3,720 matches
-
Săi închiși, aveam nevoie să-i văd acum din nou? Nu se întipărise oare, suficient de profund, imaginea lor în spiritul, în creierul meu? Nu știu. Până dimineață, am executat mai multe crochiuri, dar nici unul nu răspundea așteptărilor mele. Le sfâșiam unul după altul, fără să renunț, totuși, fără să simt cum trece timpul. Se lumina de ziuă. Prin sticla ferestrelor, o lumină tulbure se revărsa în cameră. Eram absorbit de o schiță pe care o găseam mai bună decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exercițiul lecturii, ori vizionării dramaturgiei. Se zice, uneori, cutare n-are organ pentru teatru În sens scenic. E și cazul de față. Ieșind de la o premieră cu Mizantropul, distinsul cărturar mărturisește : „N-am bănuit că Mizantropul ar putea să mă sfîșie atît de mult, ca o simfonie. Îl consideram pe Molière ... Molière!”. Mulți cred că și Tartuffe, Don Juan, Avarul sunt eminamente, comedii. Astfel, de fapt, Îl desconsideră pe clasic. Marii comediografi se pricep să ascundă, În pliurile situațiilor comice, tristeți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În România literară o minunată meditație pe teme diaristice : „Cărțile cele mai neliniștitoare din biblioteca lumii sunt jurnalele. Ele strică relativa ordine a lumii literare, sunt imprevizibile și nesupuse
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unde locuiseră o vreme, apoi Sighișoara, undeva pe Vârtej, unde locuiseră părinții ei, etc. Cel mai interesant album era cel mai mic, cu coperțile vernil. Mi l dăruise până să ajung la grădiniță, ca să mă joc cu el, iar eu sfâșiasem în prima fază, câteva poze și chiar eram gata pregătit să le mănânc, când Karin-tante mă găsise cu gura plină de bucățele de hârtie fotografică. Se speriase, crezând că mă înecasem. Intrase în panică și-mi scosese degrabă bucățile de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
au scos multe espresiuni triviale"), ne surprinde puținătatea punctelor de suspensie din cuprinsul întregului text. în fapt, ele apar numai de două ori; o dată pentru a obtura un nume propriu: "Iar balcîza I...tească". Eroina românească,/ Vrea să taie, să sfîșie,/ Mîța moartă, iar nu vie" - unde recunoaștem îndată numele Anei Ipătescu. A doua oară, în finalul satirei, unde se consemnează cu satisfacție înfrîngerea revoluției și fuga peste graniță a conducătorilor ei. Ultimele două versuri arată astfel: "Toată vara Ura! Ura
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
e atunci cînd nici nu te mai gîndești la lucrul pe care îl faci, cînd totul vine de la sine. Tușica apucă cu ochii închiși balotul de stofă, îl trîntește pe masă, îl desfășoară, alege lungimea de care are nevoie, o sfîșie dintr-o mișcare și lasă restul să cadă pe jos. Cînd toate mașinăriile și toate mecanismele astea le poți face să funcționeze ca și cum ar fi niște aparate care fac parte din tine, zbîrrrrrr, uite-așa merge treaba, de ce credeți voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ne-a ținut după aceea permanent la curent cu ce se petrecea în spatele cortinei. — Ce idealuri? Vorbe în vînt. Delfinașule, am o poziție, trebuie să înțelegi, mă sperie gîndurile astea morbide, dar ce-ți veni tocmai acum? I se sfîșia sufletul că trebuia să-l împartă cu alta. Credeai c-o să mă poți duce de nas ca pe nătăfleții tăi? Nici prin gînd nu mi-a trecut, Delfinașule, numai că ambiția unei femei nu-i suficientă în asemenea situații. Asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l stropesc, cere. Tîrnăcop dispare imediat înăuntru și se întoarce cu găleata pe care o folosește de obicei la spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar Gulie fără să mai stea pe gînduri, își sfîșie o mînecă de la cămașă, o înmoaie, o stoarce, și i-o întinde. A căutat-o cu lumînarea, se vaită Tîrnăcop, n-am vrut să-l plesnesc chiar așa de tare, acum e prea tîrziu să-ți faci mea culpa, i-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în cîrcă tot soiul de acuzații. În sînul fiecărui grup au început să se instaleze frustrări, temeri și nemulțumiri, aproape fiecare avea cel puțin o previziune sumbră despre ce avea să urmeze. Ba că va fi o revoluție care o să sfîșie țara în șapte, că o să ne trezim cu o Românie care o să arate ca cea de după Dictatul de la Viena, ba că Piticul o să le vină de hac tuturor și că pînă la urmă o să anexăm și Basarabia, ba că o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din strînsoare, Îl Împingem și-l vedem cum cade În spate, prăbușindu-se peste geamurile putrezite, Încă rezistînd, dar nefiind În stare să se redreseze și Încercînd să se țină