806 matches
-
în patul meu de tortură, priveam norii încremeniți și scânteietori și mă gândeam numai la ce văzusem în noaptea aceea: Mendebilul rătăcind și vrăjind, cu masca de carton peste fața lui pură, prin mizeria canalelor întortocheate, fetide... Vara era pe sfârșite, sau poate veniseră chiar primele zile din septembrie,(căci părinții mei se agitaseră mult să-mi cumpere ghiozdanul și rechizitele pentru primul an de școală). După ce o seară întreagă ne vorbise, din nou, despre Ruslan și Ludmila, Mendebilul rostise acele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile erau drogul ei zilnic. O privea pe prietena ei cum se rujează, cum își face pleoapele, cum își dă, într-un colț de oglindă, cu o pulbere roză peste obraji. Puia era tot ce-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
supere. Dar ea își întoarse brusc fața de la mine și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea să rîmîn singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai puțin cunoscută. Dar, după atâtea experiențe, ar trebui să-ți revizuiești principiile filozofice. Bănuiești la ce fac aluzie..." " Cred că da", recunoscu zâmbind. De mai multe ori în ultimii ani ai războiului descoperise că rezervele de la bancă erau pe sfârșite. Începea să aștepte, curios și totodată nerăbdător, soluția crizei. Prima oară primi un mandat de 1.000 de franci de la o persoană de care nu auzise niciodată. Scrisoarea de mulțumire se întoarse cu indicația: "Necunoscut la această adresă." Altă dată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am din timpul războiului, de când eram cercetaș. În orice clipă s-ar fi putut stinge, și am fi rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de praf și pânze de păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te chem. Șopteam doar: Vlad, parcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de rahat... Parcă le văd verzi, roșii, portocalii, tari ca piatra și cu zahărul pudră de deasupra întărit și el... Evident, erau ținute anume pentru musafiri... De mult ținute... Și numai acest mic efort a istovit-o ! S-a întins, sfârșită, pe balansoarul care nici nu s-a clătinat sub greutatea ei... Și pe urmă m-a rugat pe mine să scot din bufet paharele și să iau apă rece din răcitor. Avem apă rece, Riri cumpără gheață la două zile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și monstruoasă din cauza artritei. (Nu învățase niciodată dactilografia, o mașină de scris i se părea inhibantă pentru gândire.) Se simțea sătul de lume, de parcă se afla la capătul călătoriei, de parcă era lui apusese și John Robert Rozanov era un om sfârșit. Singurul lucru care rămăsese teribil de viu era viitorul și viitorul era Hattie. În dezolarea lui, ideea nebunească, tipică pentru asemenea stare, de a o mărita repede pe Hattie îi picase ca un balsam. De ce n-ar încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
diferența dintre „feedback paralel (concomitent)” și „feedback final”. Feedback-ul paralel este produs În timpul mișcării (de exemplu informațiile despre viteza motorului pe care pilotul de curse le primește de la turometru), În timp ce feedback-ul final este amânat până ce mișcarea a luat sfârșit (de exemplu, scorul gimnastei). Un alt aspect al feedback-ului extrinsec apare atunci când este transmis; el poate fi fie „imediat”, fie „amânat” pentru o perioadă de timp. Feedback-ul poate fi făcut verbal (sau posibil să fie făcut verbal) sau
Feedback-ul – principiul autoreglării utilizat in ora de educaţie fizică. In: Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]
-
Muzeul Poetului(...), Poemul de dimineață(...), Cuvinte lângă zid(...); câteva poeme au fost publicate în revistele literare ale vremii..., începând din 1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în care poetul promite, prin simpla lor aducere în poezie, sensuri adânci, pe care le ascund, între altele, somnul frunzei iarna, lumina în dușmănie lăsată de lună asupra pământului, o arteziană care împrăștie răcoare / la ora când amiaza-i pe sfârșite, sau, ochiuri de apă, pe străzi de peste ocean, fiindcă, așa cum mărturisește, poetului îi place să aibă revelația nimicului, în fiecare dimineață când stă în cap / pentru o mai bună legătură cu pământul. Un sentiment de dezabuzare străbate, de la un capăt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gustoasele mâncăruri din carne de vită, mai ales, dar și din vânat. Nu a trebuit să curgă prea multă vreme pe apa istoriei, că acel pavilion a devenit o adevărată încântare în ochii tuturor. Mai ales atunci când iernile erau pe sfârșite, primăverile se arătau aici mai devreme parcă. întreg spațiul se încălzea cu verdele crud al ierbii și al arborilor, cu feluritele culori ale florilor, cu grijă și pricepere cultivate în ingenioase desene geometrice. Doar brândușele și ghioceii creșteau de capul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care ar fi plesnit ca o coardă întinsă peste măsură, clopotul mănăstirii și-a trimis primul dangăt, semn că vecernia a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu mare greutate pe fotoliu. Atunci am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că mama ar putea să aibă dreptate, înapoie melcul grădiniței de flori. Și așa, în fiecare zi, prințesa se juca cu insectele din gradină: cu libelule, cu bondărei, albinuțe, culegea flori, împletea coronițe și uda florile. Dar vara era pe sfârșite și vremea se înrăutățea, ploua des, bătea vântul și prințesa nu mai putea sta așa de mult în curtea palatului. Prințesa era supărată și privea tristă de la fereastra palatului. Pentru că mama a văzut-o mereu tristă, a încercat să-i
