461 matches
-
Capitolul 2 Dimensiuni ale analizei semiotice a limbajului politic 2.1. Particularități ale abordării semiotice Printre demersurile analitice moderne, cercetările de factură semiotică se impun nu numai ca arie de acțiune, ci și ca modalitate de analiză a unui ansamblu semnificant. După deschiderile operate de J. Locke și Ch.S. Peirce, Charles Morris descrie cadrul epistemologic al unei științe care are ca obiect sistemele de semne semiotica. În esență, semiotica propune investigarea universului din perspectiva semnului și a relațiilor pe care le
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic nu reprezintă un simplu ornament al conduitei politice, o acoperire discursivă gratuită a actelor politice, ci o dimensiune constitutivă politicului, prin valențele simbolice pe care le antrenează și prin capacitatea de a traduce mesajele politice transmise prin intermediul altor suporturi semnificante (muzică, vestimentație, embleme, instituții etc.). Manifestările discursive sunt esențiale politicii în măsura în care reprezentările politice, prin care indivizii și grupurile se recunosc și se diferențiază, se construiesc, în principal, cu ajutorul semnelor verbale. Pe de altă parte, numeroase acte politice sunt în fond
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic cultivat de presa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, favorizând raportarea limbajului publicistic eminescian la specificul discursiv al epocii. Modalitate de abordare dominată de perspectiva semnului, demersul semiotic favorizează analiza limbajului politic eminescian ca ansamblu semnificant, care poartă marca contextului istoric care îl generează, expresie a concepțiilor și atitudinilor politice ale gazetarului. Abordarea semiotică a vizat elaborarea unui discurs descriptiv, care să dea seamă de mecanismele și strategiile de semnificare utilizate de jurnalist în susținerea concepțiilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oprobiul grupării conservatoare, care îl va înlătura de la conducerea Timpului, în decembrie 1883. Pentru a pune în lumină potențialul metodologic al modelului hexadic, am întreprins o analiză a ipostazelor jurnalistului în publicistica eminesciană și a impactului acestora la nivelul ansamblului semnificant. În acest sens, studiul de caz a vizat descrierea paradigmatică a rolurilor asumate de jurnalistul Eminescu în spațiul publicistic (analist politic, polemist, artist, istoric, dascăl și specialist) și prezentarea efectelor pe care le generează acestea asupra celorlalte cinci coordonate ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că scrierea este "imaginea" limbii, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile se fragmentează continuu și se creează reciproc în perimetrul intertextualității. Teoreticienii postmoderni dezvoltă o teorie nouă cu privire la semnificația limbajului și a comunicării, în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive, la paralogie, incomensurabilitate, diferend. Crizele reprezentării și ale referinței impun
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inconștient, experiență sau afectivitate, acum spunem "scriitură" (écriture) pentru toate acestea, ca și pentru a desemna nu doar gesturile fizice ale inscripției literare, pictografice sau ideografice, ci, de asemenea, totalitatea a ceea ce o face posibilă; și, de asemenea, pentru latura semnificantă, latura semnificată însăși"242. În acest sens, Derrida susține existența nu doar a unei scriituri literare, ci și a uneia cinematografice, coregrafice, muzicale, sculpturale, atletice, militare sau politice. Dintr-o poziție similară, în direcția unei "semiologii a scriiturii" se accentuează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
are în vedere o înșiruire de fraze, o singură frază sau un segment dintr-o frază"249. Un înțeles al textului care se poate suprapune conceptului de scriitură, în special în interpretarea dată de grupul Tel-Quel, este aceea de "practică semnificantă", spațiu virtual de construcție a semnificației. Aceeași ambiguitate reiese și din definiția pe care o dă Paul Ricœur conceptului de text, privit drept "orice discurs fixat prin scriitură"250, problemele de definire fiind recunoscute și de Jean-Michel Adam251, care ajunge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptul clasic (reprezentativ) de "text scris": ceea ce se scrie nu este niciodată decât o parte din ea însăși"264. Scriitura înglobează deci scrierea, opera, partea materială a acestui act, dar nu se poate reduce la ele. Ea presupune practica, mișcarea semnificantă care, raportată la sine sau la alte texte, poate crea sensul. Mai mult decât atât, lectura devine o parte componentă a scriiturii, deoarece menirea scriiturii nu este aceea de a livra un anumit sens, ci de a "invita" cititorul ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
