998 matches
-
vie, ci ca pe apa neagră a Lethei, a uitării. Doinaș nu scrie, el rescrie, nu construiește, ci renovează, deformând ingenios și ciudat perspectivele vii și funcționale de altădată. Poemele sale sânt depozite ale unui imaginar melancolic, grămezi de imagini sfărâmate, cum le-ar numi Eliot. Citind versuri ca "Așa precum ne spune Herodot, / Pe vremuri vase lungi, cartagineze / Lăsau în goană țărmuri și faleze" etc, ne înfiorăm, nu pentru că poetul ne comunică miezul miezului a ceea ce a înțeles el trăind
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri pentru a se adăposti, acum săpau gropi adânci și strâmte, în care stând în picioare, se simțeau mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mai ales cu gura infantei. După aceea se ia un ciocan si brusc se fărâmă un colt de-al cubului. Toti, dar absolut toti zice-vor : Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colt sfărâmat!” Lecția despre cub, așa se cheamă poemul, persiflează perfecțiunea ca ideal estetic, deodată cu eforturile excesive ale creatorului (tehnicile insolite preconizate sînt Însă, metaforic, extrem de sugestive). Idolatrizarea perfecțiunii este confirmată de sărutările unanime, dar gestul final, iconoclast, este acela de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în această ordine, și alte tipuri de ilustrări: 1.procesele de emanație și crizele care au avut loc după retragere, mai ales spargerea vaselor și împrăștierea scânteilor divine, sunt reversul activității teurgice, al cărei scop este să recreeze acelanthropos ceresc sfărâmat. Omul căzut, care este răspunzător și de căderea scânteilor, este chemat să repună particulele de lumină, întemnițate printre fărâme, la locul lor primordial din divinulanthropos, activitate cunoscută sub numele de tiqqun.“ (Moshe Idel, Hasidism. între extaz și magie, Ed. Hasefer
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dacoromâni. Slavii părăseau încă de mult țările de de-a stânga Dunării și tot în mai mare număr se stabileau în peninsulă, unde i ademenea farmecul bogățiilor din orașele ei, dar când zăgazul la moartea lui Mauricius a fost complet sfărâmat, ei s-au prăvălit peste Dunăre în mase enorme. Dacoromânii erau de altfel deprinși cu dânșii, deprinși nu numai în teritoriile de de-a dreapta fluviului, unde demult trăiau alături de ei, dar și în cele de de-a stânga, unde este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dușmanul înfrânt în luptă dreaptă, în care n-au avut de ales, nu mai resimți nimic din ura înverșunată de la început, nici în ochii de pe zăpadă nu mai vedea privirea sălbatică... ucigașă. Bietul animal îl privea acum, cu orbitele goale, sfărâmate. Ochii de pe zăpadă îl căutau, parcă, să ceară pace. Fiara, la început cu ochii însângerați de cruzime, acum îl privea cu ochi sticloși, reci și supuși, parcă cerând împăcarea. Anuca, fata pădurarului „De ce mai ucis, Antoane... de ce, că nu-ți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și, zvâcni. Totul se petrecu într-o clipită... o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poate că am vorbit tâmpenii cu colegii de celulă, dar de când frumușelul de Lee i-a mătrășit pe negroteii ăia... Vogel îl trase un croșeu de dreapta de-l dădu peste cap cu scaun cu tot. Scuipând sânge și dinți sfărâmați, filfizonul îmbătrânit gemu și râse în același timp. Fritzie îngenunche lângă el și-i presă artera carotidă, tăindu-i astfel fluxul sanguin către creier. — Bobby, băiete, nu mă prea omor eu după sergentul Blanchard, dar e colegul meu și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pep? Am revenit imediat cu picioarele pe pământ și am îngăimat: — Când? Când l-ai văzut? Am căutat cu privirea în jur și am dat cu ochii de o namilă de bătrân. Chipul lui era numai piele tăbăcită și oase sfărâmate. Un sac de box. Dar vocea nu era a unui