443 matches
-
publicitar (a căror textură nu am studiat-o, nu o cunoaștem, dar îi intuim calitățile), remarcăm o anumită cromatică, un design, un context spațial, raporturi armonioase în spațiul ambiental etc. Sunt elemente convenționale prin intersectarea cărora se construiește un raport semiotic. Consumatorul asociază, analizează, iar apoi sintetizează toți acești parametri, până în momentul în care va ajunge la acea conștiință estetică ce provoacă sentimentul de bun gust ambiental. În baza datelor obținute vizual, racordează senzația estetică la parametrii conceptuali, oferiți de textul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
convenția care stă la bază este oarecum camuflată de lunga lor istorie" sau la limbile artificiale (construite) "care își formulează explicit convențiile prin care sunt introduse expresiile" (sistemele de semne folosite în diferite științe, în electronică, în informatică). Semnificațiile conceptului semiotic de "icon" sunt identificabile la Ch. Pierce în structura interioară a sistemului său semiologic: "Un icon este un semn care se referă la obiectul pe care-l denotă doar în virtutea însușirilor proprii..." (Pierce, 1990: 277). Semnul iconic dobândește această calitate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Emile Benveniste (E. Benveniste, 1966), M. Black (M. Black, 1962) etc. - adepți ai "teoriei tensiunii" - abordează problema din perspectiva semanticii, considerând că efectul metaforei trebuie cercetat la nivelul enunțului, nu la nivelul cuvântului. Benveniste realizează distincția necesară dintre semantic și semiotic. Pornind de la statutul dual al cuvântului - capacitatea de a se descompune în foneme și aceea de a intra în relații la nivelul propoziției / frazei - Benveniste consideră că semnul este o unitate semiotică, în timp ce fraza este o unitate semantică. În 1936
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dar nici nu pot fi considerate suficiente pentru domeniul științei. Paul Ricoeur menționa faptul că metafora "poartă informație pentru că ea "redescrie" realitatea" [P. Ricoeur, 1984: 380). Funcția termenului de a informa este prioritară 12. * Semn lingvistic - termen - metaforă terminologică. Triunghiul semiotic de sorginte aristoteliană, formă - sens - referent, este utilizat în lingvistică cu scopul de a descrie funcționarea semnului lingvistic. Ferdinand de Saussure (F. de Saussure, 1998) și lingvistica și lingvistica post-saussureană s-au preocupat de raportul dintre semnificat și semnificant. Semnificantul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
semnificantul și este de natură conceptuală (la nivelul semnificației), de natură socială (la nivelul langue) și, parțial, devine reprezentare individuală (la nivelul parole). Așa cum s-a mai spus (A. Bidu-Vrănceanu, 2012, D. Chiș, 2009), terminologia preia din domeniul lingvisticii triunghiul semiotic, însă utilizează alt tip de formulare: forma termenului - noțiune (concept) - obiect. Respectându-se modelul logicii, se utilizează unitatea gândirii - conceptul (ansamblu de trăsături noționale, cognitive) - care înlocuiește "semnificatul" (ansamblu de seme lexicale și gramaticale). Denotația este partea reprezentativă a conceptului
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
LȚ. Așa cum s-a mai spus, există niveluri diferite ale unității de sens (privind traducerea și originalul), în funcție de intenția de comunicare, de identificarea situației de comunicare, de modalitățile de descriere a situației date, în funcție de semnificațiile privind structurile sintactice, de sistemul semiotic etc. Seleskovitch, Lederer (1984: 25), Lederer (1994: 49-83), J. Delisle (1993: 28) disting câteva tipuri de echivalență: cognitivă (cu referire la semantismul textului și la "completările" noționale aduse de traducător), denotativă (informația oferită de DS privind datele extralingvistice), conotativă (cu
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lingvistice și evoluții conceptual-semantice în limbajul panlatin Afixoidele. A compara sincroniile consecutive ale unei limbi înseamnă a identifica sistematicitatea diacronică, contrastivă a acelui idiom. Orice sistem terminologic repetă la o scară redusă condiția oricărei limbi naturale: este microsistem conceptual și semiotic, convențional și convenționalizat, cu paradigmă (parțial închisă, parțial deschisă), devenit instrument de comunicare (D. Butiurca, 2010, Barcelona). Majoritatea cercetărilor contemporane privind limbajul medical sunt realizate din perspectivă sincronică și statistică, având posibilitatea de analiză directă a fenomenului lingvistic și a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
unidimensionale pun în discuție relevanța modelelor hermeneutice de profunzime, precum modelul marxist al aparenței și esenței, al conștiinței false și adevărate, al ideologiei și adevărului; modelul freudian al semnificațiilor latente și manifeste; modelul existențialist al existenței autentice și neautentice; modelul semiotic al semnificatului și semnificantului. În ansamblu, postmodernismul reprezintă, așadar, moartea hermeneuticii; în locul noțiunii lui Ricoeur (1970) de "hermeneutică a suspiciunii" și lecturii moderniste polisemice a textelor și simbolurilor culturale, apare viziunea postmodernistă conform căreia nu mai există nimic dincolo de suprafața
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
începutul veacului XVI; un cod trebuie „să stabilească o corespondență între ceea ce ține locul și corelatul său, corespondență valabilă pentru orice destinatar posibil (s. n.)”, chiar și pentru cel de azi. Un sistem de semnificare va rămâne, de aceea, „ un construct semiotic autonom (s. n.), înzestrat cu modalități de existență cu totul abstracte, independente de orice act posibil de comunicare care să le actualizeze” . Nu este posibilă o semiotică a semnificării, independentă de o semiotică a comunicării, iar interpretarea este îngreuiată datorită contextului
