728 matches
-
copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni." 14. Eu am zis: "Ah! Doamne Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pîngărit niciodată; din tinerețea mea și pînă acum, niciodată n-am mîncat dintr-un dobitoc mort sau sfîșiat, și nici o carne necurată n-a intrat în gura mea." 15. El mi-a răspuns: "Ei bine, iată că îți dau balegă de bou în loc de balegă omenească, și-ți vei face pîinea pe ea." 16. El mi-a mai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să se vorbească aproximativ în perioada în care am descoperit că sunt patriot. Zâmbiți? N-aveți dreptate. Descoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Châtelet. Un câine se rătăcise în acel labirint. Mare, cu blana țepoasă, cu o ureche sfâșiată, țopăia, privind vesel și adulmecând picioarele care treceau. Am pentru câini o dragoste veche și credincioasă. Îi iubesc pentru că ei iartă întotdeauna. Am chemat câinele care ezita, vizibil cucerit, dând din coadă cu entuziasm, la câțiva pași în fața mea. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator față de stăpînul lui să i-l înlocuiască. 13. Dacă dobitocul a fost sfîșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfîșiat. 14. Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpînului ei, va trebui s-o plătească. 15. Dacă stăpînul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
tăcut, și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: "Să nu-i răspundeți." 37. Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfîșiate și i-au spus cuvintele lui Rabșache. $19 1. Cînd a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, și-a sfîșiat hainele, s-a acoperit cu un sac, și s-a dus în Casa Domnului. 2. A trimis pe Eliachim, căpetenia casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
sus. Carlos azvîrli patul cît colo și o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu toate femeile care poartă rasă sînt sfinte. Au ieșit cu toții să-i primească; Vilma și Nilda Încă plîngînd cu sughițuri și cu uniformele sfîșiate; Celso și Daniel aranjîndu-și părul și cu fețele strălucind de mulțumire. Ceasul rău trecuse și acum Îl primeau ca pe fiul risipitor, iar el nu izbutea să Înțeleagă ce naiba se Întîmplase În lipsa lui. Femeile nu-l lăsau să reflecteze, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să se facă nevăzut, o ajută. Reconstitui haosul lui Mark, așa cum și-l amintea. Împrăștie CD-urile. Cumpără alt poster cu o femeiușcă, să-l înlocuiască pe cel pe care-l distrusese: o blondă într-o rochie vărgată puțin sfâșiată, care ținea în mâinile unsuroase o cheie franceză și se sprijinea de o camionetă roșie ca sângele. Habar n-avea cum să procedeze cu Blackie. Se gândi să ia și câinele cu ea la Daniel, cel puțin până aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mă părăsește ca un abur fin, particulă cu particulă. Adrenalină de un tip foarte special, a cărei formulă nu poate fi reprodusă identic, exact ca laptele de mamă. Cu toate astea - sau, mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă - un prieten apropiat, sincer, devotat, bun cum nu mai poate fi altul, care rămîne alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al acestor perioade nu poate fi însă luat din faptele politice, care nu cuprind ceva caracteristic de la secol la secol. Deși se întâlnesc domnii strălucitoare și neatârnate, totuși atât înainte de ele cât și după dânsele găsim țările îngenunchiate, dezbinate și sfâșiate, prin lupte politice. Dacă căutăm însă la viața culturală, care tocmai pare a lipsi din Țările Române, găsim în curând o deosebire radicală între momentele ei, care constituie tot atâtea perioade deosebite în istoria acestei vieți. De la originea statelor Munteniei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte tihnită și înmiresmată de arborii de konar, care se-nălțau peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului în care crescuse și se strânse, ca rupt de crampe, la picioarele unui pod de sub care apa secase. Câțiva muzicanți se-aciuaseră sub piloni și cântau, iar cântecul lor răsuci și mai mult durerea din el. Oamenii se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i ia, dar nu sînt! Totul a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu să ciocănească pereții. * Melania Lupu îl văzu prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar, cu fața mânjită și părul în ochi, cu hainele sfâșiate. Râdea și dinții îi străluceau albi pe obrazul smead. Dădu cu ochii de Nucu Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doar, la această dată: "Răspuns negativ". Și era chemat acum mereu în alte părți pentru cazuri asemănătoare. Abcesele trebuiau deschise, era evident. Două tăieturi de bisturiu în cruce și ganglionii revărsau un fel