pugilist de doi bani. Acum câteva luni. În februarie, când ploua cu găleata. Cred că am vorbit despre meciuri zece ore la rând. Unde-i acum? Nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă aflu mereu În spatele personajului, deci tot ce observ mi se Înfățișează au rebours; deasupra se află un tablou În care este pictat un cub mare, secționat perfect În mii de cubulețe, ce au, fiecare, Într-o parte, un colț sfărâmat; pe acolo ies cifre, linii, litere, semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În locurile lăsate libere apar altele, mai precis, Înmuguresc fulgerător alte obiecte, aflate deocamdată doar În stadiul de inform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu un singur coș, zăcea În canalul cu apă adîncă la doar vreo sută de metri distanță de capătul debarcaderului funerar. Puntea ei ruginită, ca o pîine maronie sfărîmată, mai era Încă plină de mistere pentru el. Războiul, care schimbase atît de radical totul În viața lui Jim, părăsise de mult această epavă uitată, dar el era hotărît să se ducă la vasul acela. GÎndul de a-și regăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
englezi. Discuta În contradictoriu cu un soldat japonez, care Îi făcea semn să se ducă spre pistă. Ținînd pușca Într-o mînă, soldatul luă o țiglă de pe locul de descărcare și i-o Întinse doctorului Ransome. Jim așteptă lîngă pietrele sfărîmate. Privi amurgul, de-a lungul suprafeței albe a pistei. Își aminti de iarba unduitoare de la aerodromul Hungjao și Încercă să-și Închipuie elicele avioanelor Brewster Buffalo. Se Întoarse spre avionul de transport parcat lîngă șoseaua de perimetru. Pilotul japonez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atîrnată de gratii, era trupul unui soldat japonez mort. Zăcea pe banca de ciment, care era unica mobilă a celulei, cu umerii prinși de rămășițele unui scaun de lemn. Capul lui fusese lovit cu ciomagul, Încît semăna cu un pepene sfărîmat, plin cu sute de muște, ca niște sîmburi negri. Jim se uită printre gratii la soldat, șocat că unul dintre japonezii care Îl păziseră atîția ani fusese Închis și bătut pînă la moarte Într-una dintre propriile sale celule. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
canistre parașutate, provizii japoneze Înhățate În acea dimineață din depozitele militare din Nantao, și o colecție de suluri de saltele, biciclete și mașini de cusut furate din satele din regiunea deschisă, la sud de Lunghua. Buikul urcă rampa de cărămizi sfărîmate și urmă camionul prin norii de praf care se ridicau În urma roților acestuia. Drumul mergea spre interiorul țării dinspre lagună, pierzîndu-se curînd Într-o țesătură de orezării și canale. Jim se Întreabă dacă acest grup de bandiți avea vreo idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tine? — Uite cum stau lucrurile, spuse Fima În timp ce degetele sale Încercau zadarnic să Îmbine cele două părți ale radioului care căzuse dimineață și se dezmembrase, soțul ei a părăsit-o. A venit la mine să-mi ceară sfatul. —Alinătorul inimilor sfărâmate, spuse Nina cu un glas care se voia sarcastic, Însă suna aproape plângăreț. Sfântul patron al văduvelor de paie. Încă puțin și va trebui să primești numai pe bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în care eu eram sigură că îl voi părăsi, el probabil stătea în fața bufetului din bucătărie, amestecând cănile mele de cafea cu prăjitorul lui de pâine, crezând că fiecare obiect pus la loc va repara un fragment din relația noastră sfărâmată. M-am așezat, încă amețită că mă mișcam prea repede. Am sorbit din ceai, limba mea căutând inconștient fisura de acum un an și ceva când Mark a scăpat cana pe jos. Era o cană ieftină pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pian vechi de către tânărul locotenent, putătorul unui nume ilustru. Avea sânge albastru și mult talent camaradul acesta