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fiecare dimineață mulțumea celor ce-au ajutat-o văzând iar strălucirea soarelui și limpezimea cerului. Aerul de aici era curat și ușor de respirat, copiii o îndrăgeau și aveau grijă de ea, ce putea fi mai frumos? Toamna era pe sfârșite, dar adăpostul pentru celelalte păsări or să o ferească de frig, hrană avea pe săturate, urma ca la primăvară să-și facă cuib în alt loc ferit de fum și anume poate pe un stâlp de telegraf de unde să poată
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
topise așa de repede rezistența Mihaelei? De ce nu mă înfruntase mai mult? De ce nu mă chinuise încă o lună, două, un an? Atunci aș fi iubit-o, poate! Dar ea, numai după trei luni de zile, îmi căzuse în brațe, sfîrșită! Și mâine, poimâine, va fi a mea și totul se va îneca în obișnuință. Dragostea își va fi trăit viața. Sânt în Prostul, piesa lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Țara Soarelui-Răsare. Și râzi, rîzi! într-adevăr ― era de necrezut această coincidență buclucașă! Mihaela însă hohotea să moară... Atrăgeam privirile tuturor cu râsul nostru căpiat. Parcă scăpasem amândoi dintr-un ospiciu! ― În viața mea n-am râs atâta, rosti ea sfârșită. Zău, nu-i d-a bună! La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ― Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri? Din pricina rîsuluî, nici n-am prins de veste când ne-a adus trăsura la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de revoltă care-mi fierbea sângele. Am plecat făgăduindu-i că voi reveni. Și m-am ținut de vorbă. Am revăzut-o de câteva ori, dar explicația tot nu s-a produs. Îi povesteam de reparațiile casei care erau pe sfârșite, o întrebam ce tapet i-ar plăcea pentru salonaș, o consultam de unde să ne procurăm mobila. Uneori, îi priveam pe furiș chipul senin, cu aerul ei inocent de copila. Mânia mă aprindea brusc: " Ah, ticăloasa!" Ce putere stranie mă împiedica
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se înalță de trei sulițe pe bolta senină și gânditoare, salutând o nouă zi! Muncitorii, pe-a lor prispă, dreg uneltele de muncă pentru a începe o nouă zi de trebăluit, așteptând iar miresmele dimineții. Acest moment divin era pe sfârșite, dar în sufletul meu rămân niște amintiri de neegalat! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Emoții și copilărie - “Țara dulciurilor” Era o zi frumoasă de toamnă, păsările ciripeau vesele, pregătindu-se de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
să ne refugiem dincoace, pe malul drept al Prutului în 1940 iar în 1941 a început războiul tocmai între cei doi dictatori. Din păcate au murit pe front și acasă milioane de oameni nevinovați. * Anul școlar 1937/1938 era pe sfârșite. Pentru examenul de absolvire a clasei a VII-a complementară s-au fixat centre de examinare la Bolgrad, Ismail și Chilia Nouă. Școala noastră era repartizată la Bolgrad. Erau trei băieți și patru fete. Dintre fete mi-amintesc pe Maria
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
căderea fiului său. Dar cine își mai amintește de zborul lui Dedal? De la greci încoace, se discută numai despre cel ce, nesocotind și legile naturii și sfaturile tatălui său, a transformat o reușită sigură într-o sinucidere. O nebunie romantică, sfârșită rău, e cea care a înfruntat secolele, nu înțelepciunea încununată de succes. Ce a însemnat, deci, moartea lui Icar? Un eșec sau o apoteoză? Dacă e eșec, de ce acest eșec e privit ca un triumf? Dacă e apoteoză, de ce e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că e amorezat de Elena, idee ce-1 mulțumea naiv, idee de altfel închisă ermetic în gânduri timide, ca și corpul strâns cu nasturii stricți ai redingotei. Tocmai în ziua aceea, după ce muzica se terminase și cind ceaiul era pe sfârșite, Nory intră ca un vârtej. Era singura căreia îi era permis să calce protocolul și care aducea o notă de înviorare in atmosfera cam rece a casei. Pentru Nory chiar și Elena se dezgheța. - S-a făcut! declară din prag
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
reprezentau, potrivit tradiției, temeiul unei familii. Ei moșteneau casa părintească, ei duceau mai departe numele, ei erau garanția că în curte nu va crește iarbă. Căci o curte năpădită de iarbă constituia în ochii celor din Lisa semnul unui destin sfârșit, intrat în paragină. De aceea, decizia tatei de a mă trimite la liceu o descumpănise pe mama. O auzisem foarte des, în vara anului 1937, zicîndu-i cu reproș tatei: "Vrei să crească iarbă în curtea noastră? Asta vrei?" Ceea ce a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se numește determinism geografic (anti-determinismul e opera omului), Julius și Cinthia erau amestecați În toate acestea, dar fără a se depărta prea mult de Vilma. Se bucuraseră de cîteva clipe de liniște cît timp ceilalți mîncau, dar masa era pe sfîrșite și În curînd aveau să iasă În grădină să se joace. Din fericire, Martin hotărî că trebuia să aleagă două echipe pentru un meci de fotbal. Toți voiau să joace În echipa lui Martin. Era noul lider și el lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Închizînd portiera Înainte ca arhitectul să apuce să Întrebe de Susan. Taxiul porni În timp ce arhitectul se prăvălea fericit pe canapeaua din spate, sigur că acolo se va Întîlni cu ea. Intrară În ultima săptămînă de vacanță școlară. Vara era pe sfîrșite și venise vremea să se ocupe de uniforme. Ca În toți anii În perioada aceea, Susan Își dădu seama că pierduse adresa croitoresei. I-au adus telefonul și a format numărul verișoarei sale Susana. — La ce oră s-a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]