486 matches
-
și mii de curcubeie. Copacii au umbra violetă Aici copacii au umbra violetă și vibrează sub atingerea mâinilor mele striate și reci. Murmurul lor straniu e încărcat de miresmele sentimentelor sfărâmate sub talpa vremilor trecute. Glasul iubirii se stinge în serenade care-și poartă mătasea papucilor prin liniștea albă a nopții și a pădurilor astrale.Tu încă stai de strajă trandafirului albastru pe care ți l-am tatuat cu grijă pe sub cămașa mereu proaspătă.Muzica zilei se prelinge din urechea mea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iar Ion Moldoveanu revizor școlar al județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
piață. Îmbrăcată Într-o vaporoasă rochie din bumbac turcoaz, obiectul tulburilor mele năzuinți cînta la pian sub ocrotirea unei adieri de lumină care se strecura prin prisma rozetei. Clara cînta rău, În contratimp și greșind jumătate din note, Însă mie serenada ei Îmi suna ca un imn de slavă, iar faptul de a o vedea Înălțîndu-se deasupra claviaturii, cu o urmă de zîmbet și cu capul aplecat Într-o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parcuri înghețate... Poet, și solitar... Galben, plumb, violet... Odaia goală... Și nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra 24. De iarnă 25. Unei fecioare 26
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ușă frunzele s-au strâns. De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent. Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, și blestemate... Noapte Se-ntind bulevarde-n noapte de vară, Pe arbori, electrică lumină - La gară zvâcnește o mașină Și-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir, comori de avari... Tăcerea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noi, Și-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez, Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și nu mai plânge, Și uită-mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii s-a finit De serenadele albastre... De reverii ascunse-n astre... - Poema care s-a sfârșit. Sezonul iernii s-a ivit De cum ninsoarea-n geamuri bate... De depărtările-nghețate... - Poema care a venit. * NIHIL NOVI Aceste cuvinte Ți le trimit De lângă lampa arzîndă, Acuși mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică. — Cum adică? — Am pictat Boleroul lui Ravel, Nocturnele lui Debussy, Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski, Mica serenadă de Mozart, piese de Berlioz, Stravinski, Hindemith etc. Apoi am făcut o expoziție inspirată de poeți, totul mi-a ieșit așa de ușor... Plecam de la poezii de Lamartine, Rimbaud, Verlaine... În Eminescu e numai muzică, el a încercat toate ritmurile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
au lipsit de la locul lor. Purtam un hanorac negru, cu un scris indescifrabil pe față, iar pe spate un fermoar auriu. Aveam o acoperire perfectă pentru a putea asculta playlist-ul meu. Melodia principală fusese „Fall for you” cântată de Secondhand Serenade. O melodie de dragoste, ale cărei versuri mereu mă emoționează, deși nu sunt îndrăgostită, deși nu simt nimic, sunt rece. Și asta a fost și ultima oră pe ziua de astăzi. Mă întorc acasă, la căldura patului meu confortabil. Deși
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul prinde viață în cel ce nu cuvântă, Te strâng în brațe fiii în cel mai tandru gest... Și primăveri se joacă în gândul tău de noapte Când degetele tale se-aprind sub
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei - ca să mă facă să cred că e interesat de mine! În fața restaurantului, mi-am încrucișat brațele și am așteptat resemnată ca Randall să se lanseze în mult mai puțin satisfăcătorul discurs cu „Mă bucur așa de tare c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
știu dacă e stilul meu. Henry rămase pe gânduri câteva minute, pășind pe trotuarul neted. De la o fereastră deschisă, se auzea un bărbat cântând În limba germană, acompaniat de un pian. — A, exclamă Du Maurier, oprindu-se și săltând capul. Serenada lui Schubert. Rămaseră sub geam și ascultară, până când melodia ajunse la sfârșit. Du Maurier aplaudă entuziast și, după o clipă, două chipuri uimite, un bărbat și o femeie, amândoi tineri, apărură În cadrul ferestrei. — Bravo! strigă Du Maurier. Cei doi zâmbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a participa, impresionați. Era un prilej Încărcat de emoție. Ainger vorbi plin de elocință despre vechiul său prieten și tovarăș de plimbări, iar la orgă se intonară câteva dintre bucățile preferate ale lui Du Maurier: Der Nusbaum, de Schumann, Serenada și Adieu, de Schubert - sau cel puțin așa scria În program. Henry nu recunoscu nici una, dar Își aminti cu mare claritate seara blândă de martie, cu ani În urmă, când trecuseră pe sub o fereastră deschisă din Porchester Square, de unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
claritate seara blândă de martie, cu ani În urmă, când trecuseră pe sub o fereastră deschisă din Porchester Square, de unde se auzea un glas de tenor, acompaniat de un pian, și unde Kiki se oprise și, ridicând un deget, spusese: „Ah, Serenada lui Schubert!“ Catafalcul fu purtat Într-o procesiune solemnă până la cimitirul nou, aflat la capătul celălalt al lui Church Row, dat fiind că cel inițial se umpluse cu generații Întregi de morți, care se Întindeau pe secole Întregi. Ainger citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
naturi-adînci mistere Și a stelelor mari drumuri, ce viitorul îl lumină. Cum vorbeau înțelepțește ce s-audă și să vadă? După gard străin cucoșul se preîmblă-ncet turcește. Puicei-i trece-ndată pofta de-a vorbi filosofește, Ea ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă. Ah! amorul îi pătrunde prin ureche; -n van bătrâna O ciupește-n cap cu ciudă, vrea s-o ție de aripă; Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atîtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndemnul către lucrurile care durează: întîlnea Biserica, gloria Portugaliei și opera gândului. Timid, singuratic, studios - nimeni nu l-a băgat în seamă în primul an de Universitate. Studenții, după trecerea celor dintâi zile de euforie revoluționară, reveniseră la tipic: cursuri, serenade, nuclee politice, petreceri, discuții literare. Unii dintre ei începeau să fie dezamăgiți că instaurarea Republicii nu adusese după sine toate libertățile pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să fie dezamăgiți în anii următori de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ideea de a se cumpăra și un vagon, iar Ioil, fostul casier de la A.D.A.S., venise chiar cu propunerea să se ia în antrepriză de către comunitate exploatarea căii ferate pe traseul până la întâlnirea cu acceleratul. Erau apoi vizitele de rămas-bun. Erau serenadele pe care le cântam, de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În general, era o particulă atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la fel de important. Au fost trei tipi de-ai tăi pe-aici. — I-a trimis poliția să mă vadă. — Au adus niște bere. — Probabil că era proastă. — Da, era. — O să vină-n seara asta, trimiși tot de poliție, să-mi cânte serenade, spuse râzând și bătându-se cu palma pe stomac. Nu pot să râd Încă. Tipii sunt fatali ca muzicieni. — Și cel care te-a Împușcat? — Alt tâmpit. Îi luasem treișopt de dolari la cărți. Nu omori pentru banii ăia. — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
n-aveam nici un drept să-ți spun chestiile alea. Nici măcar nu ne cunoaștem și am fost total deplasat. Iată-le! Marile mele scuze, și n-ar fi putut părea mai sincer nici dacă apărea În fața casei mele și-mi cânta serenade În boxerii aceia adorabili Calvin Klein pe care eram sigură că-i purta. Voiam să intru prin telefon și să mă ghemuiesc pe genunchii lui, dar am reușit să-mi mențin oarecum aparența de detașare. —Deloc. Și mie Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]