97,091 matches
-
greșeală, a trăit foarte mult; s-a născut în 1902 și a murit în 1999. Pentru că în anii '90 lucrurile au luat o altă turnură, a fost supus unei examinări mai atente. Am scris un articol de 15.000 de semne unde am încercat să tratez relația mea cu el, despre conținutul emisiunilor, al romanelor. Nu cred că articolul a fost suficient de lung, aveam nevoie de mai mult spațiu. Este, deci, o problemă complexă. în acele emisiuni a spus niște
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
a lupta cu dihăniile nevăzute ale vidului. Cu pustiul pînzei sau al suprafeței albe, în general, în față, cu amenințarea permanentă a neantului la fiecare pas, el începe, el transformă actul creației artistice în ritual fecundator și în moment germinativ. Semnul plastic, acel amestec elementar de grafie și ton, maculează fertil puritatea golului, aproximează tresee, își imprimă o anumită dinamică și devine, prin chiar aceste secvențe, un agent al întemeierii, al Creației celei dintîi. Punctul dinamic devine linie, linia își determină
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
aproape în aproape, prin tonuri stinse, cu o sonoritate grea și profundă sau, dimpotrivă, prin explozii și prin dezlănțuiri expresioniste, Ilie Boca urmărește marile trasee pe care lumea însăși s-a născut și, mai apoi, și-a consolidat existența. De la semne heraldice la forme vagi, de la figuri feminine vag neolitice, cu siluete marcate de steatopigie și accentuate puternic cu atributele fertilității și pînă la impresionantele portrete-efigie, pe care și Florin Mitroi le-a analizat cu un interes inepuizabil, și de aici
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
feminine vag neolitice, cu siluete marcate de steatopigie și accentuate puternic cu atributele fertilității și pînă la impresionantele portrete-efigie, pe care și Florin Mitroi le-a analizat cu un interes inepuizabil, și de aici înapoi la lumea zoologiei, repertoriul de semne și de forme al lui Boca tinde să se identifice cu întreaga realitate. Libertatea ca formă de captivitate Dacă aceasta ar fi, în mare, imaginea artistului așa cum se detașează ea din cele două expoziții, un potret de ansamblu al lui
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură care se sprijină pe propria sa memorie difuză este spațiul ideal pentru experimentarea celor mai complexe și mai rafinate probleme de limbaj. Aparent figurativă, pentru că ea se sprijină pe un set de semne ușor de recunoscut, acestă imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
detașat prin configurarea altui eu ce ar putea relativiza comportamentul precedentului... Cu asemenea gînduri am însoțit lectura ultimului volum de versuri al lui Ion Stratan, intitulat, paradoxal exploziv, Biblioteca de dinamită. Întrucît poezia d-sale stă tot mai vădit sub semnul parodiei, putînd fi caracterizată, așa cum o face semnatarul postfeței, Octavian Soviany, o "comedie a literaturii". E o postură specifică în genere modernismului copt care-și zice postmodernism (o tentativă de clasificare a turbulenței din care a fost inițial alcătuit) și
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
O dată doar am respirat. M-am aflat/ Rege în țara lui Por Împărat./ Am vrut să înțelepțesc. Mi-a luat-o-nainte/ Împăratul nemțesc. Am vrut desfrîuri/ dar s-a deschis sultanul la brîuri.// Am vrut forță armată. Gloria făcea semne/ departe după o sticlă mată, jivrată" (Petru). Cu un rol complementar intervine comedia principiilor. Ea se asociază cu un tablou suprarealist, din intenția de-a le surprinde haloul neliniștitor, iscat de inevitabila confruntare cu absurdul: "ascultați muzica sferelor de influență
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
din intenția de-a le surprinde haloul neliniștitor, iscat de inevitabila confruntare cu absurdul: "ascultați muzica sferelor de influență,/ despre lumea a treia și ultima/ despre reversibilitatea vieții și/ unicitatea existenței/ despre revoluția evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
iscat de inevitabila confruntare cu absurdul: "ascultați muzica sferelor de influență,/ despre lumea a treia și ultima/ despre reversibilitatea vieții și/ unicitatea existenței/ despre revoluția evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte" (Kant Orient-Express). Firește nu putea lipsi comedia eului
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
