume, discretă, încredere. O distanță de connaisseur care doar caută bucăți din ce-a fost în ce va mai fi. Și-i tot întoarce, vremii trecute, alintul vechiului îndemn: Verweile doch, du bist so schön! În
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
-l chemi firesc, într-o lume care, măcar ca fel de-a trăncăni solemn, foarte puțin s-a schimbat, și alta să-l plimbi, ca deus ex machina sau ca statuie care, uite, vorbește, cu macaraua. "Jocul" lui Florin Gabrea seamănă mai degrabă cu a doua variantă. Se comentează mult, ce-i drept, în piesa în patru acte și un prolog. Însă, dacă-i lăsăm deoparte pe Mazilescu, cam fitiligiu, abil în eschive și, firește, pe Caragiale, distribuția e făcută, dincolo de
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
curînd o curiozitate, precum comeata, vara pe-nserat, decît păpușarul care să-i mai poată domina. Dispare, cu Mazilescu deodată, noaptea, pe-o bancă, într-un parc. Între o beție și o recitare. Pe Tamburin îl înghite, cu sughițuri, ospiciul. Finalul, semănînd foarte puțin a fîșie din mantaua lui Caragiale, e, în minimalismul lui, frumos: "WEISMAN (o ia de mînă pe Femeie): Mergem? FEMEIA: Mergem!(Părăsesc amîndoi scena, în timp ce lumina se stinge încet)". O piesă scrisă onorabil e, așadar, "cocoșată" de miza
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
despre ceilalți sau cînd e întors cu totul spre sine. Așa cum e cazul acestui comentariu la Pascal: voluptatea repaosului nu înseamnă absența fericirii ci fericirea însăși, prin urmare, continuă Livius Ciocârlie explicîndu-și empatia cu tema morții, "fericirea e în ce seamănă cu moartea, fără să fie ea". Refuză utilitatea scrisului, scrisul ca terapie, ca mod de exorcizare a demonilor interiori ("nu s-a schimbat nimic în starea mea de spirit de cînd scriu"), ca suspendare a realității și "întîrziere" a morții
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
afirmă Rosenbaum, un artefact dintr-un univers paralel, în care istoria a evoluat într-o direcție diferită. Paradoxul e că, ecranizând o operetă, Resnais reușește să rămână ferm ancorat în actualitate: anumite nuanțe ale prestației actoricești fac ca Eric să semene cu Bush și ca Valandray să amintească de Jean-Marie Le Pen. Deși filmul abundă în calități, povestea lui seamănă cu cea a Aviatorului lui Scorsese, cu toate că în cazul de față acest destin mi se pare nemeritat: nominalizat la o mulțime
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
că, ecranizând o operetă, Resnais reușește să rămână ferm ancorat în actualitate: anumite nuanțe ale prestației actoricești fac ca Eric să semene cu Bush și ca Valandray să amintească de Jean-Marie Le Pen. Deși filmul abundă în calități, povestea lui seamănă cu cea a Aviatorului lui Scorsese, cu toate că în cazul de față acest destin mi se pare nemeritat: nominalizat la o mulțime de César-uri, n-a luat premiul pentru cel mai bun film/regizor, ci trei distincții minore pentru sunet, design
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
conflict și soluțiile pentru rezolvarea acestora lasă cititorilor, încă de la primele pagini, o puternică impresie de déjŕ vu. La polul opus, se situează acei autori neliniștiți pentru care scrisul este o perpetuă căutare și ale căror noi apariții editoriale nu seamănă cu nimic din opera lor anterioară. Un astfel de autor este Alexandru Ecovoiu. Nici una dintre cărțile publicate de Alexandru Ecovoiu după 1989 nu reia nimic din experiența celorlalte cărți ale sale. O carte încheiată este un drum definitiv închis în
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
ce zice Domnul Prim-ministru!... Într-adevăr, ratasem jurnalele tv cu liniștitoarea declarație a domnului Tăriceanu... Însă, important era că auzeam huruitul avântat al economiei 1), nu ?. Care vuiet, într-un context un picuț mai larg, și mai plastic vorbind, semăna cu momentele apropierii conferinței de presă a răpiților din Irak. Câtă emoție! Iacă-tă-i: trei oameni tineri sub bombardamentul întrebărilor nu prea colegiale ale... colegilor de breaslă, "Trei, Doamne, și toți trei" reușind timp de vreo oră și jumătate să ne
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
