KorAP: Find »[drukola/base=servietă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...44 >

1,092 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

pământ. Șovăiam să-mi descopăr timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de câteva ori înciudat în ușa „Gambrinus“-ului, de parcă mă răzbunam pe omenire pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una sau două halbe gulerate. Scrisesem o povestire despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
gândul, prăvălit dintr-odată în mine, că pierdusem cea mai frumoasă povestire din literatura română, dintre toate astfel de texte cunoscute de mine. Cuvinte mari, vane și fără nici un temei, știu, acum. Dar atunci, gândul că pierdusem o capodoperă odată cu servieta mea m-a făcut să-mi simt cumplita nemernicie. Pierdusem, în nebunia unei nopți din care nu-mi mai aminteam decât haotic câte ceva, cel mai frumos text scris de mine vreodată. Vinovăție grea, fără cuvinte, poate mai grea decât păcatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
câte ceva, cel mai frumos text scris de mine vreodată. Vinovăție grea, fără cuvinte, poate mai grea decât păcatul de a te fi născut de care vorbea, parcă, Sartre. Oricum, un lucru era clar. Trebuia cu orice preț să-mi recuperez servieta. Aveam acum un motiv și mai temeinic decât amărâtele acelea de chei cu care aș fi deschis ușa garsonierei, aș fi intrat în casă și m-aș fi trântit în pat, lăsându-mă cufundat în somnul deplinei uitări. Manuscrisul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
în pat, lăsându-mă cufundat în somnul deplinei uitări. Manuscrisul acela trebuia recuperat. Era o datorie morală către literatura română, în primul rând, căreia îi pierdusem o capodoperă. Nu l-am mai găsit. Așa cum nu mi-am mai găsit nici servieta. Ca un fel de blestem al manuscrisului aceluia pierdut sau ca o răzbunare a vieții care țâșnea prin toate crăpăturile literaturii, oricâte petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
explodat pancreasul. N-a publicat vreodată ceva. După povestirea pe care i-o pierdusem, atunci, demult, am fost câțiva ani mai înstrăinați. Nu mi-a spus-o niciodată, dar simțeam că nu m-a crezut când i-am spus de servieta și textul lui pierdute aiurea. Spunea că nu-i pasă, oricând ar mai fi putut scrie o altă povestire. N-a mai scris-o și, încetul cu încetul, nici nu l-a mai interesat ce scriam și ce mai publicam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
textuale. Scriind, nu faci decât să-ți dovedești neputința insului scris care ești. Neputincios de a ieși din text, închipui alte și alte texte, în speranța chinuitoare că, poate, cândva, într-unul din ele, te vei regăsi. Vei regăsi o servietă pierdută. Vei găsi niște blestemate de chei care să-ți deschidă încăperea în care vei adormi liniștit. Vei regăsi paginile cu, poate, cea mai frumoasă povestire a literaturii române. Vei regăsi un timp frânt, clipe de neant în care te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
va veni o dimineață străină, când se va trezi undeva la margine de oraș, într-un altul, că va colinda cu acela în căutarea unui amărât de birou al I.T.B.-ului unde se păstrează obiectele pierdute, spre a-și recupera servieta cu cheile de la garsoniera lui, nevrând nimic altceva decât să doarmă, să doarmă, să doarmă. Și să viseze într-un târziu, poate, că s-a trezit. Acum, când scriu, eu însumi aproape că simt că nu mai sunt nici autorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
însemnări despre ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă pe umeri, cum își duc țărăncile papornițele la piață. Stă ceasuri întregi în librărie, în dreptul ferestrelor. Privește îngândurat perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu mă vedea. Strângea doar servieta și teancul de ziare la piept, repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
să mă așez la masa mea, unde cei doi orbi încă își ling urechile. Mă voi așeza sau nu indiferent îmi este acum. Pot sta așa tot restul acestor pagini, acolo, în ușă, buimac de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca o pedeapsă, neputând să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

studie pe bătrân cu coada ochiului și observă că izbucnirea lui era pe jumătate un hohot de râs. Satterlee se opri. Ellis Loew zise: — Ed, nu putem să scurtăm introducerea și să trecem la treabă? Satterlee se înroși, își luă servieta diplomat și scose un teanc de hârtii format din patru fascicule separate. Înmână fiecăruia din ei câte una: lui Mal, Loew și Dudley Smith. Lesnick o refuză, clătinând din cap. Mal aruncă o privire la prima pagină. Era o declarație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
sâcâia. Mal se întrebă cum va interpreta Meeks vestea sinuciderii lui Hartshorn. Doar spusese că îl bruscase pe individ, legându-se de homosexualitatea lui. Uitându-se spre stradă, îi văzu pe Celeste, pe Stefan și pe un tânăr cu o servietă diplomat coborând dintr-un taxi. Băiatul ridică privirea, se lumină la față și începu să alerge. Mal îl întâmpină la jumătatea treptelor, îl culese de jos printre hohote de râs și îl aruncă în aer de mai multe ori. Stefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
privirea, se lumină la față și începu să alerge. Mal îl întâmpină la jumătatea treptelor, îl culese de jos printre hohote de râs și îl aruncă în aer de mai multe ori. Stefan scoase un chicot. Celeste și tânărul cu servietă diplomat grăbiră pasul. Mal își aburcă fiul pe umeri și intră rapid înăuntru, apoi se strecură în toaleta bărbaților. Cu răsuflarea tăiată, îl puse pe Stefan jos și îi spuse: — Tăticul tău e căpitan. Vârî mâna în buzunar și scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