lumea a treia și ultima/ despre reversibilitatea vieții și/ unicitatea existenței/ despre revoluția evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte" (Kant Orient-Express). Firește nu putea lipsi comedia eului, bizuită pe umilirea de sine, pe o farsă din care se degajă
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
una din definițiile ei fondatoare, formulate la sfârșitul secolului XIX și care și după o sută de ani e considerată încă destul de nebuloasă. E vorba de interpretantul final, proiectat de Charles S. Peirce să se refere "la maniera în care semnul tinde să se reprezinte pe sine ca fiind în relație cu obiectul său". Eco traduce finalitatea interpretantului în spiritul filosofiei pragmatice, ca pe o "obișnuință de interpretare". De acord. Dar pe lângă această obișnuință, contează și latura autoreferențială a semnului, care
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
care semnul tinde să se reprezinte pe sine ca fiind în relație cu obiectul său". Eco traduce finalitatea interpretantului în spiritul filosofiei pragmatice, ca pe o "obișnuință de interpretare". De acord. Dar pe lângă această obișnuință, contează și latura autoreferențială a semnului, care se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și în cazul formulelor științifice. Cu atât mai mult interpretantul final poate deveni sursă de metodă pentru criticii literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și în cazul formulelor științifice. Cu atât mai mult interpretantul final poate deveni sursă de metodă pentru criticii literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea unui semn, a unei opere, așa cum se reprezintă pe sine în aspirația de a reprezenta lumea. În această direcție aș vrea să conduc de aici înainte "povestea fără sfârșit" a operei de rezistență, ca pe o ghicitoare metasemiotică, în care povestea va
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
lumea. În această direcție aș vrea să conduc de aici înainte "povestea fără sfârșit" a operei de rezistență, ca pe o ghicitoare metasemiotică, în care povestea va încerca să respecte principala condiție a interpretantului, aceea de a fi el însuși semn de interpretat, mai mult sintetic decât analitic, iar fără-de-sfârșitul, scopul pe care i l-a imprimat de la început Peirce, de a descoperi "legile prin care, în orice inteligență științifică, un semn dă naștere altuia și mai ales un gând produce
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
condiție a interpretantului, aceea de a fi el însuși semn de interpretat, mai mult sintetic decât analitic, iar fără-de-sfârșitul, scopul pe care i l-a imprimat de la început Peirce, de a descoperi "legile prin care, în orice inteligență științifică, un semn dă naștere altuia și mai ales un gând produce alt gând". Ad infinitum. Aș muta astfel discuția de la chestiunea incompletitudinii adevărului, care nu duce nicăieri pentru că e nespecifică, înspre reprezentările, configurațiile, poeticile prin care literatura postbelică și-a asumat, de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
morții și literatura a trebuit să le preia îndatoririle). Apoi, interpretantul poate servi la analiza sistemului comunicațional al literaturii postbelice, dacă nu cumva și a celei de azi. Pragmatica se întemeiază, în fond, pe ideea de "semnificație în viitor": un semn influențează mai mult după ce a fost interpretat, semnificarea mediată de interpretare îi sporește puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Sorescu și ceilalți poeți cu peste un deceniu mai tineri decît el. Și era "descoperit" de criticii aceleiași generații. E ciudat, dar lucrurile așa stau: am scris la debutul lui, îi scriu astăzi necrologul. Poezia lui Doinaș a debutat sub semnul clasicismului. A devenit treptat din ce în ce mai pronunțat barocă. S-a încărcat de podoabe. Și-a radicalizat morala. Evazionismului sau parabolei clasiciste i-a luat locul pamfletul liric. Dintr-un tînăr echilibrat, Doinaș s-a transformat într-un bătrîn furios. Și care
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
mai consistentă lexical, mai animată de spirit proteic. Și mai energică moralmente. Din nefericire, nu știm ce s-ar fi întîmplat în anii ce vin. În plină putere, Doinaș scria la optzeci de ani mai mult decît oricînd înainte. Unele semne de reclasicizare nu lipsesc. Speciile fixe îl atrăgeau din ce în ce mai vizibil. Nimeni nu știe dacă și cînd s-ar fi închis bucla. Doinaș a luat cu sine în mormînt acest secret. Dumnezeu să-l aibă în paza lui pe Poet!
