814 matches
-
că va cânta și multă muzică de cameră. Cred că va face carieră“, spune Alexandra Guțu despre cea care i-a fost elevă. Începutul de după sfârșit Istoria înregistrează începuturile Orchestrei Simfonice Hamburg în- tr-un moment în care totul era pe sfârșite: în vara anului 1945, într-o Germanie în ruine, un ofițer britanic din forțele de ocupație și dirijorul german Hans Schmidt-Isserstedt căutau muzicieni pentru a înființa o nouă orchestră simfonică pentru radio. Câteva luni mai târziu, sub numele de „Sinfoneorchester
Agenda2004-33-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282754_a_284083]
-
în joc fusese poemul O călărire în zori de Nichita Stănescu. Poetul ni-l citise de mai multe ori în redacție și ne fermecase pe toți. îmi stăruie în auz și azi: "Soarele rupe orizontul în două. Tăria își năruie sfârșitele-i carcere. Sulițe-albastre, fără întoarcere, privirile mi le-azvârl, pe-amândouă, să-l întâmpine fericite și grave. Calul meu saltă pe două potcoave. Ave, maree-a luminilor, ave!" Nu ne-am închipuit că această incantație va întâmpina împotriviri la publicare
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
duc aburii durerii, terorii, au să se uite suferințele anterioare, sigur o să treacă timp. - Dar limpezirile vor veni. - Nu se poate să nu vină. Sîntem o țară ocrotită. Sîntem o țară apărată și misiunea noastră nu e în nici un fel sfîrșită, îmi place să cred. - Dumneavoastră, din cîte am aflat, sînteți în căutarea tihnei. Așa cum mi-ați mărturisit, aveți intenția într-un viitor să părăsiți orașul București și să vă așezați într-un loc ca acesta, într-o mînăstire precum Văratecul
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
animaliere. Esența acestei ființe ca și cea a altor personaje este adusă în contemporaneitate prin explorare contextualizată, exprimând multiplele feluri prin care putem fi copleșiți de partea întunecată și cea senzual perversă a sinelui nostru, dar și de dragostea curată sfârșită tragic. Baletul transmite un mesaj de genul - suntem cu toții ființe schimbătoare, hrănite de sângele care ne curge prin vine, putem fi prietenoși, dar suntem adesea complicați și greu de înțeles. Suntem făcuți din carne și oase. Carnea este natura noastră
Festivalul...?n pa?i de dans by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/83849_a_85174]
-
el fericit. După micul dejun, coborau la plajă. Bazinul fiind la câțiva pași de hotel, avea voie să iasă în costum de baie. Dar, cu toate că mai avea și halatul pe el, nu reușea să-și stăpânească dârdâitul. Vara era pe sfârșite, diminețile tot mai răcoroase. Când ajungeau lângă bazin, începea târguiala. Ar fi vrut să sară imediat în apă, dar era obligat mai întâi să se întindă la soare. "E prea devreme. Nu vezi, îți tremură genunchii de frig...", observa bunica
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
al dragostei noastre au intrat în malaxorul tendențios al actualității, cu șanse mici să impună ceva în plus, oricât de mărunt, edificiului Nostalgiei ori Orbitorului. Volumul aduce în prim-plan un Cărtărescu matur și resemnat, ce privește fără seninătate tinerețea sfârșită laolaltă cu lumea care „s-a schimbat tulburător” (O treime de sabie, o treime de scut). Se găsește, cum ar spune Stanzel, în ipostaza unui narator „întrupat”, pentru care mărturisirea prin scris fixează viziunea de ansamblu, în căutarea unui sens
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
din această cauză, cu ochii deschiți ați început să visați și urât și frumos, și mai mult urât decât frumos. Și credeți că există o trainică motivație în tot ce vi se întâmplă. în fine, rostul meu, simt, e pe sfârșite. Așa cum v-am mai sugerat, nu dispun de spații largi în revistă, pentru proza dvs. de mare întindere, iar desprinderea doar a unui scurt fragment aici, nu cred că ar fi în măsură să vă mulțumească. Așa că voi urma rugăminții
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
1992. Atunci, fosta Episcopie a Hușilor, desființată de regimul comunist, nu revenise încă la statutul de odinioară. (Evenimentul s-a produs în anul 1996.) De curând, am revenit și l-am revăzut pe părintele Mina, mult sleit, cu vederea aproape sfârșită. Anii grei de temniță, tortura psihică a Securități exercitată constant până în ziua de 22 decembrie 1989 își spun cuvântul. Mintea, însă, memoria, simțul umorului, dacă vă vine să credeți, sunt vii, cuceritoare. Evlaviosul călugăr, din 1996, consilier cultural și misionar
