773 matches
-
geometrică, număr etc. Simbolul este alcătuit din două componente: simbolizantul se referă la forma semnului, analog semnificantului lingvistic și simbolizatul se referă la conținutul simbolizat, analog semnificatului. Simbolul se deosebește de semn, deoarece semnul este doar o convenție în cadrul căreia semnificantul și semnificatul sunt diferiți, în timp ce simbolul presupune o omogenitate a semnificantului și a semnificatului. De exemplu, simbolurile algebrice, matematice sunt doar semne; nu există nicio știință exactă care se poate exprima doar prin simboluri. Acestea exprimă realități concrete, iar semnele
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
referă la forma semnului, analog semnificantului lingvistic și simbolizatul se referă la conținutul simbolizat, analog semnificatului. Simbolul se deosebește de semn, deoarece semnul este doar o convenție în cadrul căreia semnificantul și semnificatul sunt diferiți, în timp ce simbolul presupune o omogenitate a semnificantului și a semnificatului. De exemplu, simbolurile algebrice, matematice sunt doar semne; nu există nicio știință exactă care se poate exprima doar prin simboluri. Acestea exprimă realități concrete, iar semnele sunt utilizate ca simboluri în artă. Astfel, simbolul presupune interpretare, afectivitate
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
concretă, iar ” a acorda un nume însemna a da naștere unui personaj bine definit’’. În onomastica lui Rebreanu, numele are rolul de semn motivant, oglindind: ”mecanismul asociațiilor semantice dintre nume și referent”: Florica, Floarea, Toader Burlacu, și ”structura sonoră a semnificantului”: Cosma Ciocănaș, Dumitru Moarcăș. Numele personajelor rebreniene precizează: 1. aspectul fizic: Savista Oloaga 2. clasa socială: intelectualii au nume sonore: Zaharia Herdeleaînvățător, Gogu Ionescu deputat, Filipoiu-doctor, Victor Grofșoru, Paul Damian, Victor Grozea-avocați. copiii intelectualilor au nume latinizate sau grecești specifice
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
sau ca organele unei ființe vii, dar structura Radcliffe-Brown era modelul relațiilor întreținute de către indivizi, model pe care în mod sincer se credea a fi inerent datelor observate. Apoi, anumiți critici au reproșat structuralismului că enunță o relație fixă între semnificant și semnificat, dar aceasta era o ipoteză formulată în cadrul unei teorii generale a semnului. Din acest punct de vedere, structuralismul a modificat profund maniera de a face antropologie, chiar dacă formele sale extreme, care reduceau tot socialul la o semiologie, au
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1: acumulatoare/acumulatori, adjuvante, aștri/astre, echivalente, fagoturi, nuclee, robinete, rubefiante, versante/versanți, dar în DOOM2: acumulatori/acumulatoare, adjuvanți/adjuvante, aștri, echivalente/echivalenți
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Fiecare semnificație (obiect, fenomen etc.) este, la rândul lui, legat de mai multe cuvinte (macrostructurile semantice ale lui Vasile Stati, câmpurile semantice ale lui Jost Trier, structurile lexicologice ale lui Pierre Guiraud). Nu există o relație biunivocă între semnificat și semnificant! Rezultă că limbajul nu poate exprima (descrie) realitatea în mod perfect, ci cu un grad de aproximare, de imprecizie care uneori merge până la distorsionare. Este un aspect asupra căruia trebuie să reflectam profund, căci limbajul este instrumentul de comunicare, dar
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
trebuie să fie utilă. Septimiu Chelcea analizează schema lui Galtung privind evaluarea ipotezelor după gradul lor de confirmare. În urma confruntării cu realitatea, ipotezele se plasează pe un continuum de la totala lor falsificare până la deplina verificare. CONCEPTUL Un concept este un semnificant lingvistic, un ansamblu de caracteristici modale gândite unitar. Este o formă elementară a gândirii, o idee generală. Diferă de imaginea mentală prin faptul că aceasta este individuală. Conceptele sunt abstracte. Termenul concept este compatibil cu mai multe interpretări, începând de la
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
fluvii", realitatea și imaginarul, le integrează în mod diferit față de trecut. Bazinele "de alimentare" există pentru ambele albii pe care le proiectez aici prin metafore vizuale. Trebuie precizat însă că sistemul acesta nu ia în discuție relația dintre semnificat și semnificant. Nu pun problema aici în termenii sincroniei sau ai identității unei noțiuni sau ai unui obiect, ci în cei ai procesului corespondențelor, în perspectiva istoriei gândirii colective. Metafora celor două fluvii comunicante și a bazinelor lor este doar o captatio