îi era înregistrat, împachetat în formulările boante ale serviciilor de informații și transmis la Berlin. Era urmărit permanent. Soția mea avu o idee salvatoare. La Geneva exista în anii aceia un partid fascist; conducătorul lui se numea Oltramare, poreclit Géo. Semăna oarecum cu Mussolini la înfățișare și se pricepea să-și rotească ochii în maniera lui. Ne-am gândit: poate că Oltramare va prinde ocazia de a prezenta la una din reuniunile de seară ale partidului său pe un vorbitor de
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
fie nu s-au lămurit pe de-a-ntregul, fie abia acum încep să neliniștească. Două cărți vin imediat ca referință: Exuviile Simonei Popescu și Din amintirile unui Chelbasan de Ana-Maria Sandu. Deși formulele literare sunt diferite, poezia Iuliei Balcanaș le seamănă ca preocupare pentru tipul de sensibilitate al fetiței față cu lumea și cu propriile temeri, percepții și instincte. Poeme lucrate în detaliu, cu o țesătură a metaforei încărcată cu imagini abundente (există o voluptate a metaforei sofisticate) și cu versuri
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
de story din care căpcăunii ies ŕ l'improviste. Ceva mai puțin "fioroase" decît basmele-basme (pe care mi-e greu să-mi mai dau seama, dacă nu știi că se termină bine, cu ce tremur le citești...), "transmisiunile" Alexandrei Târziu seamănă, vag, cu survolurile lui Saint-Exupéry. Zboruri de noapte peste o lume în care mărinimia s-a mezaliat cu impostura. Și nu-i o treabă de novice s-o dai deoparte pe una de cealaltă, fără să pici de moralist sec
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
ți se dă cu lingurița și ești convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
lingurița și ești convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
anul 2000) și Logica postmodernului (Editura Paralela 45, 2004) - s-au bucurat de cronici favorabile și au făcut ca numele lui Constantin Virgil Negoiță să devină cunoscut și în lumea literară românească. Irozii, cel mai recent roman al profesorului american seamănă și nu prea cu precedentele sale cărți. Seamănă în măsura în care relativismul specific logicii sistemelor fuzzy domină materia epică. Aceeași continuă întrepătrundere a planurilor temporale și spațiale, care face posibilă întîlnirea și comunicarea cvasi-onirică între personaje ce au trăit toată viața pe
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
2004) - s-au bucurat de cronici favorabile și au făcut ca numele lui Constantin Virgil Negoiță să devină cunoscut și în lumea literară românească. Irozii, cel mai recent roman al profesorului american seamănă și nu prea cu precedentele sale cărți. Seamănă în măsura în care relativismul specific logicii sistemelor fuzzy domină materia epică. Aceeași continuă întrepătrundere a planurilor temporale și spațiale, care face posibilă întîlnirea și comunicarea cvasi-onirică între personaje ce au trăit toată viața pe meridiane diferite, în epoci despărțite de secole sau
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
își fac simțită prezența în istoria omenirii sub chipul unor identități reale din cartea de istorie sau chiar sub cel al unor personaje fictive din marile romane ale literaturii universale. Existența omenirii, așa cum este ea percepută de Constantin Virgil Negoiță, seamănă cu un vis în care se amestecă Biblia, Istoria și marile romane care ne-au marcat formarea intelectuală. Aproape că nu există întîmplare cotidiană care să nu aibă corespondent în unul dintre aceste trei izvoare de înțelepciune aflate în permanentă
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
la sperietură. Ea simte că profețiile sînt periculoase și că e bine să ții seama de ele. El crede că, oricît de periculoase, ele sînt acolo ca să le înfruntăm." (p. 12) Spre deosebire de precedentele cărți ale lui Constantin Virgil Negoiță, Irozii seamănă mai degrabă cu un amplu poem în proză decît cu un roman. Nu există o miză narativă a cărții, fie ea și formală. Micile scene (care, mutatis-mutandis, par, uneori - prin concentrație și dimensiuni - a fi corespondentul în proză al unor
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic, dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund, panoramic și cu orizonturi joase. Adică numai bun pentru călătorii interminabile, ca în Jules Verne, și pentru popasuri solitare, ca în internatele de băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]