2,120 matches
-
de inegalitate. Principalul subiect în astfel de cercetări este relația dintre clasa socială și consum, interes ce ridică întrebări cu privire la capacitatea de reproducere a gospodăriilor, politica de clasă sau nivelul de venit sau relații. Cealaltă paradigmă este interesată de aspectele semiotice și simbolice ale consumului. Bunurile dintr-o categorie, să spunem producții muzicale, sunt văzute ca potențial interschimbabile. Alegerea produselor depinde de scheme de clasificare, care se traduc în „cultură”, „stiluri de viață” sau „identitate”. Relația importantă în acest caz este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Humphrey, 1998; Lampland, 1995) și de distribuția bunurilor prin schimburile orizontale și verticale (Verdery, 1991; Humprey, 1998; Berdahl, 1999; Ledeneva, 1995, 1999), natura consumului în socialism a fost într-o mai mică măsură aprofundată. Mai puțin prezente au fost abordările semiotice și simbolice despre posesia bunurilor de consum ca o activitate, mai degrabă decât punctul terminus al producției și distribuției. Există astfel presupoziția că aceleași tipuri de practici de consum se regăsesc într-o societate afluentă și una de penurie. O
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și deprimante ale existenței. Anticalofilia, formulele sfidătoare contribuie la întărirea sentimentului de revoltă. În poezia lui V. limbajul frust elimină retorica, iar dificultatea rostirii se întrevede în sincopele expresiei. Limita impusă de cuvânt, neputința acestuia de a sugera starea, presiunea semiotică („Noi am avut pentru orice lucru/ un singur nume. Ce trist să crezi că poți spune/ ceva” - Cântul VIII) conduc, în mod paradoxal, la o suprasolicitare a cuvintelor, la aglomerări lexicale. În același timp, dramatismul confesării intră în conflict cu
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
care sunt puternic implicate în operațiile gândirii. Prin conținutul lor, reprezentările au multe în comun cu percepția și imaginația, în timp ce prin mecanismele formării și funcționării lor se apropie mai mult de gândire și limbaj, fiind în strânsă legătură cu funcția semiotică (nu întâmplător denumită de multe ori și funcția de reprezentare). La copiii cu dizabilități, independent de categoria din care fac parte, toate aspectele menționate până acum sunt afectate, iar eficiența lor în activitatea de învățare este diminuată semnificativ în comparație cu elevii
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ales în sensul stimulării unor capacități de creație în domeniul artistic, literar, muzical sau tehnic. Imaginația este puternic afectată mai ales la copiii cu deficiențe mintale din pricina sărăciei și structurii lacunare a bagajului de reprezentări, a caracterului rudimentar al funcției semiotice, nedezvoltării limbajului datorate capacității mnezice limitate, inerției și rigidității reacțiilor adaptive. În consecință, sunt aproape inexistente fantezia, creativitatea, inițiativa, previziunea etc. O problemă aparte o reprezintă necesitatea prevenirii formelor pseudocompensatorii ale imaginației la persoanele cu deficiențe, manifestate adesea prin tendința
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unele însușiri; - identificarea obiectelor în funcție de anumite criterii propuse; b) jocul reprezentativ - cunoscut și sub denumirea de „jocul de‑a...”, apare în momentul când obiectele deja cunoscute pot substitui alte obiecte care lipsesc; mecanismul acesta de comutare are la bază funcția semiotică a comunicării și exprimă gradul de organizare mintală a individului; c) jocul cu reguli - începe cu formele de activitate ludică în care sunt valorificate legile de asemănare, deosebire, asamblare, succesiune, așezare spațială etc.; ulterior, apare o altă categorie de reguli
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
segmente ale unui continuum, ale unui solilocviu virtual infinit și atotcuprinzător. Definitorie este identitatea lor stilistică, inconfundabilă. Scriitorul combină erudiția cu spiritul ludic, cultivă un vocabular neologistic și tehnicist (cu alimentare copioasă din terminologia științelor limbajului, în special a poeticii, semioticii și retoricii, discipline în vogă în epoca formării lui P., dar și din arsenalul filosofiei și al altor discipline umaniste), împănat imprevizibil și savuros cu arhaisme, regionalisme (moldovenești), vocabule și ziceri proprii registrului familiar ori caracteristice pentru exprimarea colocvială și
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Țara Loviștei (1970), Educație și limbaj (1972) ș.a. P. îmbină activitatea didactică cu cea de cercetare și contribuie la formarea nucleului de specialiști de la Institutul de Etnografie și Folclor. Adept al direcțiilor novatoare, este unul dintre promotorii structuralismului și ai semioticii în folcloristică. A sprijinit cooperarea cu marile școli folcloristice europene și americane și a colaborat cu personalități marcante și cu instituții de prestigiu ale domeniului. Apreciind lucid momentul în care se aflau disciplina folcloristică în România și domeniile înrudite, inițiază
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
de Litere ieșene, în 1998 devenind decan. Debutează în „Convorbiri literare” (1976) și colaborează, mai cu seamă cu articole și studii de specialitate, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”, „Kodikos-code. Ars semiotica” (Tübingen), „Dialogue” (Montpellier) ș.a. Publică volumele De la Théorie du discours poétique (1988), Stil și mentalități (1991), Sensuri din forme (1996) și Sémantiques (1998). De asemenea, este coautor al lucrării Direcții în critica și poetica franceză contemporană (1983). Scrierile lui P.