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o asemenea legătură cu senzația sau cu obiectul, încât le poate descrie funcțiile și le poate condiționa recunoașterea. Reiese de aici un caracter insolit pe care îl capătă, de interstițiu, de "terț inclus", pe de o parte, în relația dintre "semnificant" (lucru sau formă) și "semnificat" (substanță sau concept), pe de alta, între referință și subiectul receptor, imaginea solicitând atât funcția cognitivă (recunoașterea unui conținut, perceput și transmis senzorial), cât și capacitatea de reprezentare abstractă, intelectivă, cu ajutorul funcțiilor imaginației. În configurarea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cuvinte, prezența unui obiect de artă necesită o înțelegere a simbolisticii sale expuse prin imagine, numai astfel poate fi un obiect cognoscibil și prezent. Prin absența obiectului de artă se arată urma care, pentru Derrida 21, reprezintă originea absolută a semnificantului. Ca și în cazul lingvisticii, semnificantul ține de imagine sau de simbolulul cuvântului sau al reprezentării. Astfel, prezența devine prezență a prezenței doar prin înțelegerea simbolului prezenței. Prezența obiectului de artă nu poate fi prezență absolută fără absența prezenței sale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
necesită o înțelegere a simbolisticii sale expuse prin imagine, numai astfel poate fi un obiect cognoscibil și prezent. Prin absența obiectului de artă se arată urma care, pentru Derrida 21, reprezintă originea absolută a semnificantului. Ca și în cazul lingvisticii, semnificantul ține de imagine sau de simbolulul cuvântului sau al reprezentării. Astfel, prezența devine prezență a prezenței doar prin înțelegerea simbolului prezenței. Prezența obiectului de artă nu poate fi prezență absolută fără absența prezenței sale transcendentale. Mai multe probleme epistemologice și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Coșeriu, este o hermeneutică a sensului 20 sau, cu alte cuvinte, interpretarea sensului la nivelul macrostructurii reprezentate de text, ce are dimensiuni care pot varia între un singur cuvînt și o operă întreagă, o reconstituire a semnificatului pornind de la exegeza semnificantului textual cu perspectiva desemnării realizate prin el. Deoarece, în concepția acestui lingvist, sensul este actualizarea semnificației prin realizarea desemnării, s-ar putea deduce că aceste procese realizate prin actul (sau actele) de vorbire care compun(e) discursul, o analiză a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiect) și semnificant (imaginea acustică a formei cuvîntului), adică într-o manieră mentalistă care nu are în vedere referentul (obiectul denumit) și forma cuvîntului, adică aspectele fizice. Ca atare, arbitrarul se află, în viziunea sa, în relația dintre semnificat și semnificant, fiindcă lipsește între ele situația de alăturare posibilă, întîlnită în cazul simbolului. În interiorul sistemului limbii însă, raportul dintre semnificat și semnificant este explicabil. Existența unor redări (iconice) ale realității (prin onomatopei și exclamații) nu pune în discuție problema arbitrarului, căci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și forma cuvîntului, adică aspectele fizice. Ca atare, arbitrarul se află, în viziunea sa, în relația dintre semnificat și semnificant, fiindcă lipsește între ele situația de alăturare posibilă, întîlnită în cazul simbolului. În interiorul sistemului limbii însă, raportul dintre semnificat și semnificant este explicabil. Existența unor redări (iconice) ale realității (prin onomatopei și exclamații) nu pune în discuție problema arbitrarului, căci, dacă în aceste cazuri legătura naturală dintre sunete și sens este evidentă, corespondența nu este totuși universală, fiindcă rămîne marginală în interiorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iconic. Există apoi semne cu arbitrar relativ, analizabile în limbă, precum zidar, alcătuit din zid și -ar, dar, arată F. de Saussure, componentele lor sînt arbitrare, încît motivarea nu este posibilă nici de data aceasta. Dacă relația dintre semnificat și semnificant nu este motivată, nimeni nu este totuși îndreptățit s-o schimbe, fiindcă ea este fixă. În același timp însă, dacă semnul este arbitrar, aceasta îl face oarecum fragil, iar alunecările semantice în diacronie atestă caracterul schimbător al semnului. Problema arbitrarietății
