3,800 matches
-
despică în două când trec prin tine. Ca un fulger care nu știi de unde a scânteiat, ca un trăsnet care nu știi de unde a lovit. Te-ai trezit scrum și nici măcar nu ai văzut fumul. Să-i simt dinții cum sfâșie îndelung, studiat, cu tandrețea aceea care se ascunde în orice femeie cu ochii-fulger. Trebuie să fii nebun să nu vrei să mori în brațele unei astfel de femei. Să o ții lângă tine multă vreme după ce uraganul a trecut și
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nuta_istrate_gangan_1421516870.html [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
Deși, acel ce mă cunoaște Îmi bea din suflet al meu har. Eu n-am privirea-ți jucăușă, Sau alt motiv întemeiat, Deși, am pus cifru la ușă Atunci când totul s-a încheiat. Eu nu am gânduri de felină Să sfâșii tot ce întâlnesc, Deși, renasc din rădăcină Și-așa firavă, eu iubesc! Citește mai mult Eu nu am mâna ta dibaceSă pot picta ceru-ntr-o stea,Deși, mereu vor să se joaceSute de stele-n palma mea,Eu nu
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
de cleștar, Deși, acel ce mă cunoașteîmi bea din suflet al meu har.Eu n-am privirea-ți jucăușă,Sau alt motiv întemeiat,Deși, am pus cifru la ușăAtunci când totul s-a încheiat.Eu nu am gânduri de felinăSă sfâșii tot ce întâlnesc,Deși, renasc din rădăcinăși-așa firavă, eu iubesc!... XXXI. TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011. Aș pune mână de la mână Cu voi, să împletesc o clipă, Sau doar
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
2017 Toate Articolele Autorului Cum mă ninge cu dor și mă’ntoarce-amintirea Cum ne suntem complici în priviri și în iarnă Cum ne-adună din plânsul de maci răsucirea Orelor, ce nu vor fără noi să se-aștearnă Cum îmi sfâșie carnea palme arse de dor Cum ne suntem complici în iubiri și păcate Cum ne-adună din plânsul de ploi un fior Al orelor ce nu sunt fără noi împăcate Cum mă-nnoadă sub stele arcul inimii trist Cum ne
CUM NE SUNTEM COMPLICI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1486676115.html [Corola-blog/BlogPost/382881_a_384210]
-
doilea Rafael Correa“) în România? Călin GEORGESCU: Categoric! Poporul român nu înghite lăcomia și hoția. Suntem urmașii marelui rege Decebal și ai eroului istoriei noastre, Mihai Viteazu, un sfânt al neamului. Oculta vânzătorilor de țară va apune, pentru că se vor sfâșia între ei. România profundă există, iar fluviul credinței strămoșești curge liniștit și este aducător de speranță și îndârjire în lupta pentru apărarea gliei străbune. FMI, BM și OMC sunt doar instituții care îi deservesc pe acționarii lor, angajând personal în
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/polidor_sommer_1425081842.html [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
următoarea poți fi mutilat sau șters de pe fața pământului. Poate că nici atunci nu ar fi o dramă prea mare, însă gândul că celor dragi de lângă tine li s-ar putea întâmpla asta în orice moment, îți macină ființa, își sfâșie sufletul. Bunurile materiale în sânul cărora îți duci existența pot dispărea într-o clipă, iar ție nu-ți rămâne decât să te bucuri că mai ești încă în viață. Pentru cât timp? Nimeni nu poate ști.Războiul este iadul pe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1417466777.html [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
nimeni n-o văzuse niciodată, bolborosind ceva cu ochii albi spre cer. Privind-o, băiatul simțise cum o moleșeală îl învălătucește și o stare de leșin îi slăbește cap și corp. Se dusese mintenaș acasă, strecurându-se în odaia lui, sfâșiat de neputință. Adormise buștean... Seara, ai săi, după ce-l strigaseră pe-afară, îl căutară până la urmă și-n camera lui, neîncrezători că ar putea fi aici. Curioasă parcă, luna năvălise prin fereastră, argintând patul. Se uimiră zărind pe albul perinii
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417346872.html [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
și te învăluie ca o vrajă ce vine din adâncuri. Iubirea i-a inspirat pe artiști de-a lungul timpului, îi mai inspiră încă...Despre Iubire au vorbit filosofii antici, iar muzicienii și poeții au cântat-o, unii cu inima sfâșiată de dorințe, alții din dezamăgire... Parafrazându-l pe Aristotel, putem afirma că nu există dragoste în general, ci doar îndrăgostiți, pe când, Iubirea este Viață, iar Viața este Iubire...cosmică. Pictorul este un artist al Iubirii și al Spiritului, la fel
