811 matches
-
față de democratizarea politică. Criteriile de alocare a resurselor și a bugetului universității sunt mult mai criptice decât cele publice la nivel național. Pe scurt, trăim din plin, pe de-o parte, bolile copilăriei, pe de altă parte, pe cele ale senectuții. Sindromul „buricul universitar al pământului” este atât de răspândit în lumea noastră încât, de atât maniheism și atâta „luptă dintre generații”, cei nou descinși probabil vor pleca sau vor învăța tehnici subterane de acces între deținătorii „pâinii și cuțitului”, spărgând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dragi lor, părinții frații, bunicii... Aceste persoane sunt refugiații din anii 1940-1944, din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, cândva teritorii ale vechiului Regat al României Mari. Aceste rânduri sunt scrise de un refugiat din Basarabia aflat la vârsta senectuții, atunci când descoperă nevoia de a încerca să împiedice uitarea din noi. La fiecare întâlnire când se regăsesc, acești oameni, bărbați și femei, retrăiesc bucuria revederii, mulți dintre ei cunoscându-se încă din anii refugiului. Din cei peste o sută de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
amplificată cu titlul Proză cu amănuntul (2003) - cartografiază, din perspectiva unui microrealism dus până la patologic și absurd, o umanitate suspendată între remanențele comuniste și „minunata lume nouă” a tranziției. Asamblate după un algoritm cronologic, în funcție de vârstele protagoniștilor (de la copilărie la senectute), povestirile se structurează după principiul temei cu variațiuni, prelevând eșantioane reprezentative pentru mentalitățile postcomuniste. Autorul evită însă un potențial tezism sociologic, lăsând pe seama personajelor filtrarea reflexivă a evenimentelor și extinzându-și observația pe o plajă caracterologică diversă. Dar, oricare ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
de G. Călinescu „niște abstracțiuni”, fără proeminență caracterologică. Scoaterea acestor figuri tutelare din scenariul inițiatic duce la imposibilitatea analizei și decodarea rolului lor este clasată în mod eronat: „niște bătrâni cu purtări adeseori absurde și nepotrivite cu vârsta lor”. Tocmai senectutea sub care se întrupează cele două divinități trebuie să atragă atenția, cunoașterea acumulată are valori maximale și conferă un statut superior la nivel spiritual. Purtările absurde și în dezacord cu vârsta (!) trebuie raportate la norma rituală, și nu la contingentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calitatea răzbunătoare a toiagului fermeca. În basmul Cu cătana, din Vălcău-de-Jos, Sălaj, puterea în formă brută este secondată de un obiect cu puteri magice. Dumnezeu dă eroului (ipostaza lui de inițiat se traduce prin împlinirea perioadei de cătănie și vârsta senectuții) o straiță ce capturează diavolii doar prin poruncă, la fel ca în cazul botei bătăușe. Traista trebuie pusă în aceeași categorie cu mreaja fetei prădate de peștele mitic, pentru că folosește aceeași magie a legării, o strunire vremelnică a răului. Atât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numai că eram convins de existența acestei ierarhii valorice a personalităților creatoare, dar mi-am făcut din aceasta un mod de a gândi, de a „Înțelege” fenomenul și „spectacolul” grandios al creației umane. Aceasta și explică faptul că azi, În senectute, Îmi Închin și concentrez forțele asupra unui model, o „temă obsesivă”, cum o numesc -, maestru și ucenic, publicând tetralogia romanescă Ziua și noaptea, ajunsă la volumul al treilea, Puterea nevăzută, după cel de-al doilea - Voința de putere. Tipul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi propriile-mi calități și... puținul caz pe care-l făceau „ceilalți” de ele. Dar nici această perioadă, labirint al tinereții mele, nu cred, azi, când o contemplu de la „Înălțimea” relativ calmă a senectuții, să fi fost „reala naștere” a originalității mele și a scrisului meu. A fost mai degrabă o față a „infernului personal”, dacă e adevărat că cele două „teritorii biblice” le trăim de fapt aici - semn, nu-i așa, al bogăției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alianțe profitabile, cu ocolirea oricăror piedici care ar fi putut să le oprească sau să Întârzie cât de cât „progresul material sau social”, indiferent de concesiile sau trădările care li s-au părut necesare atingerii acestor scopuri. Până târziu, În senectute, după mii de pagini publicate și sancționate de critica de prestigiu și de un lectorat destul de larg, de divers, aparținând unor generații diferite, nu reușesc să scap de această etichetă, infamantă În ochii multora, de „ambițios”. Ba, un critic prestigios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