de pastă amestecată cu sânge; bolnavii sângerau sfâșiați. Dar apăreau pete pe burtă și pe picioare, un ganglion înceta să supureze, apoi se umfla din nou. În cele mai multe cazuri bolnavul murea, emanând un miros înspăimântător. Presa, atât de limbută cu istoria șobolanilor, nu mai scotea o vorbă. Șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trebuie să fie judecate cu o satisfacție obiectivă. Iată de ce naratorul nu va deveni cântărețul prea elocvent al voinței și al unui eroism căruia el nu-i acordă decât o importanță potrivită. Dar el va continua să fie istoricul inimilor sfâșiate și exigente ale concetățenilor noștri pe care ciuma le adusese atunci în această stare. CEI CARE S-AU DEDICAT FORMAȚIILOR SANITARE N-AU AVUT, ÎNTR-ADEVĂR, UN MERIT ATÂT DE MARE, CĂCI ȘTIAU CĂ ERA SINGURUL LUCRU DE FĂCUT, ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de pe ea. Maggie țipă înăbușit. Între timp, alte două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de mâinile ei legate. Se produse o mică întârziere, până când simți cum banda adezivă de plastic din jurul încheieturilor era sfâșiată. Numai că mâinile îi erau în continuare captive. Fiecare era ținută strâns și ridicată, ca altă pereche de mâini să-i poată smulge tricoul de pe ea. Era acum doar în lenjerie. Ar fi vrut să fie înaltă, să-i copleșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Aproape goală dinaintea lor, orbită, nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou. —OK. Sutienul îi căzu primul, nu sfâșiat, ci desfăcut ușor, o parodiere a atingerii unui iubit, care îi întoarse lui Maggie stomacul pe dos. Odată scos, putu auzi pe cineva rupând materialul sutienului, ca și cum s-ar fi așteptat să cadă ceva dintr-un compartiment ascuns. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bănuiesc că localnicii acestei zone mai erau încă în pat, ca să-și revină în urma cine știe căror fapte indecente făcute în noaptea precedentă. Mulți aveau probabil nevoie de asistența unui medic: o cusătură, două ici și colo într-un orificiu sfâșiat sau un organ genital zdrobit. Puteam doar să-mi imaginez câți ochi sălbatici și depravați mă priveau lacom de dincolo de jaluzelele trase. Încercam să nu mă gândesc la asta. Începusem deja să mă simt ca o halcă de carne deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul de stăpânul lui, dar, așa sunt sentimentele, angoasa abandonului unuia nu putea, cel puțin în acest moment, să aștepte simpatie nici înțelegere în sfâșiata fericire a celuilalt. Nu e departe ziua când vom afla cum a fost viața lui Găsit în noua lui casă, dacă i-a fost ușor sau greu să se adapteze cu noua lui stăpână, dacă bunul tratament și afecțiunea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au pornit spre casă. — Te doare, Gas? — Nu, n-am nimic. Takamori n-a prea vorbit în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
picioare și nu i-a dat drumul nici când acesta l-a lovit cu cazmaua peste piept și brațe. Când Endō a reușit iar să se ridice, hainele îi erau rupte de parcă fuseseră tăiate cu un cuțit ascuțit. Prin îmbrăcămintea sfâșiată se vedea sângele care îi curgea pe piept și pe brațe. Cei doi respirau greu. S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce-amar și ce pustiu, cât de fierbinte, dulce trebuie să fie. În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu, doar pajiștea cu oseminte învie. Aștept aici cu-nspăimîntată bucurie, tăcerea lungă să se rupă între noi, cumplit, amarnic sfâșiată ca o iie într-un iatac, pe întuneric între doi. Și văd mirat cum ghiarele din când în când îți ies și se retrag în pungi de catifea, ca la pisici, în gând și-n prag la pândă stând. Vorbești
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
S-au strâns atât de mulți copii acolo încît cenușa s-a terminat. Ne-am dus atunci cu toții pe strada unde se găsea palatul Inchiziției. Așteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâșiate și cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulțumit inchizitorilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnîndu-ne să facem păpuși vesele... XII ― Trebuie să-ți mărturisesc, Galilei, că nu m-am așteptat să întîlnesc un om bântuit de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Era un sfârșit de noapte luminos și se lăsase frigul. Stăteau față în față și arătau ca după război: Zogru, cu hainele murdare de rugină și cu privirea gravă a unui om aflat la capătul vieții, iar Ghighina, cu rochia sfâșiată și părul despletit. Îi era milă de ea și ar fi vrut s-o ocrotească, dar se simțea neputincios și leșinat. Stăteau lângă trăsură și se priveau în tăcere. În mijlocul lacului se vedea mănăstirea cu stâlpii porții luminați. Apoi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]