KorAP: Find »[drukola/base=sfârc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...35 >

866 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

de foame. Duhănind la mahorcă presărată cu sămânța de țigan, gospodarii zăceau pe lavițe, neavând altă grijă decât ca buștenii să ardă în sobă. Muierile uitau de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și crucea-n spinare, ele, care se măritaseră fete mari și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
tremurat, pipăite de degetele cu falange păroase, din care unul era doar un ciot, ale popii. Arătătorul mâinii drepte i se uscase și-i căzuse în câteva clipe în tinerețea lui, când, călugăraș cu tuleie de barbă, atinsese prima dată sfârcul unei femei, spurcîndu-și jurământul de curățenie și neprihănire. Acum ciotul începuse să-l mănânce, și boabele de agată îl înfiorau ca altădată mura cea obraznică a țâței. În clipa când, speriat, începuse să-și șoptească repede-n barbă rugăciuni de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
știam goală, ochii mei de la doi și trei ani o vă-l zuseră și o țineau minte. Dar apoi, când ne mutaserăm la bloc șij mama lucra la covoare persane, n-o mai puteam vedea decât goală până la brâu, cu sfârcurile de aceeași culoare ca fluturele de pe șold, acum interzis mie. Pentru ca, deja, când ne-am mutat iar în vila din Floreasca, nici pieptul mamei să nu-mi mai fie permis, ca și când femeia asta din care ieșisem ar fi fost un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
care l-am văzut vreodată, trebuia să dea capul pe spate cât putea de mult ca să privească drept. Faptul că acolo, în camera aceea în care totul părea că plutește, îmi scotea întotdeauna bluza, deschein-du-mi atent nasturii și lăsîndu-mă cu sfârcurile goale și negre pe pieptul atunci aproape plat, mi se părea amuzant și misterios, și în nici un caz nu mă speria, pentru că el nu-mi atingea pieptul niciodată, ci doar mă privea, sau cel mult îmi aducea câte o șuviță

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
o cameră în ruine, prin fereastra fără tocărie și plină de buruieni a căreia ardea luna. În acea cameră îl priveam în ochi pe Herman. Eram goală până la brâu, ca de obicei, și părul mi se scurgea pe umeri până la sfârcuri. Prietenul meu avea în mână o mașină de tuns, nichelată, ca un clește cu o parte lățită, plină de dințișori la margine. S-a apropiat de mine și, zîmbindu-mi, mi-a făcut, cu degetele celeilalte mâini, semnul tăierii cu foarfecă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mi-a crescut ca niște lujeri, ca o iarbă castanie, și în anul acela mi-au răsărit tufe de păr și la subțiori, și în josul burții, îneît mă-nspăimîntam că flocii creți și seînteietori mă vor acoperi toată, lăsîndu-mi goale doar sfârcurile și ochii, ca la cățele. Câtă singurătate am trăit, pe când se rotunjeau cupolele sânilor mei! Pe când mi se îndulcea pielea! Zăceam pe atunci ore întregi în patul umed, ghemuită, cu ambele palme strînse-ntre pulpe, udîndu-mi perna de salivă și lacrimi

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
bleu pal, un cutremur ușor și permanent, de parcă ar fi fost cu adevărat un torace feminin ieșind din asfalt. Acum muncitori cu căști de protecție erau suiți pe acoperiș, pe niște schele circulare ce dădeau ocol țâțelor de aramă cu sfârcuri din care ieșeau țepușele negre ale paratrăznetelor. Era greu de spus de la început ce făceau. Clădirea abia fusese restaurată vara trecută. Ce putea fi substanța spumoasă, roză, cu care era, petic cu petic, acoperit pieptul abundent suspendat pe clădire? Muncitorii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
puntea cu trepte, sprijinită cu un capăt în imensul zid orb. Balustrada din stânga lăsa o umbră de smoală, triunghiulară, pe dalele punții. Din acel ungher s-a ridicat, cu ochii scânteietori, cu buzele umede, Silvia. Își ținea brațele încrucișate peste sfârcurile micuțe, dar ele i se zăreau prin carnea fantomatică a brațelor. Corpul gol și subțire, pubisul fără păr, picioarele limpezi, albe ca de cretă, se desenau pe fundalul zgrunțuros al peretelui, pe care alergau insecte de noapte. Am recunoscut în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
avea și ea păr, era singurul loc de pe corp unde era și ea ca toate fetele, ca toate femeile. Maria nu mai văzuse o femeie atât de frumoasă. Lumina în odaie, și parcă și părțile ei întunecate, bănuții vișinii ai sfârcurilor și triunghiul negru dintre pulpe, ardeau ciudat în aerul gros ca siropul. Stânjenită, neștiind ce să creadă, ce să simtă și ce să facă, zise: "Dar nu mi-e cald, nu e așa cald." " Nu, dar așa o să te simți