posibil, chiar să și public câteva rânduri, indiferent pe ce temă, sub semnătură proprie, semn al ieșirii din blestemul anonimatului, din non-existență. Sigur, nu puțini Îmi vor reproșa aceste „sfaturi ale bunului arivist” pe care eu, azi, aflat Într-o senectute care ar trebui să fie pilduitoare, Îndrăznesc a le da mai tinerilor care se’ncearcă pe terenul de gheață al carierei artistice. E adevărat, o fac și Înscriu aceste recomandări necesare unei bune cariere printre cele „negative”, asociindu-le, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ierarhie de valori” instaurată sub comuniști?! Grigurcu se face, de aproape două decenii, mentorul aprig, aproape nenuanțat, al acestei „morale revendicări”, susținând-o pe dna Monica Lovinescu de la Paris, care, după o fructuoasă carieră radiofonică, a debutat la București, În senectute, cu o serie de „amintiri” sau ”cronici” de la Europa Liberă, unde imixtiunea politică - sub cuvertura ipocrită a Moralei! - se face insistent simțită, alterând nu rareori istoria, criteriul estetic, jignind nu puține conștiințe literare, vii sau dispărute. Iar În jurul dlui Grigurcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sale din proza sa publicistică, deși, În nici un caz, el nu poate fi văzut ca un „proto-legionar”, cum Îl desemnează Ion Negoițescu Într-un moment de iconoclastie literară tipică unui critic și istoric literar extrem de Înzestrat care, Însă, nici În senectutea sa - dăruită lui de zei, de care bardul nostru național n-a avut parte! - nu și-a găsit echilibrul judecăților sale. 2 Eliade, când l-am cunoscut În vara lui ’71, era un domn distins, În prima parte a senectuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
senectutea sa - dăruită lui de zei, de care bardul nostru național n-a avut parte! - nu și-a găsit echilibrul judecăților sale. 2 Eliade, când l-am cunoscut În vara lui ’71, era un domn distins, În prima parte a senectuții, Înalt, slab, extrem de reticent În gesturi și vorbire, un timid sau un fost autentic, „organic” timid. Am petrecut În acea vară multe după-amiezi, seri, chiar și nopți, Împreună cu soții Ierunca și cu Țepeneag, În apartamentul soților Eliade și, țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
după” credința mea că aparțin unei națiuni viguroase, profund legitimate istoric și capabilă de valori ample, universale și nu regret o clipă ce am „pierdut” sau ce am „ratat” din această credință, din această convingere care se confundă acum, la senectute, cu caracterul meu. Sunt „mândru de a fi Român” Înainte de orice și de a fi „eu-Însumi”! Acceptându-mi existența - ba, În siajul maestrului Nietzsche, trăind jubilația existenței! -, nu pot să nu constat, cum am mai spus-o, că nașterea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și viața m-a adus în Bârladul căruia îi datoresc atât de mult, făurindu-mi un adevărat colț de rai. Nu am cuvinte să mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit și am realizat, trăindu-mi liniștit anii senectuții mele bucurându-mă de o sănătate oarecum robustă, fără suferințe deosebite. Datorită unei eredități ce vine de la înaintași, cu un stil de viață ordonat și fără excese, mă bucur că nu sunt un consumator de medicamente, pentru că Dumnezeu m-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de acțiune. Rândurile cărții fiind și de natură sentimentală, adresate nepoatei sale Andreea, le găsesc nimerite nu numai să fie citite de generația tânără, care e ste chemată să facă astăzi ceea ce îi va fi bine mâine, la paș ii senectuții, ci păstrate și valorificate astăzi fie și ca discuții de viață, prevenitoare. Cu gândul la urmașii-urmașilor săi, cred că a scris Dragomir cartea de față și e bine să-i parcurge m rândurile și să luam aminte, ca de la o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Eliade în apropierea Mișcării Legion-are de consecințele funeste ale legionarismului, de trendul istoric în care legionarismul era înscris. Pe de altă parte, al doilea tip de refuz al istoriei este încercarea de a importa cu totul democrația occidentală, ajunsă la senectute postistorică: democrația postmodernă "multicultural dezvoltată" (cum a numit-o Vintilă Mihăilescu). Asta e tot o atitudine anistorică. Occidentul după 1945 V. N.: O serie întreagă dintre lucrurile noi care sunt pe cale de introducere în România, inclusiv feminismul, protecția homosexualilor ș.
