1,435 matches
-
Radu Beligan. Regizorul spectacolului, Felix Alexa, structurează construcția cinematografică a textului, caută detaliile și subtilitățile unui cuvînt pentru ca actorii să fie stîrniți să fie poate altfel, poate și mai riguroși, controlînd tot timpul un tip de emoție fin pusă în senzualități, în adresări, în priviri și în gesturi mici. Ca într-un carusel, protagoniștii sînt împreună, doi cîte doi, în situații care cresc povestea-cadru, dar și relațiile umane. Pur și simplu. Fiecare scenă are finețe, emoție, forță. Atenție, numele creatorilor ar
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
trupul arzând de dorinți, vag înnăbușite în extravaganța luminii, toate absorb frumuseațea divină a femeii și o emană în aerul privitorului până îl amețește cu desecretizarea lor timpurie. Sunt scoase în evidență în mod special fundulețul, picioarele, sânii, pielea ,exact senzualitatea ce definește femeia ca fiind cea mai reușită creație a naturii. Acum intră în scenă femeia inteligentă pe care o vezi expusă în mersul îmbinat cu mișcări elegante, în privirea ce adulmecă timpul, în gesturi și lingvistici sofisticate, în libertatea
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
Sânii înalți și catifelați, care jucau la fiecare mișcare, cu mugurii lor ușor obraznici, mă trimiteau în lumea visurilor. În acea noapte, ne-am abandonat, la lumina discretă a unei veioze pentru citit, unor jocuri erotice de toată frumusețea și senzualitatea de care am fost în stare amândoi, trăind prin toți porii farmecul și fiorii unei minunate nopți de mai, finalizând spre dimineață, într-o descătușare fizică sublimă, dar și o îngemănare sufletească fără precedent. Cum zorii zilei se reflectau în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
mai plăcut decât să vezi cum o jună și puternică tulpină crește din amintirile unor tufe. — Iată ce aș dori să vă întreb, stimată doamnă: în momentul când v-ați căsătorit, cum ați reușit să rezolvați contradicția, altminterea ireconciliabilă, între senzualitate și luciditate? — Cu mari sacrificii - suspină doamna Potoțki, ștergându-și o lacrimă. Cu foarte mari sacrificii, tinere prelat. Viață ca a mea la nimenea! Datoria de femeie îmi cerea una, firea mea neastâmpărată - tot aia! Un adevărat chin! — Pe deasupra - interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
reconstituire. Chipurile, vocile, detaliile, lumina de atunci - cine e această umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orice cuvânt este inutil. În realitate, lucrurile erau mai complicate. Apropiindu-mă de femeie și adresându-i câteva vorbe al căror sens se voia continuarea unei discuții întrerupte cu puțin înainte, trebuia să vorbesc continuu pentru a armoniza sufletele cu senzualitatea pură a privirii noastre de semnal. În întunericul bulevardelor, pășeam alături, încordați ca niște dușmani și totuși știind că aveam nevoie unui de altul. Eu continuam să spun cuvinte al căror sens de iubire părea cu atât mai autentic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu mai doream nimic de la ea. Dacă totuși rămâneam și luam o cameră, o făceam mai mult dintr-un sentiment de obligație față de această femeie decât de dragul plăcerii. Dar poate că nu acesta era adevărul, căci, exact în minutele acelea, senzualitatea pură care mă stăpânise întreaga noapte devenea o certitudine. 2 S-a întâmplat în august, când Iag, revenit de la Kazan, a trecut pe la mine, m-a trezit, a tras de mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
loc. Dar n-am găsit aceste cuvinte în mine. De parcă o îndelungă experiență m-ar fi învățat că poate vorbi frumos despre iubire doar acela care a trecut-o deja în amintire sau acela în care iubirea a eșuat în senzualitate pură și că trebuie să rămână mut omul a cărui inimă e plină de adorație. 5 Au trecut două săptămâni în care senzația de fericire îmi aducea, cu fiecare zi, un spor de înfrigurare și de neliniște. Eram într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nerăbdare, așteptând doar ca eu să termin și să plec; nu mergeam la bordel din cauza acestei nerăbdări ostile a femeii, care ar fi pus lângă mine în pat nu un partener plin de dorință, ci un martor care se plictisește. Senzualitatea mea ar fi fost oglinda sentimentelor pe care le nutrea femeia față de mine. Dar nu reușisem să străbat nici o jumătate din bulevardul scurt, când auzii că, din spate, cineva se apropie de mine cu pași mărunți și grăbiți, respirând greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imposibil, că nimic de felul acesta nu s-a putut și nu se poate întâmpla cu Sonia, dar tocmai conștiința că este imposibil ca Soniei să i se întâmple așa ceva favoriza gândul că, în ceea ce o privește, manifestarea pură a senzualității poate și chiar trebuie să-i maculeze spiritul, că spiritul ei feminin este complet răspunzător pentru ceea ce fac simțurile. De aici reieșea că în ființa ei, în Sonia adică, în ființa femeii, spiritul și trupul sunt una și că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
