580 matches
-
început să visezi la ea arzător și să ți se pară și mai nesuferit individul pe care-l bănuiai că iubește și el pe Leonora. Și de atunci imaginea ei s-a tulburat în capul tău: silueta ei s-a sfărmat. Rochia nu-i mai cădea armonios și oblu pe pantofii mici. Când te-ai întors toamna la liceu, te considerai omul cel mai nefericit din lume și foarte fericit că ești atât de nefericit și de interesant pentru amici, cărora
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși, pentru mântuirea noastră... Cât!.. Și, a înviat cu moartea pre moarte călcând!... așa, predica preotul Paroh, cu glas molcom, rar și cu mult har. Iubiți creștini, Puterea Lui a început din clipa în care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doi lei pentru cea cu cherestea. Erau scutiți de taxe doar cei ce duceau lemne de foc pentru casă. Nu erau scutiți de dajde nici acei ce prelucrau fierul. Aceștia plăteau „câte două parale de bucata de her ce să sfarmă în târgul Iașilor și în târgul Galaților și nimeni să nu mai fie slobozi a rupe heru nici la târgul Iașilor, nici la târgul Galaților, fără numai la locul mănăstirii, unde a fi rânduit”. Cum se vede, vodă a rânduit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu îndrăzneala copilului curios: păi, ideea de dumnezeu nu e decât o idee! - ceea ce înseamnă că ea poate fi mai mult decât o idee care nu este „decât o idee“. Și mergi așa înainte cu demontatul, cu îndrăzneala celui care sfarmă idolii; întrucât copilul știe că nici un idol nu trebuie crezut, că orice idol trebuie dărâmat, deposedat de piedestal; și din această pricină strică jucăriile copilul, fiindcă nu găsește înăuntru ceea ce promite înfățișarea jucăriei; orice jucărie este idol atâta timp cât curiozitatea se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
experiența de profanare a sacrului reprezintă un punct capital; și se rezumă, în cazul fiecărui individ, la această supunere la proba „focului“: ca să văd dacă sunt cu adevărat în stare să cred în ceva sfânt și dumnezeiesc, trebuie să-l sfarm și să l profanez în tot ce este mai adânc în el, ca să văd ce rămâne din puterea lui reală, inițială, inviolabilă! Sensul vieții, felul în care el ia naștere și se maturizează în individ, are două trăsături, două axe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
făcea mutre serioase, se simțea purtat de planuri care se înălțau sus de tot, se topea în rugăciuni fierbinți și elocuente cătră Dumnezeu și vorbea cu consătenii și cei asemenea lui că mai multi sfinți i se arătaseră, provocîndu-l să sfarme jugul robiei și să răpească la sine domnia preste țară și popor. Prorocia lui inspirată despre răsturnare mare, zisă și rezisă c-o perseverare necurmată, începu să afle crezare și-i câștigă partizani în poporul de rând în genere, dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 168} mai întîi verbal, apoi în scris, repetă mărturisirea după trei zile înaintea poporului adunat și-o pecetlui printr-un legământ formal, căruia nu-i lipsea decât sancțiunea din partea voinței poporului și care tocmai de asta trebui să se sfarme curând prin infirmitatea sa intrinsecă, precum se și sfărâmă în realitate. Încercări reînnoite de uniune în Valachia și via opunere contra lor. Evlaviosul zel de convertire dezvoltat de Ludovic cel Mare în privirea țărilor vasale ale Ungariei; trecerea unionistă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunei sale. 2. STADIUL REFLEXIUNEI Trecerea din stadiul simțirei nemijlocite în stadiul reflexiunei pare ca deșteptarea spiritului, în carea acesta se pune în dreptul obiectului și se referă conștiut la el. În artea noastră asta se arată a fi ruptura ce sfarmă unitatea nedistinctă a individului cu afectul său și mână pe individ ca să-și facă obiectiv obiectul reprezintațiunei sale. Acest stadiu începe așadar prin o pierdere de simț părută, căci el se desface de domnirea nemijlocită al acestuia. Daca în stadiul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acelora prin cari omul e vătămat în participarea lui cea mai plină de entuziasm pentru eroii celor mai nobile simțăminte umane; a caracterelor acelora formate dintr-o materie mai ordinară și înconjurate de coaja vârtoasă a realității, de cari se sfarmă adesea fără de milă naturele cele mai escelente. Aceste tipuri ce par egoiste, cari pentru simțământul natural par a avea absolută nedreptate față cu tipurile ideale, pe când ele în realitate au și reprezintă un drept mare, aceste tipuri sânt prea ușor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