IUBIREA...ÎN ARTĂ ŞI POEZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Iubireain_arta_si_poezie_floarea_carbune_1354815751.html [Corola-blog/BlogPost/365755_a_367084]
-
marilor sfințiri Și-a anotimpului voințelor călite. Mă simt zborul pasărei ,imaterial, Purtând pe umeri aripe de nimb Legiferând poemul ideeal Ne cerând nimic în schimb. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în ureic gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat
PASĂREA ZBORULUI IMATERIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Pasarea_zborului_imaterial.html [Corola-blog/BlogPost/356910_a_358239]
-
răgușită. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnită de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
se cheamă generic “lupta de emancipare națională? Ioan Moța, preotul care și-a învățat copilul să nu fie slugoi! Fiul său a murit bărbătește la Majadahonda. "Lupul Daco-României și vulturul bizantin și-au cam tocit colții și ghearele ce altădată sfâșiau beregata ticăloșilor." “Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii, care în fața jugului străin nu s-au
JOACA CU PACIFISMUL ORTODOCS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1496928593.html [Corola-blog/BlogPost/384834_a_386163]
-
-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și
GABRIEL DRAGNEA by http://confluente.ro/articole/gabriel_dragnea/canal [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
la plăcere, nu râvnește la iubire, Nici măcar la o idee de-a se face înțeles. Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii toți lupii zării în bucăți să se sfâșie Și însângerați pe creștet nu vor mai urca pe cer. Printre gânduri colbuite și abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers Și privesc cu-mfrigurare la cărarea șerpuită
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Moartea_calatorului_ioan_grosaru.html [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se aflau ascunse în măruntaiele stâncoase, sub temeliile
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
de tine, ești singura ta avere. Ironia este o stare efemeră. Capul pătrat râde de cel rotund. Calomniile trec, ce scrii tu rămâne. Etica năpârlește mereu. Haita are putere până la primul salt în gol. Haita nu are legi, lupii se sfâșie între ei. Unii au creierul în picioare, alții în stomac, alții în inimă. Aceștia din urmă sunt artiștii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Labirintul / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284, Anul IV, 07 iulie 2014. Drepturi de Autor
LABIRINTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1404704496.html [Corola-blog/BlogPost/371036_a_372365]
-
trebuia să fie transportată de urgență la spital pentru investigații amănunțite. Sună salvarea și anunță cazul. În timpul cât o consultă pe fată, doctorul nu era convins că lucrurile s-au întâmplat așa cum relata inginerul. Hainele fetei erau în dezordine, bluza sfâșiată la piept și a constatat că fata nu avea chilotul pe ea când i s-a ridicat fusta sa scurtă la așezarea pe patul de consult. Pe față avea niște zgârieturi sau mușcături, nu putea să-și dea seama deocamdată
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392637934.html [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
Se-ntunecă totul în jur și în suflet, Iar toamna de aur dansează pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste. Scheletice umbre mă prind în capcane, Să-mi sfâșie suflet și inima trează; Se-ntind către mine precum niște-arcane, Când versuri lugubre în minte-mi vibrează. Se-ntunecă munții, se-ntunecă zarea Și piscuri semețe spre cer se îndreaptă... În sufletul meu răsări-va cărarea Ce mă va conduce
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1446458706.html [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