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
1948, la Mănăstirea Antim, N. Steinhardt, monah la Mănăstirea Rohia, apoi, Daniel Turcea, pe care episoade biografice și, mai ales, volumul Epifania l-au integrat între monahii unei mănăstiri unde se va fi retras în ultimii ani ai unei vieți sfîrșite prea devreme sau Ștefan Baștovoi, unul dintre cei mai interesanți poeți din noua generație, călugărit, și el, la Mănăstirea Noua Suliță (Noul Neamț) din Transnistria, preoții și poeții de antologie Valeriu Anania, Ioan Pintea, Theodor Damian, Constantin Hrehor, Dumitru Ichim
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
familii și frângeri de destine, vine cu naturala poftă de viață, înfiptă într-o plătică apetisantă, îndelung curtată de la localnici. Nu altceva i-a împins în arenă pe toți cei care umplu pereții și necropola mănăstirii. O poftă de bine, sfârșită rău. Din care rămâne o morală care- și depășește epoca, romantică, a prăbușirilor cu zgomot. O îngăduitoare ironie, recunoașterea aceleia involuntare, a istoriei, ia locul partizanatelor cu date lipsă, sau bine ascunse. Romantismul intră în vacan- ță.
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
Klein sunt deja la a treia apariție an volum: mai ăntâi, ăn 1995, ăn Tablou de familie unde Mihai Ignat debutează alături de alți cinci tineri scriitori; urmează apoi un Klein "complet" la Editură Timpul din Iași an același an; an sfârșit, anul acesta, la Paralelă 45, aceste poeme apar că o primă parte din cartea Eu. , ar putea spune poetul fără să greșească. Cuvintele lui Mircea Cărtărescu din prefață la Tablou de familie (cuvinte care priveau ăntreaga generație '90) i se
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
povestește Mihaela Popescu. După câteva zile în care au fost găzduiți în câmpul Waha, celor șase români, dar și celorlalți străni, li s-a pus în vedere să părăsească această locație, pentru că rezervele de hrană și de apă sunt pe sfârșite. În tot acest timp, străinii din câmp au încercat să facă rost de mașini pentru a pleca în coloana către Bengazi, dar aceste încercări au fost fără rezultat de fiecare dată. Mihaela Popescu ne-a spus că reprezenații Ambasadei României
EXCLUSIV: Şase români părăsiţi în deşertul din Libia, fără acte şi în pericol de a pierde legătura cu familia () [Corola-journal/Journalistic/61203_a_62528]
-
soare, un om mai puternic decît imperiul are ceva din lumea celuilalt tărîm. Mergînd cu jalba la împăratul, eroul acesta dintre munți, capată, zice-se, dezlegare ca el și al lui să-și facă singuri dreptate. Și de aici răscoală. Sfîrșită, firește, cu trădare. Însă lecția ei este - concluzia lui Odobescu - adevăratul iluminism, adevărata Școală Ardeleană. O ultimă răscoală, peste veac - 1907 va fi, deja, altceva, și ultimul nostru război cu Turcia, al curcanilor din '77. Succesul conferinței abia trecute îl
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
Lumi iar acum au dreptul să bea ceva tare. Putem începe să vorbim. Spune Tu primul. Văduva suedeză a lui Kafka Incredibil singur în viață -mă cred artist preocupat de culori ce imită sîngele închegat, vinul de inimă e pe sfîrșite, îmi număr pe degete prietenii din rafturi, toți dorm în somn otrăvit, zorii nu se văd încă, poate mi-ar trebui un zîmbet de seducător pentru ce va urma, pentru că nu știu ce va urma, poate mi-ar folosi calificarea unui traducător
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
moartea nu sperie și dragostea nu obligă. Sînt lucruri care se întîmplă, în viață, și nu trebuie să te ostenești prea mult să le înțelegi și, cu atît mai puțin, să faci din ele prilej de teorii indigeste. Prin povestirea, sfîrșită rău, despre Irimia C. Irimia, trece, de altfel, o dungă de ironie adresată "băieților deștepți" care, cu toate artificiile lor, nu pot egala măreția firească a unui om la locul lui. Micul roman întreține, permanent, un joc "de societate" cu
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
la Viena, se măritase la Moscova din mare pasiune cu un chinez - deportat în Siberia -, pe care l-a căutat tot restul vieții (căci nu aflase de moartea lui) într-o odisee prin șapte țări europene (între care și România), sfârșita în Chină - unde Klara Blum și-a căutat în continuare iubitul timp de trei decenii, predând că profesoară de germană la diferite universități, adoptând cetățenia chineză și publicând până la sfârșitul vieții sub noul ei nume, Zhu Bailan. Dar române par