atât de drag mie, care desigur nu-și mai duce aminte de „adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram pretutindeni, printre galeții sfărâmați, pe Wilde, gigantul reîntors din Reading la Paris să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite; pe Baudelaire, care a distins Franța, trecând prin Paris mai rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Weißwasser. Acum, la lumina zilei, asemenea trunchiurilor de copaci, are și el umbră, dar nu reușește să găsească drumul care iese din pădure, se împiedică mergând fără să bage de seamă în cerc, scoate din săculețul de pâine ceva pesmeți sfărâmați, deșurubează capacul bidonului, bea, moment în care casca de oțel îi alunecă pe ceafă. El nu știe cum trece, minut cu minut, timpul, nu are la îndemână nimic cu care ar putea pune întrebări viitorului, dar îi este dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al rațiunii care nu mai poleiește nimic din trupul animal. Și porcul, văduvit de plăcere, cînd gîndului i-a fost umbrită fericirea, se arată asa cum e el. Doare. Să nu-l disprețuiască nimeni! Căci porcul e oglinda visului nostru sfărîmat. La urma urmei, cum spunea butada, după ce a curățat grajdurile lui Augias, Hercule n-a fost silit să le umple la loc. V. tînăr, ce să cauți printre ceilalți? Cu toții se plîng de griji și așteaptă o minunată societate ca să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
întîmpină ca pe un revenit mult timp după război cînd, ani de-a rîndul m-au știut mort. Petrecerea vremii e cît se poate de normală și doar privirea mea vede numai lucrurile atinse de moarte: fîntînile fără lanț, zidurile sfărîmate, teii uscați pe margine de drum. Judecătorul oftează: „-Uită!”-spune el. „-Și-ncearcă și leapădă! Ai crezut că învingi binele, și ai învins doar neputința ta de a-l face. Privește înapoi! Îți pare rău?” Secundele pe care le bate ceasul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
O stea ce mă alintă. Am prețuit atunci o nebunie calmă, Zile și nopți s-au prefăcut în dor Părea o amintire prin viața-mi arsă, faldă, Și-n plânsul timpului un cântec în decor. O, tu, nebun din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din plapuma de stele un suflet mi-e străin. El a venit în noaptea de vânturi sărutată Și-a adormit pe brațul de doruri și păcat Dar Zorii l-au trezit, prin viețuirea-n artă, Iubind eternul suflet din visuri sfărâmat. Cum aș putea să-i spun că tălpile timpului dor, Și sufletul de noapte mi-e plâns în sindrofie Departe-n lume e un pământ de flori, Ce sângerează-n zile, cu o mireasmă vie, Renasc, ca o tăcere din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
durere și chin, sunt fulgi de stele din cerul meu de suspin. Voi fi și eu un fulg peste un timp, poate acel timp al neprevăzutelor iubiri când nu va mai însemăna nimic pentru mine, nici doar viața din liniști sfărâmate. Voințele imposibilului au obosit și au rămas în iluzia arsă a primăverilor. Nmic nu poate fi mai trist decât această avalanșă de suflete plecate. Mă simt o fărâmă ucisă de oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi. Mai semnalez și absolut remarcabila schiță Noaptea migdalelor sfărîmate, de Antoaneta Darie, de unde citez: „Ochii rătăciți pe care Pablo Îi purta pe atunci s-au mutat pe chipul său, Încețoșîndu-i migdalele reci, amare”. Frumusețea acestei fraze unice te absolvă de orice comentariu despre migdale. Apropo de acest fruct cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
examenelor sau începutul lucrării de licență sau orice altceva, dar reușea să readucă vraja. Până către seară, când odată cu amurgul toate se întunecau în el și în mintea lui și nici o vorbă sau fir sau pretext nu mai aveau putere, sfărâmate și înlăturate de amărăciuni, spaime, deznădejdi, groază care înaintau cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]