Deși, acel ce mă cunoaște Îmi bea din suflet al meu har. Eu n-am privirea-ți jucăușă, Sau alt motiv întemeiat, Deși, am pus cifru la ușă Atunci când totul s-a încheiat. Eu nu am gânduri de felină Să sfâșii tot ce întâlnesc, Deși, renasc din rădăcină Și-așa firavă, eu iubesc! Iubesc să râd când văd apusul, Iubesc să dăinui peste nopți, Să lupt și să înfrâng opusul Îmbătând chiar cu struguri copți. Iubesc să dărui primăvară Sufletului îmbătrânit
COMPROMIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Compromis.html [Corola-blog/BlogPost/346496_a_347825]
-
să zboare, tocmai când cerul sub care fiecare pânză din corăbiile vieții se zbat ușor, să scape din strânsoarea pătimașă a metaforei morții. Acolo ții tu freamătul, Anna? - Acolo-l țin, Victor și știu că uneori scapătă pentru că pânzele se sfâșie sau chiar se găuresc și prin acele găuri reușesc să privesc altfel curcubeul. Uite că a mai venit o vârstă peste mine și tot răzvrătită am rămas pe câmpul gândurilor. Tu cum te simți, Victore, când îmbătrânim? Uite că a
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473398315.html [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
erau așteptați din timp de conturi grase în bănci discrete. Pare o mare măgărie, dar nu este deloc așa! Guvernul se simțea în siguranță și putea să se dedice salvării patriei, iar cei bogați, aflați acum în negrul exil, fiind sfâșiați de dorul de țară, au deschis imediat, erau totuși oameni de acțiune, restaurante cu specific național în care, seară de seară, își înecau amarul cu sarmale, mămăligă, tochitură, cârnați de Pleșcoi, brânză de burduf, mititei, ciorbă de burtă sau, spre
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1396715210.html [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
din durere , Si totusi cine sunt eu ? Poate sunt o umbră din nemărginire, Sau șoaptă zbuciumata a unui val, Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere, Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene. Sunt pasărea scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și șoapte Ce-aduna conturul privirii tale desenate. Și totuși cine sunt eu ? Pe pârtia vieții ce-aluneca-n uitare Nu sunt nici prezent .....nici viitor, Sunt doar un suflet rătăcit printre amintiri Plutind
CINE SUNT EU ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1480616360.html [Corola-blog/BlogPost/370494_a_371823]
-
de la ansamblu către funcția sa existențială. Fluxul sensibilității spontane răspândește o lumină fantastică cu reflexe lirice fascinante: Iau muntele-n brațe,/ mi-e dor/ de-o spovedanie lungă.// Inima - amnar scăpărând / pe cremenea mădularelor lui/ se visează gheară de vultur/ sfâșiindu-mă pe dinlăutru.// Muntele mi s-ar smulge din brațe,/ dar gheara cu sălbăticie/ îl strânge, îl trage în mine;/ ni se amestecă sângele și/ amândoi zvâcnind într-o aripă/ scuturăm veșnicia văzduhului/ pe întunericul lumii.” Înspăimântat de o civilizație
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Mai_tin_de_vorba_clipa_nicoleta_milea_1331408604.html [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂȘIATĂ”( 73 DE POEȚI CONTEMPORANI) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ARTĂ SFÂȘIATĂ - sau erupția spiritului. O a treia antologie de poezie semnată de Valentina Becart, de data asta mai amplă, vine
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_recenzie_realizata_antologiei_valentina_becart_1327091078.html [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
pe-al vieții val, // căci tu-nvățat să tot muncești, fără să știi de-i noapte sau e ziuă. // vei trece într-altă STEA, reînviind. (Epitaf pentru un artist) Prof. Cella Negoiescu ( poet, pictor ) Referință Bibliografică: Recenzie realizată antologiei “Artă sfâșiată”( 73 de poeți contemporani) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_recenzie_realizata_antologiei_valentina_becart_1327091078.html [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele științifice, din domeniul medical, în special, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, romanul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită, sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîmplinite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1441798757.html [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]