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
închide cercul. să nu mai întemeiezi focul zilnic de fiecare dată pierzi cîte puțin din mîinile scriitoare cîte un fragment, cîte un capitol din istoriile limbilor nevorbite; ce voi face cu-atîta revelat aur peste prosternatul meu cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine - mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde. Mormântul lui Constantin Noica "din nou istoria ne-a aruncat pe poteci și cărări o clipă" C. N. Îl căutăm sfârșiți, cu largi ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini, pleoape, Străini. De-un alb
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
vie se află printre noi sub înfățișarea unui nepot care ne vorbește cu glasul buniculu. Căutătura unora ușor tulbure de semnul neantului. Clătinăm din cap, fiecare cu gânduri fără ecou, fiecare cu ziua lui de azi. Plutim în lumina pe sfârșite, ne pândim ca într-o farsă, pradă unei halucinante multiplicări. Perechi palide. Numai că bunicul nostru este însurat cu altă băbătie, iar bunica noastră cucer- nică se sprijină de un unchiaș necunoscut. Pe fiecare îl cheamă altfel decât știm. Căci
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
de paie și cu mutră de consul englez mă sfătuia să nu mă pripesc, moartea, spunea el, are atâtea cotloane și nișe și valvârtej de sertare, acestea oricând pot fi deschise și-nchise, așa că se cuvine să ai o niciodată sfârșită răbdare. Pistruiat și ochelarist, Astrologul ar fi putut semăna cu un dentist, dacă vorbele lui nu ar fi fost de zodier și dacă nu s-ar fi vădit a fi un cititor pătimaș de texte explodate, cum ar spune un
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
tărăgănată. Era opt sau nouă, sau, poate, zece. Era întuneric, deja, și cald. Pe lac, câteva felinare rare. Probabil, ultimele bărci. - Tot acolo lucrezi? - făcu ea. - Tot acolo. Mergeau pe marginea lacului, încet, mână în mână. Ea aștepta. Seara era sfârșite. - Nu cumva te-ai căsătorit între timp? - îl întrebă. - Nu, n-am făcut-o - și râse. Dar tu? Parcă erai măritată - începu el, amuzat. - N-am fost măritată niciodată. își desprinse mâna din mâna lui și-și aruncă părul pe
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
din prima parte a romanului Stăpânirea de sine: în 1919, prințul Șerban Pangratty și-a construit aici vila "Katerina", un refugiu de vară din fierbințeala și intrigile Capitalei, iar în vilă și-a așezat succesiv amantele sale de lux: Sophie, sfârșită prematur, și misterioasa K. F., trăind mult și după al doilea război. În romanul Vladia, Prințul aviator a dispărut, nimeni nu știe unde și cum, despre el circulă numai legende, a devenit o amintire de invidiat; K. F., bătrână, îl
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
a scos carnetul în buzunar și a râs mulțumit: - îi mănânc fripți, domnu^ Victor! Cei ca dv. se răfuiesc cu universul, cei ca mine cu ticăloși în carne și oase! îi mănânc fripți!... Nu-i lipseau ideile, carnetul era pe sfârșite, îi lipseau doar numele celor care-i "strâmbaseră destinul" - și-a fluturat iar mâinile deasupra capului, indicând un univers apăsător, imposibil de definit altfel decât prin imprecizie. Se pensionaseră și făceau sau nu afaceri, muriseră ajunseseră prea mari și erau
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
ani de la Revoluție, problema cronicarului literar, a edițiilor, a traducerilor și a liberalismului prost înțeles. Același principiu, acum axat mai ales pe dialog, a fost adoptat în întâlnirea de la Tescani, protagoniști fiind prof. Elena Bulai și prozatorul Nicolae Breban. Întâlnire sfârșită festiv prin recitalul muzical extraordinar, susținut de pianistul Viniciu Moroianu. Cu un caracter, voit oficial s-a impus atenției festivitatea de deschidere, prin cuvintele prof. Const. Th. Ciobanu, salutul din partea Primăriei, rostit de prof. Dobrică, în calitate de consilier municipal, și de
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
și voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de suportat, aceleași, mereu aceleași: țara, familia și neamul. Zi de zi i se întărea convingerea că munca i-a fost zadarnică și, totuși, trudea din greu
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]