generat", iar cel de-al doilea fiind "nivelul textului realizat, al fenomenului textual, al reziduului în care basculează procesul de producție și care e întotdeauna mai puțin decât procesul de transformare anterior produsului"267, [s. a.]), al căror raport privește productivitatea semnificantă și structura semnificată, rezultă că textul nu are o structură liniară, iar scriitura nu are drept scop descoperirea unui semnificat dinainte propus, sensul creându-se prin intermediul unor operații textuale mereu prezente. Nici autorul și nici sensul nu mai pot fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
are drept scop descoperirea unui semnificat dinainte propus, sensul creându-se prin intermediul unor operații textuale mereu prezente. Nici autorul și nici sensul nu mai pot fi considerați originea scriiturii, astfel încât, pentru reprezentanții Tel-Quel, va rămâne încetățenită definiția scriiturii drept practică semnificantă sau text văzut ca producere. În ceea ce privește distincțiile de ordin terminologic, trebuie amintit efortul Juliei Kristeva de a diferenția noțiunea de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
distincțiile de ordin terminologic, trebuie amintit efortul Juliei Kristeva de a diferenția noțiunea de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți: aceea de a asocia orice practică semnificantă cu limba vorbită. Astfel, în timp ce discursul presupune întotdeauna un destinator și un destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sens curent; și al doilea, în care écriture corespunde scriiturii, desemnând un ansamblu de efecte discursive specifice. Acest al doilea registru nu trebuie confundat cu ceea ce se numește "scriere automată" sau "scriere mentală", deoarece scriitura ar depinde de "un corp semnificant multiplu". Imposibilitatea de a separa textul ca produs de producerea sa presupune o dimensiune importantă pentru cercetarea tel-quel-istă, aceea a lecturii. Scriitura și lectura sunt considerate procese reciproce și, de fapt, ele sunt parte integrantă a textului, transformând scriitorul și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curiozități, antologie, traducere, prefață și note de Radu Toma, Editura Meridiane, București, 1992, p. 390). 307 A se vedea Anexa capitolului 2. 308 În pofida pluralității discursurilor culturale, a triumfului sintacticului asupra semanticului în postmodernism, precum și a raționalității operaționale asupra celei semnificante, Aurel Codoban consideră că locul discursului filosofic este neschimbat în postmodernism față de modernism și că întotdeauna filosofia a avut o "înclinație" către literatură (și nu către știință, deși a sperat a atinge calitățile discursului științific). De asemenea, încercând să creioneze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 43. 399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. Îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca Derrida, Lyotard, Deleuze și Baudrillard, au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci doar să se lase iremediabil înghițit de ea. Așa cum scrie și Henry Kissinger, Prețul plătit de Uniunea Sovietică pentru căutarea ei disperată de legitimitate a fost acceptarea clauzei referitoare la schimbarea pașnică a frontierelor, care a jucat un rol semnificant în negocierile asupra unificării germane și a limbajului extensiv asupra drepturilor omului din "coșul III", care a dezvoltat o viață proprie extraordinară. "Grupuri de monitorizare Helsinki" s-au înmulțit în câteva țări din blocul de est, dintre care cel mai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Există o panică a împlinirii. Acest lucru mă interesează, este dramatic, important. Noi punem foarte puțin în discuție temperatura momentelor de împlinire. Creatorul e mereu în căutare... El nu soluționează și creația nu-i poate pretinde acest lucru ci deschide semnificante căi de pătrundere. Și totuși de ce nu faceți filme cu narațiuni în contemporaneitate? Voi face. Nu depinde numai de mine acest lucru. înăuntrul meu sălășluiește un univers bântuit de povestiri contemporane, dar încă nu au expresia necesară ca să devină ființări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