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
coincidentia oppositorum. Respingând tentația de a explica compartimentele operei lui Blaga unul prin celălalt, criticul caută un nucleu de profunzime, care să explice în egală măsură generarea discursului poetic și a celui filosofic. P. optează pentru o perspectivă mai pronunțat semiotică, ce prezintă avantajul de a efectua nu numai o radiografie a universului poetic, ci și a poeticii ca atare. Metoda rămâne aceeași în Mecanica formei, ce urmărește „aventura poeticului”, „examinarea [...] câtorva moduri de înființare a poeticului”, centrul de greutate fixându
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
literar-artistice și academice umaniste, mai cu seamă de facțiunea lor novatoare și prooccidentală. În cei aproximativ cincisprezece ani anteriori avuseseră loc și alte preluări rapide și entuziaste de curente de gândire, teorii sau metodologii în vogă în cultura occidentală - structuralismul, semiotica, contribuțiile de teorie literară ale Școlii formale ruse, venite tot prin filieră occidentală, precum și diferite metode de hermeneutică literară etc., în oarecare măsură și poststructuralismul și deconstructivismul. În cazul p., a cărui aclimatizare la noi este inițiată în anii ’80
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Mușina, Pitești, 1993; Țeposu, Istoria, passim; Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura postmodernă, tr. Ștefania Mincu, postfață Marin Mincu, Constanța, 1993; Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, îngr. Gheorghe Crăciun, București, 1994; Emilia Parpală- Afana, Poezia semiotică: promoția ’80, Craiova, 1994; [Postmodernismul], „Euphorion”, 1994, 43-45; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995, 221-259; Le Postmodernisme dans la culture roumaine, „Euresis”, 1995, 1-2
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
of Ukrainian Studies din Kiev). Folclorist și comparatist reputat, cu concluzii acceptate în exegetica românească și străină, bun cunoscător (culegător și editor) al culturii populare ucrainene și al literaturii orale a ucrainenilor din România, R. investighează faptul folcloric din perspectivă semiotică, începând chiar cu teza de doctorat consacrată colindelor. E un unghi de vedere deosebit de fertil, calitate ce poate fi constatată în cartea Narodjennia symvolu. Aspekty vzaemodii obrjadu ta obrjadovoi poezii (1975), în care autorul ajunge la concluzii incitante și convingătoare
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
din domeniul speciilor preferate, din rândul cărora se detașează sonetul. M. I. a participat la realizarea mai multor lucrări colective despre critica și poetica franceză, despre terminologia poetică și retorică, despre francofonie etc. și a tradus cărți de poetică și semiotică. SCRIERI: Direcții în critica și poetica franceză contemporană (în colaborare), Iași, 1983; Eminescu și intertextul romantic, Iași, 1990; Terminologie poetică și retorică (în colaborare), Iași, 1994; La littérature, un modèle triadique, Iași, 1995; Literatura, un discurs mediat, Iași, 1996; Culture
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
pentru ideologia literară și pentru palierul teoretic al cercetării, atenția acordată metodei adecvate la text. Tinzând spre interdisciplinaritate și utilizând o paletă amplă de strategii critice mai vechi sau mai recente (istoristă și pozitivistă, stilistică, structurală, psihanalitică, tematistă, sociologică, antropologică, semiotică), istoricul literar își va lărgi accesul la text, ajungând la ceea ce Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Jenseits der Schriftkultur (1999), The Civilization of Illiteracy (1998), Jewish: Does It Make a Difference? (în colaborare cu Elvira Nadin ș.a., 2000), Anticipation: The End Is Where We Start From (2003). Este membru în mai multe societăți de estetică și semiotică. O zi pentru podoabe (1971) este un roman în care se regăsesc mai toate ingredientele la modă în proza epocii. În prim-plan se află lumea teatrului (protagonista e actriță), observată din interior, cu accent asupra unor elemente ce pot
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
reproșa „truismele abundente”, „frazele găunoase”, excesul de limbaj figurat), cu un succes de stimă pe lângă alții, aceste cărți au trecut în uitare. Cariera strălucită și succesul repurtat ulterior de N. pe alte meridiane în disciplinele către care s-a îndreptat - semiotica artei, proiectarea pe calculator ș.a. - atestă descoperirea adevăratei vocații, printr-un parcurs intelectual în care încercările beletristice și eseistice nu vor fi fost decât niște episoade tranzitorii. SCRIERI: Lawrence Olivier. Aventură în universul lui Shakespeare, București, 1968; O zi pentru