era chiar atât urâtă. În diformitatea lui era ceva monumental. Nu știu cum să exprim foarte precis impresia pe care mi-o făcea. Nu spiritualitatea era evidentă - învelișul de carne și piele părând aproape transparent - pentru că pe fața lui se citea o senzualitate scandaloasă; dar oricât de absurd ar părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte precis impresia pe care mi-o făcea. Nu spiritualitatea era evidentă - învelișul de carne și piele părând aproape transparent - pentru că pe fața lui se citea o senzualitate scandaloasă; dar oricât de absurd ar părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită. Era o detașare în ochii lui și o senzualitate care i se citea pe buze. Era mare și puternic. Îți dădea impresia unei pasiuni neîmblânzite. Și poate că ea mai simțea la el și elementul sinistru care mă făcuse să-mi amintesc de ființele acelea sălbatice din istoria timpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
își descoperise un nou suflet cu puteri nebănuite. Nu era vorba doar de o simplificare îndrăzneață a desenului - care revela o personalitate atât de bogată și unică. Nu era numai maniera de a picta, deși carnația era zugrăvită cu o senzualitate pasionată care avea în ea ceva miraculos; nu era numai impresia de soliditate care-ți dădea în mod extraordinar senzația de materialitate a trupului; mai era și o spiritualitate, tulburătoare și nouă, care-ți călăuzea imaginația pe niște căi nebănuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
omagiu adus unui plan diabolic, iar pe străzi ar fi circulat cu adevărat acei jinn despre care Monerre spunea că Îi Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă de modă, se vede că are gust și că s-a lovit în ultimii ani numai de lume îmbrăcată bine. Are stil. A învățat o lege de aur: nu contează să fii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
încât ai impresia că ies prin ochii albaștri, că sare din piele, își știe energia și se străduiește, tocmai de aia, să vorbească încet, controlat, în timpul ăsta, îi pipăie fața tinerei, cu atenție și drag, bretonul și pletele, are o senzualitate iradiantă, îți transpiră palmele când ești lângă el, ușurințe apollinice îl fac să mintă ușor, numai pe tine te iubesc, dar nu mai sunt de mult un copil, sunt cu atâția ani mai mare ca tine, iubito, să știi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți, nu mai existau eroi. Burne Holiday se cufundase În uitare, ca și cum nici n-ar fi trăit, iar Monsignor murise. Amory se maturizase cu Încă o mie de cărți și o mie de minciuni. Îi ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Un fel mai... omenesc. Pictura celor două Flandre traduce în culoare această concepție cum niciodată nu vor putea-o traduce în ordinea expresiei cei ce se războiesc cu retorica și atâtea forme parazitare ale cuvântului. Poezia înțeleasă ca o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorică: un Verhaeren mai conținut și mai sudic. O asemenea poezie e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Barbu captează în albia discursului retoric o adâncime a realului trăit până la concentrarea lui de la noțional și esență. Este în poezia sa un fel de ceremonie de doctor Faustus modern, desins în Balcani, unde se luptă între luciditate carteziană și senzualitate las-civ-orientală. O strălucire de cristal străbate o trăire lumească păcătoasă, delirul poetic este al unui voluptuos dionisiac. Divinul și pă-gînul s-au încins în jocul și euritmia formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eter/ Pentru cercuri de mister!// An al Geii, închisoare,/ Ocolește roatele interioare: / Roata Venerii/ Inimii// Roata capului/ Mercur/ În topire, de azur,/ Roata Soarelui/ Marelui" (Ritmuri pentru nunțile necesare). Elanul liric se descifrează ca un ritm al "roților" Venerei, al senzualității organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui ca focar vital al macrocosmosului. Astfel, din ritm în ritm se leagă un circuit al marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
felul în care arătăm. ?n sensul că îmi doream să fiu privit, îmi doream să privesc, îmi plăcea să flirtez. Nu trebuia că păcatul să se consume neapărat, dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate.” “Toată lumea și tot ceea ce făceam se învârtea în jurul meu. Eu eram centrul atenției mele, eram un tip foarte încrezut.” “Totdeauna aveam tendința de a-i pune pe ceilalti într-o lumină mai nefavorabilă, de a ma ridică pe mine.” “Pentru
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
care mă îmbrăcam, felul în care arătăm. ?mi doream să fiu privit, îmi doream să privesc, îmi plăcea să flirtez. Nu trebuia că păcatul să se consume neapărat. Dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate. Nu știu la un moment dat toate gândurile astea care-ți întuneca privirea, te trimit într-o lume de amorțeala. Eram un tip amorțit. Am inceput sa scad din punct de vedere al randamentului pe plan sportiv și pe plan
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]