1,145 matches
-
străjuit de conifere ce urcau până departe, unde privirea lui nu mai putea pătrunde. Călca pe iarba moale, întrebându-se de ce este atât de verde și fragedă. Nici nu a observat că ajunsese la poalele unui versant ce se ridica semeț, asemenea unui munte crescut din valurile mării. Spre stânga lui, pădurea de conifere era deasă, în timp ce, pe partea dreaptă, parcă în ciuda vegetației bogate de alături, muntele își arăta originea milenară prin stâncile și pietrele uriașe de diferite culori și structuri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
nu aceea a savantului care clasifică numind în latină plantele înrudite. Nu! Pălăvrăgea direct cu planta și culmea aceasta îi răspundea pe ton voios. Intr-o urmă de urs a mângâiat o floricică parțial strivită. Floricica s-a înzdrăvenit ridicând semeț vârful spre soarele zgârcit care ajungea la ea prin frunzișul falnicilor arbori ai pădurii. O marcă cu tuș încă proaspăt pe ștampilă, condamna la pierire un arbore semeț. Cu lacrimi în ochi i-a șoptit mângâitor „Curaj găină că te
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
urs a mângâiat o floricică parțial strivită. Floricica s-a înzdrăvenit ridicând semeț vârful spre soarele zgârcit care ajungea la ea prin frunzișul falnicilor arbori ai pădurii. O marcă cu tuș încă proaspăt pe ștampilă, condamna la pierire un arbore semeț. Cu lacrimi în ochi i-a șoptit mângâitor „Curaj găină că te tai” iar copacul i-a mulțumit printr-un foșnet stârnit de o adiere a zefirului dimineții. Mici atenții reciproce. Poate doar închipuite. Dar câte nu pune un îndrăgostit
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
ca pe a sa, este vătămător societății, ca și bărbatul care iubește celelalte femei cu aceeași dragoste ca pe a lui proprie”. Patria, pentru noi, românii, este munca strămoșilor noștri, amintirea faptelor și gândurilor lor, monumentele rămase de la ei, munții semeți și văile încântătoare, câmpiile mănoase, Dunărea albastră și Marea cea Mare, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, „Doina” lui Eminescu, „Rapsodia” lui Enescu, „Poarta Sărutului” săpată-n piatră de Brâncuși și multe, multe altele. Peste tot sunt umbrele strămoșilor noștri. O cruce
A FI PATRIOT... de ION C. HIRU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357903_a_359232]
-
Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură dragostea ușor Sunt floarea care-n dimineață Sărută soarele cu dor Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și pedantă Care iubește-n libertate Sunt busuiocul drag la fete Și bun ca locul să-l
EU SUNT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358415_a_359744]
-
pe sub pămînt, pentru că asta face toată ziua ... Firicelul de vînt s-a mai înfășurat de cîteva ori pe după tulpinile delicate ale florilor și a dispărut în pădurea ce străjuia poienița cea plină de flori. Tare se mai bucurau stejarii cei semeți și fagii cei puternici cînd se zbenguia vîntul printre crengile și frunzele lor verzi. Întreaga pădure fremăta de plăcere, animalele ieșeau din ascunzișurile lor, ca să se răcorească, și toată lumea aștepta ploaia, pe care vîntul o aducea odată cu norii, pe care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mi-aș fi imaginat-o. În timpul zilei, citadela aceasta italiană te teleportează involuntar, printr-un tunel al timpului, în Evul Mediu. Clădiri din piatră smulsă Alpilor, înnegrite de ploile de peste secole, îți atrag atenția prin arcadele lor perfecte și turnurile semețe, acestea ( invariabil) paralelipipedice. Catedralele, adevarate opere arhitecturale, dau măsura forței de creație a omului de-acum cinci-șase sute de ani. Totodată pun în evidență dimensiunea creației occidentale din perioada Renașterii, comparativ cu modesta noastră experiență din aceeași perioadă. Străzile înguste
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358507_a_359836]
-
Ediția nr. 325 din 21 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului FILOSOFIE Semnale luminoase, acustice eu nu primesc Nu pentru că receptorii îmi sunt defecți, Dar nu există oamenii acei perfecți Care din greutăți ies și optimiști pășesc. Puțini au gândul mereu semeț Laconici în mișcări, dar aprigi se strivesc În situații simple nu se regăsesc La ei nimic nu-i sigur, ci răzleț. La mine, după propria-mi gândire Îmi pare totul conturat destul de clar Și totuși mă încurc în nevăzute fire
FILOSOFIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358015_a_359344]
-
Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului O ALTĂ SULTĂNICĂ Pe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
acum la întrebări cu ce misiune m-am întors?... își călcase pe suflet să-mi spună în cele din urmă. Nu găsisem imediat replică vorbelor acestora și o nesfârșită milă de el mă cuprinsese. Îmi rămăseseră în minte statura lui semeață din fotografie, călare pe calul cel alb cum era, zâmbetul ușor sfidător, de om gata să înfrunte orice pericol, îl vedeam acum prematur gârbovit, albit la tâmple, cu ochelarii lăsați pe nas, bătrânește, cu colțurile buzelor căzute, aplecat asupra tastaturii
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
lor de, să-i spunem așa „monolit”. Căci monolitic e simbolul „Peñon de Ifach”, uriașa stâncă răsturnată în Mediterană lângă portul orașului Calpe, care ar avea de povestit multe, dacă ar fi putea vorbi. Sub numele de „Micul Gibraltar”, piramida semeață era cunoscută navigatorilor din cele mai vechi timpuri. De la înălțimea celor 333 de metri pe care îi măsoară, „Peñonul” a fost martorul confruntărilor neîntrerupte dintre localnici și vizitatori din lumea largă, mai mult sau mai puțin bineveniți. De la fenicieni, greci
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
demnă de a fi notata și trâmbițata. Patriotismul, simțămintele autentice, a gândi și a trăi cu limba ta, cu valorile neamului și a spațiului în care te-ai format și care te-a desăvârșit, aducându-te în pragul în care semeț te situezi, e o binecuvântare, o necesitate, un fapt banal ce ar trebui să fie specific tuturor. Tărâmul plin de mister al României mă uimește de fiecare dată atunci cand descopăr locuri ce au asupra lor praful istoriei și-al amintirilor
FUEGO CELEBREAZĂ ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344717_a_346046]
-
Crișana curge lin pe ape Cu limba-i dulce și cu slova Ardealu-i dincolo de codri Mirific plai un Maramureș Iar Bucovina-n mănăstiri Evocă un trecut de iureș O Dobroge de paradis Cu Delta ei cea uimitoare Și o Muntenie semeață De țară, ea conducătoare Oltenia e sub Carpați Unde strămoșii au luptat Să ne creieze-un viitor Și să trăim neexploatat Nu pot s-o uit cât voi trăi Și neam de neamul meu va spune Că-n inimă mi-a
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
renăscând. Este-a izvorului speranță Pentru pământul ce-a iubit. Este lumina dusă-n casă De gândul cel curat și fericit. Pe tronu-i de cristal și diamante Ea va domni mereu printre români Și-n inima-i cea mare și semeață Va străluci iubirea-i pentru crini, Pentru luceafărul de seară, Sub cerul plin de trandafiri. De va veni ‘napoi acasă, Ne va găsi copii cuminți Privind la Marea cea albastră, La cerul ei cel roș' din asfințit. Elena Trifan Balcic
REGINA FLORILOR DE CRIN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350704_a_352033]
-
lumea întreagă. Petru cel Mare, dornic de inovații și în această direcție, a interzis construirea bisericilor în vechiul stil rusesc. Prima biserică ridicată după indicațiile lui a fost Catedrala Petru și Pavel, unde cupola se continuă cu o fleșă înălțată semeț către cer, asemănătoare cu cea de pe clădirea Amiralității. Ulterior, în arhitectura bisericilor din Sankt Petersburgse vede influența vestică. Atât Catedrala Kazan cât și Catedrala Sf. Isaac sunt imense, cu coloane masive, cu cupole largi, asemănătoare cu ale bisericilor San Pietro
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > SONETUL COPACULUI SEMEȚ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului Când soarele răsare și primăvara vine Cresc muguri și vlăstare pe pieptul său bătrân; Cu fală se trudește spre cer, spre înălțime Și capul
SONETUL COPACULUI SEMEŢ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358935_a_360264]
-