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
lungită toată deasupra ei și mîngîindu-i cu o mână fesele. Fata o respinse doar când încercă s-o sărute pe gură. Atunci cântăreața sări gâfâind în genunchi și începu să smulgă hainele de pe corpul fetei, scoțîndu-i afară sânișorii aproape fără sfârcuri, trăgând de bluză până nasturii zburară prin cameră, dîndu-i jos fusta mototolită și-ngrămădind-o spre picioare. Se-ntoarse cu fața spre șoldurile fetei și se-aruncă asupra lor cu sălbăticie. Maria nu se mai apăra. Ceva dulce și grav îi iriga

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-ar fi putut vorbi... Între două ședințe de zguduit nebunește patul cu tăblii de fier, Estera se scula liniștită și se așeza iar la birou, ca să studieze articolele lui Engels, goală cum o făcuse maică-sa, cu pieptul pistruiat până la sfârcuri și cu părul de pe pubis roșu asemeni coperților operelor lui Lenin, din care un vraf zăcea veșnic lângă pat. Îl învăța și pe el, vroia să-l ridice, îl sfătuia să se-nscrie la liceul seral... Asta da fată, cu așa

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
urmă se măritase și-l făcuse pe Marian, nepoțelul drag al Mariei. Cu capul întors spre perete, lipit de pernă, cu corpul fierbinte sub pătura subțire, în carouri, de cămin muncitoresc, fata își aluneca ușor palma dreaptă . peste sâni, mîngîindu-și sfârcurile întărite, o cobora pe burtă și pătrundea cu degetele sub dunga de elastic a chiloților, mfundîndu-le în părul des și sârmos de pe pubis. Își mângâia transpirată, excitată și tristă în același timp, o excitație disperată, perversă, bucuroasă de suferință și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și binevenite bărbia mea dublă, sânii lăsați, pântecul cu vergeturi, picioarele cu varice. Simt frumusețea scurgîndu-se din mine ca o plasmă, iluminîndu-mi conturul și-adăugîndu-se din nou Frumosului celui nelimitat..." Ajunși la capătul străzii, având între ei marea odaliscă ale cărei sfârcuri deveniseră stacojii ca vinul în lumina ce declina, Costel și Maria se opriră contemplând perspectiva ascuțită a bulevardului, și el aproape pustiu. Totuși, treceau uneori grupuri de tineri, liceeni cu șepci pe cap și serviete, studenți cu părul pieptănat lins

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pipăit niciodată. Viața noastră - limitată la universul nostru, înfășurat pe hoitul nostru ca un lințoliu, ca bandajul înstelat al mumiilor. Lumea noastră - câmpul senzațiilor noastre. Mucegaiul pufos de lumină care ne-acoperă pupilele, pâsla sonoră care ne crește pe timpane. Sfârcurile de femeie pe care și le amintesc buricele degetelor noastre. Limba noastră ca un peduncul de orhidee, limba noastră care nu-i roșie, ci pictată în dulce, acru, amar și sărat. Și copăceii ca de madrepor, bălăciți în mucus, ce-

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-mi respirația, să intuiesc ce se-ntîmpla dincolo, cum se luptau în pat, într-o devălmășie de organe umede și zvâcnitoare, un bărbat și-o femeie, dîndu-și plăcere unul altuia, simțindu-și cu palmele pielea zonelor erogene și cîrli-onții pubieni, mîncîndu-și sfârcurile și lobii urechilor. Urechea-mi îngheța și-ncepea să mă-njunghie, inima-mi bătea atât de tare că ambiguiza orice zgomot, mă zvârcoleam ca un ars de viu într-un incendiu, mă întindeam pe perete până tot varul mi se

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
oliv, ascultând cum sună pașii mei pe dalele pătrate ale podelei. M-am apropiat, ca acum o săptămână, de statuia fără brațe și fără picioare, jumătate om cu pielea de vopsea gălbuie, cu părul ca o cască neagră și bănuțul sfârcului cafeniu, și jumătate monstru de coșmar, colcăială de fibre musculare roșii ca sângele, vene noduroase, albăstrii și capete de oase asemenea fildeșului. Printr-un volet practicat în cutia craniană, deasupra scheletului feței, i se vedea creierul. Niciodată un martir nu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în fiecare zi (și comentam împreună cu prietenii mei) culoarea și chiar desenele - buline și floricele - lenjeriei lor intime. Între nasturi, halatele, călcate ca hârtia, făceau uneori căscaturi prin care puteai zări rotunzimea sânilor și, când aveai noroc, chiar câte un sfârc cu o roată împrejur. Cum aveam 16 ani și hormonii își făceau de cap în sângele care-mi iriga creierul, n-aveam nici o dificultate să-mi închipui că aveam să le posed pe amândouă, că vor veni una după alta