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
preocupat de studiul proverbelor. Structura proverbelor românești (1983), inițial teză de doctorat, este o sinteză din perspectivă lingvistică și stilistică a paremiologiei românești. Autorul se dovedește un bun cunoscător atât al metodelor tradiționale, cât și al celor moderne, structuralistă și semiotică, iar cartea reprezintă „o contribuție serioasă și clară a ceea ce a vrut să aprofundeze folcloristul” (I. C. Chițimia). Pasionat al cercetărilor în domeniu, N. a impulsionat și a creat la Turnu Severin o mișcare dedicată paremiologiei, cunoscută și în cercuri de
NEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288407_a_289736]
-
Melopoetica, 80-82; Lucian Ștefănescu, Cărți de poezie, ST, 1984, 4; Mariana Lazăr, Cărți de poezie, ST, 1987, 6; Virgil Mihaiu, „Turnul cailor albaștri”, ST, 1988, 10; Micu, Scurtă ist., III, 353, 356-357, 424; Dicț. scriit. rom., III, 416-418; Ecaterina Mihăilă, Semiotica poeziei românești neomoderne, București, 2003, 26, 178, 182, 274. C.H.
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
prin raportare la modelul omului complet. Studiul e organizat pe capitole, alternate cu grupaje de fragmente din textele lui Valéry, în traducerea autoarei. Cu deosebire interesante sunt interpretările ce vizează identitatea lui Paul Valéry ca precursor al abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și prezența (Capricii), București, 1979; Aventurile
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
intitulată Recherches sur les variations isotopiques, sub conducerea lui A.-J. Greimas. Ideea de bază a cărții - izotopia ca manifestare a flexibilității limbajului - revine în cartea Inflexions de voix, publicată în 1976. În această perioadă, de orientare preponderent poetică și semiotică, participă la activitățile Asociației canadiene și a celei internaționale de semiotică; se simte apropiat de Claude Bremond, Dorrit Cohn, Lubomír Dolezel, ca și de filosofii Gabriel Marcel, Saul Kripke și Charles Taylor. Din 1990 devine profesor titular la Departamentul de
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Greimas. Ideea de bază a cărții - izotopia ca manifestare a flexibilității limbajului - revine în cartea Inflexions de voix, publicată în 1976. În această perioadă, de orientare preponderent poetică și semiotică, participă la activitățile Asociației canadiene și a celei internaționale de semiotică; se simte apropiat de Claude Bremond, Dorrit Cohn, Lubomír Dolezel, ca și de filosofii Gabriel Marcel, Saul Kripke și Charles Taylor. Din 1990 devine profesor titular la Departamentul de romanistică și literatură comparată al Universității din Princeton, New Jersey. Este
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
provocatoare. Ficțiunea este abordată topologic, în economia complexă a culturii, împreună cu alte sisteme de sens și limbaje (științele, filosofia, mitologiile ș.a.). În evaluarea statutului ei se reintroduce reperul atât de contestat o vreme al existentului - deci al referinței, în termeni semiotici. Printre tehnicile de lucru se numără exploatarea eficientă a unor metafore gnoseologice - precum noțiunea „lume”, instrument conceptual esențial al lui P. Ficțiunea este o astfel de lume, născută din posibilitatea alegerii între multiple unghiuri virtuale de vedere asupra existentului. În
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
publicată în Occident: La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions (1976). Meditația pe marginea clasicismului își dă întreaga măsură în L’Art de l’éloignement. Essai sur l’imagination classique (1996). Lucrarea marchează despărțirea definitivă de curentele semiotice și formalizante, în favoarea unei gândiri de tip interpretativ. Ilustrând una dintre însușirile-cheie ale autorului - coerența explicativă a discursului -, cartea stă sub semnul unei metafore gnoseologice sensibilizante: distanța. Doi piloni solizi susțin edificiul proiectiv al sintezei: tendința de a stăpâni, prin
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
privească spre scris ca spre un reazem. Este însă un liman bântuit de o ambiguitate funciară, ce apare intens în versurile din Pluralul ca o veghe (1990) și pe care P. a abordat-o cu un fin simț al analizei semiotice în volumul Ieșirea din contur (1985). Creația prin cuvânt se configurează din frânturi de gânduri ori emoții, dar este mereu amenințată de „albul ciudat” al „filelor oprite-n fila/ Acelui ceas când încă scrisul/ Nu și-a ales un sens
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]