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
mai celebre: Un om mare." Există chiar o legătură de nume între personajul principal al nuvelei, Cucoaneș, și Codreanu, cel "căruia i se spunea Coco de către adversari și Cuconu' de către țărani"... Matei Călinescu demontează aceste afirmații. Nu poate fi pus semnul de egalitate între Cucoaneș și Codreanu, nu există dovezi exterioare nuvelei (jurnal, scrisori etc.). Eliade se joacă cu misterele și cu enigmele. Figura care îl definește perfect este anamorfoza - Eliade își ambiguizează extreme de abil orice text literar - nimic nu
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
Românie reacționară. Al doilea vinovat este Eliade..." Matei Călinescu interpretează neșteptat textul citat mai sus. El afirmă că există o forma mentis a generației (și a generațiilor) în general, în care priteniile și dușmăniile ajung paradoxal să stea sub același semn. Aș spune că, mai presus de toate, textul lui Ionesco are meritul de a fi limpede și tranșant - el exprimă perfect o tragedie sufletească nu prea ușor de măsurat. Unul dintre cele mai interesante articole ale studiului curpinde o analiză
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
care doar ei îi mai suna în auz. La un moment dat, vorbindu-mi despre Matei Caragiale mi-a spus: "rîdea ca tata". Cum rîdea Caragiale? "Închis, gutural. Așa... din gît". A încercat să-l imite și apoi, amuzată pe semne de situație, izbucnise într-un hohot de rîs limpede, tînăr, lăsînd imperceptibil capul pe spate. Mișcarea firească a unei păsări care ar începe să cînte. Pe Caragiale îl enerva cel mai mult rîsul necontrolat. "Toată copilăria, frate-meu și cu
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
lui Paul Zarifopol. Toate trecuseră prin vremuri grele cu vitejie grațioasă. Din cuvîntul de adio, rostit de Alecu Paleologu, aflam că doamna Logadi, vreme de vreun an, cît îi fusese arestat soțul, dormise pe jos în propria ei casă, în semn de solidaritate cu soarta deținutului: "Măcar atît pot să fac" răspundea ea tuturor celor ce-o sfătuiau să renunțe la gest. O poveste din epocă, spunea că și ea fusese chemată într-o zi la interogatoriu în legătură cu "activitatea dușmănoasă" a
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
orice categorie, adică un fapt care acolo e considerat un deziderat și nu un compromis. La noi monografia, cu unele excepții (Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir), a rămas în zona istoriei literare de aulă academică și atît. Dar iată că sînt semne că lucrurile se dezmorțesc și în această zonă. Dan Grădinaru este profesor, autor de manuale, a scris proză și eseu și ni se spune în postfața monografiei despre care va fi vorba în continuare că pregătește o istorie a literaturii
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
secol 19, pe texte inedite și mărturii ale contemporanilor. Tot în acest prim capitol ar mai fi de semnalat o a doua meteahnă, de data asta mai persistentă, chiar dacă asumată cumva auto-ironic în prefață: mania freudismelor. Astfel, Amintirile stau sub semnul "absenței tatălui", școala aduce cu ea un "complex de detronare", figura maternă e dominantă și protectoare și așa mai departe. Acest filon se amplifică mai ales în capitolul intitulat Sex. Capitolul e un exemplu tipic pentru dezinvoltura monografistului și are
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
înclinația naturală ar fi una pentru epic, cele mai realizate sunt prozele poematice și poemele în proză, cu formulări și metafore intense, deși vag blagiene și manieriste: "Spinările ...Pielea unei dogme, întinsă pe Treime,/ Vibrândă sub clopotul fără limbă al semnului/ cu ea deasupra,/ fluturii ucigași se întorc în coconi." E o carte inegală, în care proze precum Scrinul de stejar, care respiră un aer marquesian printr-o bruscă întoarcere către mister și moarte și prin câteva detalii prozastice care te
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]