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mîngîindu-mi întîi josul pântecului, pe sub bara de carne rigidă, pe care apoi mi-o cuprinse în palma rece și strânse cu putere. Am răsturnat-o și i-am întors și eu mângâierile. I-am simțit sânii abia proeminenți, dar cu sfârcuri negre ca smoala în penumbră și neașteptat de mari și-am coborât palma până în zona blănii ei cârlionțate, zona aceea care se adâncește în țeasta oricărui bărbat, pădurea obscură, dumbrava sacră unde se află Intrarea spre nebănuit și neînțeles, spre

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
se petrecea de la o vreme o agitație : câte una, zeci de fete goale până la brâu, cu părul împletit în sute de cozi, cu pupilele dilatate de beladonă, ieșeau în față, îm-pingînd cu umerii și cu șoldurile pe cei din preajmă. Sfârcurile unora erau străpunse de sticloase inele de jadeită. Altele aveau o zvastică violetă tatuată-ntre ugere. Mai mult de o sută de fete umplură curând spațiul dintre preot și gloate. Unde călcau, cu picioarele goale, pe dulcea podea de piatră

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ca un mare safir, și trimitea înainte o impalpabilă lumină conică, așa încît pielea ciocolatie a Ceciliei căpătă o fermecătoare nuanță de bleu sub privirea lui. Nubila era deja goală, unsă cu aloe și nard, sulemenită negru pe buze, pe sfârcuri și pe pliurile delicate de sub pubisul fără urmă de păr. Pleoapele coborâte, date cu kohl și presărate cu pulbere de aur, proiectau pe colosala boltă, mai nebunește ca oricând, constelațiile, încît se făcuse noapte de vară, zăbușitoare și luminoasă. La

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și ochii mei reîncepeau să vadă. Atunci îmi plimbam bila pe brațul meu gol, pnvindu-mi prin ea firele de păr și solzii epidermei, deodată dilatate ca un peisaj împădurit. O rostogoleam, înghețată, pe sub cămașă, pe toracele costeliv, o simțeam pe sfârcurile pieptului, o opream, apăsînd-o un pic, în scobitura buricului. Impregnată oarecum, deși atât de incoruptibilă, de mirosul pielii mele, o plimbam în cele din urmă peste paginile manuscrisului meu pufos și interminabil, citind cuvinte lățite brusc, trapezoidal, în bulbucul de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cabluri, ci o boltă de biserică, o cupolă pictată cu alegorii pestrițe și-ncîlcite, ce se ridica tot mai mult, ca o slavă cerească, pe măsură ce mă înălțăm către ea. Și totuși o ajungeam, deslușeam tot mai bine heruvimii desfigurați, fecioarele cu sfârcuri de băiat, suprafiresc de frumoșii penitenți din râurile de sânge. Cu șuvițele blonde șiroind boabe de aur topit mă-ndreptam prin azur către bolta cea zugrăvită, atât de vastă, că tot mai multe brațe și șolduri îmi ieșeau din vedere

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
țepene cu greu o puteau ascundea De câte ori degețelele angelice nu i se plimbaseră, în sus și-n jos, pe membrul său viguros de țăran, în căldura parfumată a alcovului plin de penni... De câte ori limbuță de pisică nu insistase-ndelung pe sfârcurile lui cafenii de pe pieptul fără un fia de păr! Așa că mersese, vrând-nevrând, la grădina Dacia, muln dincolo de barieră, pe un soare toropitor și în zgomotul agasant al roților birjei pe drumul desfundat. Nici în împrejurară oarecare ieșirea asta nu i-

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
biserici. "Mai lipsea popa și țîr-covnicul, să tragă la jug", zisese-n gura mare un mucalit, și, pentru o clipă doar, consternarea lăsă locul unui râs mînzesc. Căci cetățenii onorabili ai urbei nu glumeau cu onoarea de familiști. La vederea sfârcurilor obraznice, întărite de apa rece, o mulțime de gură-cască se aruncară spre car, agitând bastoanele-n aer și înjurîndu-le de panaghie pe bietele muieri. Alții luau noroi de pe jos și căutau să le nimerească direct în obraz. Hotărât, dom' Spirescu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
doar de labele păroasei ale celui cu care juca, ci și de altele, din preajmă. Văzu țâțe ca niște săculeți moi, scoase afară și frământate până ce albul lor sidefiu se păta cu dungi roșii. Văzu limbute ca de mâță lingând sfârcurile flăcăilor. Văzu mădulare groase, cu inimioară vînăt-lucioasă în vârf, ținute strâns de degete albe și micuțe. Apoi muzica se stinse cu totul și, îmbrățișați, ca o mare împletitură de carne și borangic, mesenii trecură într-o altă odaie, ce-avea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]