de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfîșie În mîini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sînge scurgîndu-i-se din limba retezată din gură, pe cînd alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfîșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormînt sfărîmicios verde și jegos, unde În sfîrșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu sîntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ne Întreabă cine sîntem. Draga mea te iubesc, deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. SÎntem sfîșiați În bucăți Într-o rochie de femeie, Înțepeniți Într-un gard viu și-l auzim pe Toal cum ne vorbește, iar În circumstanțele actuale trebuie să recunoaștem că ar putea avea dreptate. Mă rănești și mă faci să plîng Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a fost prina ta iubire dar de fapt n-ai cunoscut-o niciodată atît de bine Eape cît ți-ai fi dorit. Îi plăcea muzica, arăta și plăcea zile lmirosea bine, purta o proteză și inima ție ăștia cîndse tot sfîșia În trecut și Încă ți se mai sfîștie, dacă ești sincervandalisme cretinefață de tine, de fiecare dată cînd te gîndești la ea.te așa ca un rahat de genul ăstaCÎteodată nu poți să te ajuți singur darjocurile nu mai sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă Împidedice. Devenisem o fiară la pândă și, dat fiind faptul că trebuia să ne ascundem iubirea, eram extrem de bănuitor și mă temeam În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trebuie să vezi și dificultatea poziției în care mă aflu, căci nici tu, nici împrejurările nu mi-ați dat prea multe ocazii de a mă exprima. Nu mi-ar fi de mare folos dacă m-aș repezi acum și aș sfâșia hainele de pe tine. Dar dacă m-ai chema la tine, aș trece prin foc și apă. Am rostit aceste cuvinte pe un ton scăzut, rezonabil și, în timp ce vorbeam mă gândeam că Palmer s-ar putea întoarce în orice clipă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
jumătatea distanței dintre noi, și s-a retras pe poziția ei de lângă cămin. M-am dus, mi-am luat paharul și am revenit la ușă. Simțeam că, dacă m-aș apropia prea mult de ea, s-ar putea să o sfâșii în bucăți; și am simțit un fior de bucurie în sânge când mi-am dat seama că a înțeles și ea acest lucru. Apoi, percepând lucrurile cu întârziere, am băgat de seamă că folosise numele meu mic și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
doar plăcere și deghizare, dinți umezi și strălucitori sau buze subțiri, inaccesibile. Avea și ea măruntaie; avea și ea nevoie să mănânce. Și, sincer să fiu, nu prea știam cum să prelucrez aceste date. Marginea deșirată a imaginii vechi fusese sfâșiat, și poate că nu mă avantajează faptul că am stat toată toamnă Întreaga Încercând să accept ce era În spatele ei. În 1927, puțin Înainte de Anul Nou, când am vizitat Hotelul Kreuzer din nou după câteva săptămâni petrecute la Viena, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr de cal, prinse piciorul patului, Îl răsturnă și, sprijinindu-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Întâmpla. Dar mă tem că ochiul meu interior nu era deloc În formă, și, orice ar fi proiectat Îndărătul frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă piș stând în picioare! Uite, n-ar fi exclus ca tocmai asta să fie informația de care aveam nevoie, cheia care ne va arăta ce anume mi-a determinat caracterul, ce anume mă face să mă simt la ananghie, sfâșiat de dorințe care îmi repugnă, cu o conștiință la rândul ei renegată de aceste dorințe. Iată cum am învățat să fac pipi la WC ca un om mare. Ia ascultă aici! Stau în picioare deasupra cercului de apă, cu puțulica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acasă. Sigur, de asta aveam nevoie, să mă întorc în exil. Și de-acolo, de sus, mi-a aruncat un zâmbet larg. Sabra asta sănătoasă, monumentală. Cu picioarele ei modelate de muncă, cu șortul ei comod, cu bluza fără nasturi, sfâșiată în luptă - cu zâmbetu-i binevoitor, victorios! Iar la picioarele ei jegoase, încălțate în sandale, acest... acest cum să-i zic? Acest fiu! Acest băiat! Acest bebeluș! Alexander Portnoise! Portnose! Portnoy-oy-oy-oy!2 — Uită-te la tine, i-am zis, ce mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra doctorului, pentru că și el Începea să Împace evenimentele din ultimele zile și să se Întrebe unde anume greșise și cum se făcea că alții reușiseră. Văzu expresul În care călătoriseră sfâșiind ca o rachetă cerurile Întunecate. Ei se Încleștau de el prin orice stratagemă le stătea În putere, Înclinându-se când Într-o parte, când În cealaltă și schimbându-și punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]