ce să-ți spun... cum să-ți spun... să trăiești, și iartă-mă că m-am îndoit de tine! Luni, în așteptarea lui Ionescu Cornel, Dinulescu s-a-nvîrtit tot timpul pe lângă mine. Cum a intrat în clasă, Cornel și-a aruncat servieta în bancă și a pornit glonț spre banca mea. ― Ia ascultă, bă, zgîrîie-hîrtie, îți bați joc de mine și de dragostea mea? ― Cu mine vorbești?! ― Cu tine, cu cine vrei să vorbesc? Să-mi dai socoteală! Te nenorocesc în bătaie

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

femeia moartă și se cutremură. Când se întoarse, servitoarea îl găsi cu o hartă nouă în față, una care prezicea viață lungă și liniștită, mulți copii, și succes în afaceri. Bucățile rupte ale primei hărți fuseseră ascunse cu grijă în servieta sa. Astrologul îi prezentă lui Pandit Razdan harta fiului său abia născut și acesta se declară mulțumit, deși toți știau că astrologii spun doar ce vor să afle clienții lor. Dacă unui om îi arde casa, se va găsi întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
loc printre cumpărătorii uluiți, împingând un bătrân și decrepit profesor de la universitate în ușa unui croitor. Bătrânul se dezechilibrează, apoi își recapătă poziția, proferând înjurături în latina vulgară, pentru ca apoi să fie spulberat de hoardele de jucători de crichet, iar servieta sa cu traduceri nevăzute și etrierele de bicicletă să sfârșească laolaltă pe trotuar. Imediat, doi buldogi ai universității, foști soldați, cu pălării civile și temperamente diabolice pornesc în urmărirea ticăloșilor, pufăind roșii la față în urma lor. Sunt urmați de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pântecele proeminent sub costumul șifonat de tweed. Capul îi este și el masiv, cu trăsături solide și bine conturate. Își salută paternal fiica, aruncând pe furiș o privire aspră spre Jonathan, încercând să-l localizeze. Apoi se întoarce, caută în servietă un blocnotes și găsindu-l, în cele din urmă, exclamă: „Aha!“ . Scoate un pieptene cu care-și trage câteva șuvițe blonde peste chelie, bate cu degetele în pupitru și începe. Obiceiurile sociale ale poporului Fotse, explică el, sunt atât complexe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

Nu-mi dădea semne că s-ar fi omorât cine știe ce după mine, dar se arăta cuminte și supusă. Chiar Îmi plăcea, așa, de ea. Aveam grijă, când mă duceam s-o curtez, să nu miros a băutură. Tupilam, Însă, În fundul servietei, sub lucrările scrise ale elevilor, o sticlă de tescovină la care umblam numaidecât ce ieșeam din casa viitorilor socri: boala Își cerea tributul. Cum-necum, am Început pregătirile de nuntă. I-am cumpărat rochie de mireasă, am tocmit cu Tatapopii (pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-au priceput, i-au construit lui Foiște și mamă-sii o casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul oftase, mai mult pârțâise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
condiții a operației chirurgicale principale.” Așa le explicase Directorul tăvălelile și suduielile celor doi. „Acum, tovarășul veterinar va dezinfecta locul unde va interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

E ultimul gen de reclamă pe care ni l-am dori aici. — Scoateți-mă atunci de la III Tipografi, zise Wilt. Am avut destul de-a face cu brutele alea. O luă de-a lungul coridorului și-și culese haina și servieta de la cancelarie. își simți nasul de două ori mai mare decât era normal. Sprânceana îl durea îngrozitor. în drum spre parcare, îi depăși pe alți câțiva membri ai corpului profesoral, dar nici unul nu se opri să-l întrebe ce pățise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
până acasă și parcă mașina în fața clădirii cu numărul 34 de pe Parkview Avenue. Apoi descuie ușa de la intrare și pătrunse în casă. Pe hol se simțea un miros ciudat. Nu știu ce fel de parfum. Ceva dulceag, cu mosc. Henry își puse servieta jos și se uită în camera de zi. Eva, evident, ieșise în oraș. Bărbatul se duse în bucătărie, puse ceainicul pe foc și-și pipăi nasul. Avea să se uite mai bine la el în oglinda din baie. Tocmai urcase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

Mersi, eu am altele. Nici nu pot polemiza lamasa dumitale. Mâncare prea bună. Moleșește. Și balonează, să-ți spun drept. Tolea extrase bancnota dintre degetele șoferului și o restitui doctorului care tocmai ieșea din mașină, cu toate bagajele: trenciul, sacoșa, servieta, umbrela. Profesorul își consultă ceasul. — Iartă-mă, nu pot. Trebuie să fiu acasă. Mă așteaptă o damă. Un argument la care cedezi, după câte știu. — Cedez, fără să îndrăznesc a-l pune la îndoială. Dar regret. Bine, altă dată. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]