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
noapte. Scrierea nu are densitate epică și nu relevă psihologii de un contur mai accentuat. Ceea ce domină este caracterul poematic, chiar atunci când se încearcă observația detașată, ca în descrierea „casei cu molii”. Există anumite similitudini între aceasta, ca simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
de bronz”, încearcă sentimentul golirii de propria existență și călătorește, fără amintiri și regrete, spre depărtările lumii de vis. O oarecare preferință pentru rostirea transparentă, simplă se observă în Arhipelag (1989), în tentativa de poetizare / eternizare a cotidianului. Dar psihologia senectuții este tot mai des acaparată de reprezentări ale morții. Din 1994, editează revista „Insula”, în care își publică versurile noi, tipărind apoi, în colecția care însoțește acest periodic, plachetele Horoscop (1995), Sculptorul cu disc de aur (1995), Adevărul și numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
ales de perspicacitatea feminină și disprețuiți pe măsură, deși acești indivizi nu sunt altceva decât „caractere” care s-au oprit la un moment dat al evoluției morale, psihologice, inși incapabili să se „adapteze” unei alte vârste, maturității sau chiar și senectuții. E adevărat că din acești „pozeuri” se nasc, nu puțini, ratați autentici sau inși instabili în relațiile interumane, incapabili de prietenie, fidelitate sau constanță în urmărirea unui scop. A unui „ideal”, cum se spunea în secolul al XIX-lea! Masca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și „cu mult” granițele adolescenței, ale post-adolescenței, care în cazul meu a fost o zonă psihologică aproape eternă - apoi, ale maturității, până „aici și acum”, la țărmurile zigurate ale senectuții. Trebuie să constat și să mărturisesc că viața mea, în anii care au pregătit debutul literar și imediat după, era „tipică” pentru felul în care-și închipuie un cumsecade mic-burghez un „artist”, un ins „care nu face nimic”, inutil societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e adevărat! - la social, cum o credem noi, oamenii modernității?! Pentru că noi, cei mai mulți, „intoxicați” de știința și tehnica enorm victorioasă, ne-am cam pierdut „cârjele” ideatice și sentimentale cu care indivizii altor secole înaintau spre adolescență, maturitate și apoi spre senectute - credința în zei, apoi într-un singur Zeu, într-o altă viață, mai „echitabilă”, mai ales pentru cei injustițiați de soartă și de vremuri sau de brutalitatea contemporanilor! Credința într-un ideal sau altul care-i făcea pe unii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dorul de țară, dorul de satul în care s-a născut, dorul de prietenii din copilărie, dorul de limba română. Dar oare ce e mai românesc, după cum se exprimă ea, decât dorul. Silvia Mateș o are alături, acum la anii senectuții pe fiica ei Coralia, doctor în Lingvistică a Universității din Lund, Suedia. Prezentăm în continuare, câteva selecții din poezia cultă, de suflet, a consătencei noastre. Invocație O ! Munte, munte, unde ești ? Și tu apă cistalină, Să te cânt ca în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
liceul, și pe Silvia n. 1893 - d.1977, cunoscută în sat sub numele de doamna Frîncu, căsătorită fiind, cu finanțistul Nicolae Frâncu n.1884 d.1957, originar din Porumbacu de Sus, stabilită inițial la Sibiu, ca să se retragă la vârsta senectuții aci în Oprea, în casa cumpărată de tatăl său de la urmașii grofilor Teleky, casă pe care înainte de a răposa, doamna Frâncu a donat-o comunei cu condiția ca în localul ei să se organizeze «Muzeul Sătesc Badea Cârțan». Regăsim în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noastră, fie postulatul obligației de a impune noi talente: „O revistă are datoria să caute și elemente tinere. Descoperind un singur talent, și-a îndeplinit menirea cu prisosință”. Libertatea de gândire și mobilitatea intelectuală reprezintă un apanaj al tinereții, în vreme ce senectutea este anotimpul decantărilor și al clarificărilor: „Bătrânețea nu mai poate elabora concepte noi. Nu se adaptează împrejurărilor schimbate. Se oprește la formulele tinereții, pe care le cizelează tot mai mult, în medalii definitive” - observații ce apar într-un articol despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
și Basarabia. Ei au avut o frecventă participare la reuniunile consacrate idealului național, a drepturilor românilor din zonele românești tradiționale. Pr. Vasile Țepordei și Pr. Sergiu Roșca Îi leagă profesiunea, preocupările și atitudinile comune Începând din 1930 și până În anii senectuții. Au colaborat la aceleași reviste - Raza, Tribuna Tinerimii, Basarabia, au cunoscut Împreună ani mulți de temniță. Ei sunt nedespărțiți la oficierea slujbelor religioase și iau parte la toate reuniunile consacrate Basarabiei. Lor trebuie să le fie alăturată figura poetului Sergiu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]