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
oligarhie a aristocrației laice. Oncțiunea "vetero-testamentară" (ceea ce asigura și caracterul de sacerdot al autocratului), invocată după înfrângerea din 1204 și după instaurarea la Constantinopol a pasagerului Imperiu latin, rămâne o chestiune mai mult ritualică − sancțiune în imaginar și în "sistemul semiotic al puterii" (după cum îl numea Le Goff) pentru neajunsurile de imagine provocate în timpul crizei icoanelor, din secolele VIII-IX (Dagron, Empereur 26). În siajul episodului iconoclast (încheiat în anul 843− perioadă de confruntare oficială între instituția basileică și partida monahală), până la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ordinii sintactice "firești" subiect/ verb/ complement a devenit parte a unui dispozitiv descriptiv. Or, ceea ce constată Gilles Philippe e că acest "moment gramatical" al practicilor de lectură se încheie la începutul anilor '50, odată cu emergența primelor manifestări ale unui "moment semiotic" în textele lui Roland Barthes, sau, mai exact, odată cu primele semne ale unei viziuni teoretice asupra literaturii; altfel spus, geniul limbii franceze funcționează complementar și alternativ cu practicile teoretice. Putem trage concluzia că nu toate culturile genialității stabilesc o relație
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
permite cunoașterea sau recunoașterea unui lucru. Semnul exprimă o idee sau un sentiment, dar pentru a fi inteligibil presupune o înțelegere tacită sau explicită între indivizi. Receptorul semnelor are nevoie pentru a și le putea asuma, atât de un cod semiotic identic sau apropiat cu cel al emitentului cât și de o expresie perceptibilă a lor (limbaj verbal, nonverbal etc). Acum la începutul secolului al-XXI-lea suntem martorii apariției unui nou tip de om de știință, cel din domeniul comunicărilor nonverbale. După
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
moralei, mecanismelor constatate ale mișcării universale a naturii (soarele, ploaia, plantele, oamenii)”. 4.1 Analiza structurală a nivelurilor semiotice ale discursului mitico-ritualic 4.1.1 Niveluri semiotice ale discursului mitico-ritualic Geneza discursului cosmogonic se desfășoară sub semnul relației dintre sistemul semiotic al ritului și cel al mitului. Această relație rafinează simbolic dialectica dintre limbajul nonverbal și cel verbal, pe de altă parte. Studiul limbajului din perspectiva genezei sale este, esențial pentru înțelegerea formelor de comunicare culturală (mitico-ritualice, în primul rând). Dacă
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
de orchestricos intrau în educația grecilor. Versul, dansul și muzica au reintrat, în cadrul spectacolului antic (al tragediei în speță), limbajul sincretic al mitului de odinioară, având ca scop unic generarea extazului: sentimentul comunicării cu zeii, cu ierarhiile invizibile, superioare. Procesul semiotic al comunicării mitice angajează cu necesitate doi poli umani: emitentul/transmițătorul și receptorul/destinatarul mesajului mitic. Calitatea relației dintre aceștia se modifică în raport cu contextul comunicării, respectiv cu etapa social-culturală în care ea se desfășoară. Vom deosebi, astfel, două etape fundamentale
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
unora dintre proiectele dramaturgic-regizorale din teatrele de repertoriu, cum ar fi cele cu piesele scrise și regizate de Alina Nelega, ori de tinerii ei emuli) este reducerea la maximum distanței „interpretative” dintre textul literar și textul reprezentației (în sensul strict semiotic definit de Anne Ubersfeld în anii 70 - în care cel de-al doilea e construcția de sine stătătoare, vizual-auditivă pe care-o percepem scenic, mai mult sau mai puțin o actualizare interpretativă a celui dintîi). Nu vreau să spun că
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
stări de spirit decât al unui proiect revoluționar (ulterior artistic). Cyberpunk-ul e lumea însăși devenită SF, o realitate definită electronic, care punctează un traseu în care natura devine cultură și cultură în cele din urmă cultură se transformă în sistem semiotic imanent. Nouă modalitate de formatare a lumii intens digitalizate, e spațiul simulacrului prin excelență. Cyberpunk-ul e narațiunea “modului tehnologic de a fi în lume” . "Universul virtual" nu e atât un "metaunivers", situat dincolo de simțuri, căci presupune o implicare senzorială, cât
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
Lettres nouvelles". În eseurile sale Barthes realizează comentarii semiotice asupra unor discursuri contemporane, al căror obiect capată caracter mitic prin medierea mass-mediei, a publicității sau a oricărei alte forme de comunicare modernă. Definiția generală pe care Barthes o dă mitului semiotic modern este: "vorbire, limbaj, discurs, mesaj". Definiția lui Barthes este susținută de etimologia cuvântului, care provine din grecescul "mythos" și latinescul "mithus", traduse cu sensul denotativ de: "discurs, cuvânt, poveste, mit". Dacă Mircea Eliade și Claude Lévi-Strauss definesc mitul tradițional
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
în care-l spune” Din acest punct de vedere, mitologia, știința care se ocupă cu studiul miturilor, „face parte din semiologie ca știință formală și, în același timp, din ideologie ca știință istorică: ea studiază idei-în-formă.” Din punct de vedere semiotic, mitul este un sistem de semnificare care urmează modelul triadic al lingvisticii lui Ferdinand de Saussure: semnificant, semnificat, semn, ai cărui termeni corespondenți în lucrarea lui Barthes sunt: formă, concept și semnificație, ultimul corespunzând mitului, care se încarcă de sens
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]