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inițiată de F. de Saussure, a fost deseori discutată după aceea, E. Benveniste observînd că înaintașul său a confundat sistematic semnificatul cu referentul. Din acest motiv, arbitrarul s-ar situa în raporturile dintre semn și lucrul desemnat, iar nu între semnificant și semnificat, căci aceste aspecte ale semnului fiind consubstanțiale, legătura dintre ele nu poate fi necesară. De altfel, în 1933, lingvistul american Leonard Bloomfield a elaborat o altă teorie a cuvîntului ca semn, pornind de la principiile behaviorismului și punînd pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între ideile exprimate și cele neexprimate. Cînd cuvîntul se îndepărtează de sensul propriu (sensul inițial, direct sau "normal") și dobîndește un altul, se realizează una din figurile discursului pe care marii retoricieni le-au numit tropi. Tropii rezultă din diversificarea semnificantului; ei sînt figuri de semnificație. Se afirmă, în acest sens, că orice figură, în realitate, conține un proces de decodare în doi timpi, dintre care primul este percepția anomaliei, și al doilea, corectarea ei. Retoricii au făcut mai multe clasificări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figuri de alegere (impun sau sugerează o alegere auditoriului); (2) figuri ale prezenței (măresc prezența auditoriului); (3) figuri ale comuniunii (realizează comuniunea cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tipul ideogramelor egiptene și chinezești par a fi avut un raport de icon cu realitatea desemnată. Pe lîngă semnele iconice non-lingvistice (precum imaginea și eșantionul), există în mod obișnuit, în cazul onomatopeelor, o asemănare (de ordin acustic) între semnificat și semnificant, astfel încît aceste cuvinte par să reproducă realitatea. Această asemănare nu înseamnă totuși o reproducere ca atare a realității cu mijloacele limbii, căci vorbitorii fiecărei limbi redau în maniere proprii aceeași realitate, cîntecul cocoșului, de exemplu, devenind cucurigu, în română
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o reproducere ca atare a realității cu mijloacele limbii, căci vorbitorii fiecărei limbi redau în maniere proprii aceeași realitate, cîntecul cocoșului, de exemplu, devenind cucurigu, în română, quiquiriquí, în spaniolă, cocorico, în franceză, cock-a-doodle do, în engleză etc. Prin urmare, semnificantul este întotdeauna modelat de sistemul lingvistic căruia îi aparține și, în mod deosebit, de organizarea sistemului fonologic. Pornind de la faptul că organele fonatoare sînt simbolul întregului organism și că activitatea fonică simbolizează activitatea omului în lume, praxematica atribuie funcției iconice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ideea absolută, după o dialectică chemată să înțeleagă realitatea în același timp în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se pot extrage cîteva consecințe imediate: 1) afară plouă, dar 2) mi-am luat umbrela și 3) acum nu sînt ud. Există, apoi, posibilitatea de a obține o informație prin schimbul de expresii lingvistice sau prin conversație, situație în care semnificantul denotativ (expozitiv) al unui enunț poate genera sensuri adiționale (conotative), plecînd de la contextul producerii enunțului, acestea fiind și ele referențiale. Din constatarea Aici este frig, se pot astfel infera concluzii precum: trebuie închisă fereastra, trebuie să ne mutăm în altă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
consideră că un sistem de semne (precum o limbă naturală) este și un sistem de expresie susceptibil pentru o interpretare semantică. Din perspectiva pragmaticii, interpretarea unui enunț implică activarea simultană a mai multor competențe pentru a extrage semnificația, pronind de la semnificanții care alcătuiesc secvența analizată. Potrivit lui M. Bahtin și a altor cercetători, interpretarea este o activitate dialogică ce depășește cadrul competențelor aplicate în receptarea și decodarea semnificației unui mesaj, deoarece acesta este obiectul unei construcții la care iau parte atît emițătorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fenomen discursiv generează lectura plurală a textelor, identificată de Grupul µ. P. Charaudeau și D. Maingueneau disting o izotopie în planul coerenței semantice și o izotopie ca redundanță generalizată. Aceasta din urmă se manifestă la nivelul planului expresiei, adică al semnificanților sonori și grafici din discurs, fiind specifică textului literar (ritm, prozodie, calambur). GREIMAS 1966; GRUPUL µ 1970; GREIMAS 1972; GREIMAS - COURTES 1979; SIOUFFI 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. SA Î ÎNCORPORARE. Pentru a denumi relația pe care etosul o stabilește între
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se aflau deschise; străjile 1''' pe ziduri.). V. anaforă, deictic, referent. MOESCHLER - REBOUL 1994. SM LECTOR. În mod curent, prin lector se înțelege "cititor", cel ce are capacitatea (dobîndită) de a citi (adică de a recunoaște grafemele și literele ca semnificant și de a le atribui un semnificat / o semnificație textuală). În semiotica textuală, acțiunea receptivă și interpretativă a lectorului este un obiectiv fundamental, deoarece lectura este în acest caz un proces complex de analiză. Prin extensie, lectura devine sinonimă cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]