metaforică, născută din contraste puternice, definind o lume incapabilă să-și păstreze umanitatea. Generalizând o experiență particulară, dilatând semnificațiile textului, reușisem împreună cu un grup de tineri actori, Vladimir Găitan, Liviu Rozorea, Mircea Diaconu, Constantin Măru, să realizăm o expresivitate modernă, semnificantă atât la nivelul jocului, cât și la nivelul mizanscenei. Un spectacol frust ce crea în public o puternică senzație de culpabilitate, mizând pe reacția conștiinței ce se revoltă împotriva înmatriculării personalității. Momentele împlinite ale acestei reprezentații probabil că nu le-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
narațiunea identitară amintită mai devreme și la ierarhia rolurilor și a unităților spațio-temporale în care ele se manifestă. Imaginarul nu este pentru realitate reflectarea ei pur mimetică (din oglindă); totuși, în urma analizei discursului medieval privind configurarea relațiilor dintre unitățile lor semnificante, se poate spune că anumite principii și norme sunt comune celor două lumi. Spre exemplu, în stabilirea ierarhiei simbolice a locurilor, pentru că palatul și biserica domină centrul urban real, imaginarul le menține drept reperul topografic major al miticului oraș sfânt
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relație de semnificare cu sistemele de valori (deși ei nu îi este subordonat simbolicul, în perspectiva lui Le Goff, cel puțin nu explicit). Dacă e așa cum apreciez, atunci ar trebui să obținem două ierarhii: sisteme de valori − simbol(ic) − imagine (semnificantă) și realitate − reprezentare. În nici una dintre ele însă nu apare imaginarul, ci doar în relație cu fiecare termen în parte din componența lor. A treia distincție este cea dintre imaginar și ideologic, ... investit cu o concepție despre lume care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
neapărat simboluri. Ca simple reprezentări sociale, pot fi relevante, spre exemplu, pentru ceea ce vom numi imaginarul cotidianului sau pentru cel al puterii (laice sau religioase), jucând eventual un rol în unele contexte narative sau în relații și sub-sisteme de putere semnificante. În al doilea rând, noțiunea de fantezie pare a fi folosită ea însăși ambiguu de Le Goff. Dacă reprezentarea e supusă acțiunii acesteia și e transformată într-o unitate simbolică sau "ficțională", pentru sistemul imaginarului fantezia nu e singura funcție
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu cred că imaginarul este o forță care malformează sensurile realității; conține însă ideoleme (teme ideologice) ale căror accepțiuni tradiționale pot fi denaturate într-o preluare tendențioasă. Imaginarul colectiv, dată fiind memoria comună stocată în el, ajută realitatea cu date semnificante, utilizate liber de o instituție sau de un agent politic (când se face apel la un fond mitologic etc.), însă nu își îndreaptă mesajele în mode deliberat împotriva societății. Nu acționează contra comunităților, pentru că, spre diferență de sistemul ideologiilor, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se poate integra ulterior într-o altă viziune comună, prin formulele specifice perioadei respective. Reprezentarea, înțeleasă aici ca reflex al gândirii "intelectuale" (nu imaginative, diferență trasată chiar de Le Goff), intră în relație, după cum voi analiza, cu imaginația, cu imaginea semnificantă (să o numim convențional "conotativă"), cu simbolul și cu structurile pe care acestea le formează. Ideologia este una din aceste structuri, înțeleasă și ea drept proiecție a unei realități dezirabile, plecând de la așteptările colective, ca o ofertă de modificare a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asupra imaginarului duce la echivalarea lui cu un sistem, caracterizat de o logică dinamică de (re)compunere de imagini. El devine operațional în relația dintre individ sau mentalul colectiv și reprezentările memorate, inutilizabile fragmentar, dar coerente dacă intră în structuri semnificante. Simbolurile și miturile sunt și ele în această viziune indisociabil legate de imaginar, pentru faptul că organizarea lor este cea care dă sens materialului brut al memoriei și al percepțiilor; îi conferă un anumit grad de autonomie și îl fac
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și întregul sistem); a doua, prin condensarea semnificaților aparținând unor rețele tematice diferite −; pe de altă parte, oximoronul (când semnificații sunt contradictorii; definește principiul coincidentia oppositorium) (Thomas 19). Imaginarul însuși este sistemic, liber să primească și să ofere noi unități semnificante; este riguros și dinamic în același timp; este "tiranic" și prolific, ordonat și eterogen, alternând schema și libertatea, fiind pulsatil între memorie și ceea ce este nou, descompunând și recompunând structuri, ordonând și creând explozii de sensuri noi, fiind fidel trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]