dure Sporind în greutate, tinzând înspre pământ, Atunci el simte-n oase tăișul de secure Care-i pătrunde-n suflet treptat, tot mai profund Și cade jos și moare pe iarba din pădure. 21 august 1985 Referință Bibliografică: Sonetul copacului semeț / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SONETUL COPACULUI SEMEŢ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358935_a_360264]
-
sfâșiat pe ziduri, gol! Se cade cu arc de triumph înfingător 38 Și această nenorocire s-o vadă ochii mei!? Iubită Sarmisegetusă altădată ocrotită de zei!? Ooo! Nu este cu putință Să fie dată unui rege dac atâta umilință! Licinius, semeț sol, general roman să ști Că Decebal în ultima clipă mișel și laș nu va fi! Eu nu voi cădea cu resemnare în robie. În viață dacul nu știe decât liber să fie! Iubită spadă, simbol de vitejie Tovarășe în
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎN ZBORUL MEU MĂ SIMT CONDOR Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor
ÎN ZBORUL MEU MĂ SIMT CONDOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359050_a_360379]
-
vietăți, Brațul roman să se întindă până departe, Stăpânirea lui Jupiter, a lui Marte, dreptatea împarte! A voastră e! A tuturor! A urmașilor ... Puternici zei și zeițe cuprinse de dor! Semn de izbândă îți este rostul de-acum în for, Semeț și încumetat rege al dacilor, În zadar îți este vitejia și orice faptă, Lângă carul august lanțurilete-așteaptă! LICINIUS Deapururea rog zeii spre înalta lor cinste Să revăd sarmisegetusa unde mi-am lăsat sămânța de iubire. Acolo vă arăt, dacilor, cine
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
lui este cel ce săvârșește nedemna faptă! Pedepsește, însă, cum gândurile lui vor, Alături cu făptașul întregul popor. Precum știți, pedeapsa încălcării Măsurilor de pază a țării, Se pedepsește cu moartea prin îngheț Pe muntele Orole, pe vârful cel mai semeț. Aceasta e ispășirea prin datini lăsată De Zalmoxis drept răsplată. Prin ea nu mai este înălțat La fericirea veșniciei cel vinovat. POPORUL Să recunoască cel vinovat! Murmură în semn de rugă și blestem.). VEZINAS Răgazul mărturiei umile Este de acum
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
și să ne salvezi. Prințesei i se păru așa de frumos acest flăcău, care se tot zbuciuma, cu mâinile împreunate și privirea sa atât de rugătoare. Îi simțea forța, nu numai din priviri, dar și din statura sa atletică, atitudinea semeață și chiar din ruga asta umilă. Se simțea supusă de voința lui, iar o dorință ascunsă, tulbure, îi șoptea în suflet: du-te! Lasă-te purtată de brațul acestui voinic, care dorește să fii mereu împreună cu el! Întoarse capul într-
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
avansează. - Să fie vreo surată rătăcită? Căci zboară, parcă-i beată și dansează! - Pasăre nu-i, căci prea se îngroșează în timp ce se apropie de sat ! De ce pământul oare trepidează, Ca-n vremea când tractoare-s la arat? O cioară mai semeață își ia zborul - De zor mă duc să văd de unde vine! Cu groază când revine zice: - Norul, Suratelor, e trenul de pe șine ! Cu fumu-i negru ce străbate zarea, El va mânji mândrețe de câmpie. „Rușine!”, decretează adunarea de ciori ce
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
ET IN ARCADIA EGO Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Undeva, cândva, la o margine a bărăganelor, o copilă, cu ochii rotunzi ca niște bumbișori, privea din verdele câmpiei la semeața înfățișare albastră a munților ce se profilau departe în zare și de care se simțea atrasă irezistibil și gândea cum e să zbori între verde și albastru, Era acolo, parcă de la începuturi și, cu urechea trează, prindea torsul cunoscut al
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
-ntr-un iatac de curtezana: E vară, în dans destrăbălat Cu nuri fierbinți că de codana! OCEANIC Cu-mpătimirea-i umilită, de blândul țărm acum prea plat, Se-ntoarce iarăși către larguri, avid să-ncerce un alt salt. Acolo unde-s stânci semețe, goale-n neobrăzarea lor, Ce trupurile își oferă, ca-ntr-un bordel al apelor, Se-avântă cu a lui pornire, intre-ai lor sâni umezi și țări, Trăiește strop de nemurire, cu geamăt surd, cu valuri mari. Apoi îl mâna
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]