brave, dar de rang secund. Dar unde sânt Lovinescu, Zarifopol, Zeletin? Pur și simplu omiși. Iar din generația mai tânără Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, adică toată "Școala critică"? Iar presa democratică unde este? Că doar nu exista doar Sfarmă Piatră și Bunavestire. Pe lângă o presă de dreapta ― Universul lui Stelian Popescu, Curentul lui Pamfil Șeicaru și Cuvântul lui Nae Ionescu, în care, în treacăt fie spus, Sebastian îl ataca pe Lovinescu ca "prea democrat" ―, peisajul publicistic era dominat de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pregăti de drum : O zi numai, doar azi, îngăduie-mi să stau,/ De toate să-mi adun pentru surghiunul greu. De fapt, ea are de gând să-și desăvârșească răzbunarea : Atât a stăruit în nerozia lui,/ Încât putând să-mi sfarme tot ce am chibzuit/ Zvârlindu-mă-n surghiun, mi-a dat să stau o zi,/ Și-n astă zi voi face morți din trei dușmani,/ Din tată, din copilă și din soțul meu. Acceptând internarea psihiatrică, Marghioala reclamă și ea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în afară de soarta umană! Și iluzia femeii crezând a-ți oferi uitarea și nefăcând decât a te verifica de depărtarea ta de toate și de tot! De ce nu s-o-ndura pământul să-și deschidă văgăunile și-nghițindu-mă, să-mi sfarme oasele și să-mi sugă sîngele? Doar numai așa s-ar împlini visul de groază care mă așază sub greul munților și mărilor. Nu sânt un stârv care zărește din fundul lumilor cum se zdrobesc tării și bolți, spre a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
printre muritori, când tu cânți din orgă și ei din fluier? Flautul îmi poartă părerile de rău spre toate femeile pe care le-am născocit în bănuiala nostalgică a altor lumi. Și tot el îmi descoperă o existență ce se sfarmă de toate clipele... Are cineva dreptul să-și asculte până la capăt îngînările șoaptelor lăuntrice? Când ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere în cer..., o stare de sfințenie... Aș vrea să mor, dar de atâta moarte nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe care l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli. Răsfiră miresme de adormiri peste necugetatele mele răzvrătiri, soarbe-mă în tine, ucide-mi zvâcnirea spre zori și îmbieri, îneacă-mi înălțarea nebună a gândului și sfarmă-mi piscurile luminate de vecinătatea ta! Întinde-ți umbrele, acoperă-mă de întunecimi vrăjmașe, eu nu-ți cer harul clipelor miloase, ci vestejirea veșnică și aspră și mărinimia nopții tale. Seceră-mi recolta de nădejdi ca, deșert în tine, lipsit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de regimurile dictatoriale? Încordarea excesivă și anormalul ritmului numai în război își află o ieșire, afară de tiranie, care naște revoluția. În perioada democratică a unei țări, o revoluție n-are un sens măreț și nici o dimensiune monumentală. Numai întru cât sfarmă tradiția unei tiranii, primește un caracter de întorsătură istorică. Împotriva dictaturilor, toate obiecțiile pe care le-a adus lumea se reduc la atîta: cu ce drept ne impune un dictator voința sa? De unde erijarea unui individ în absolut? Obiecția sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să zică și el ceva, dar glasul nu-l ascultă. A amuțit. Și trupul pare că-l trădează. Se simte incapabil de cel mai mic gest. Doar ochii și-i mai poate roti. Privirea îi fuge la opaițul ce zace sfărmat la picioarele lui. Îl recunoaște cu o strângere de inimă. E venit de departe în locurile astea, ca și el. Un opaiț grecesc, una din nenumăratele tehnologii noi pe care macedonenii lui Alexandru cel Mare le-au răspândit în toată lumea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
naiba au fost necesare toate astea? Ești bine? Ea nu răspunse. Simțise scrîșnetele ambreajului, mersul Împiedicat Înainte și Înapoi al mașinii prin toate fibrele, mușchii și oasele ei. Își Încrucișă brațele de parcă intenționa să se mențină Întreagă, să nu se sfarme. Ce s-a ÎntîmÎmplat? o Întrebă Reggie. — Am văzut pe cineva cunoscut, spuse ea Într-un sfîrșit. Asta-i tot. — Cineva cunoscut? Cine? — Cineva. — Cineva. Ei bine, presupun că acel cineva a avut parte de-un spectacol al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază În pahar. Se aplecă Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai Încet, auzind cum tot felul de obiecte se sfarmă sau pocnesc sub roți, și se temu pentru anvelope. Apoi distinse o altă lumină slabă, la cincizeci de metri În față: fasciculul unei lanterne a unui tip de la Paza Anti-Aeriană. CÎnd o auzi că vine, o ridică ușor. Parcă dubița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de dincolo, unde sufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate închipuirile minții se prăbușeau pe rând, ca niște castele de cărți de joc, numai groaza rămânea sfidătoare, stăpânitoare, șoptindu-i în suflet un singur cuvânt, în fața căruia se sfarmă tot: moartea... Îi venea să plângă mereu și nu putea. Se uită la ceas: patru după-amiază... "Și încă nu mi-au comunicat sentința... De ce nu vine pretorul?... Cel puțin să știu sinur... Adică de ce să știu?" Siguranța ar spori doar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-și pierde puterile. Brusc, gravitația artificială, întreținută în stație îi păru de trei ori mai mare decât pe Pământ. O strivea, iar salteaua pneumatică pe care se odihnea se umfla în jurul corpului său, amenințând să o sufoce și să o sfarme. Meditehnica privea în continuare semnalizatoarele, nimeni nu spunea nimic. Cincizeci și șapte de ani. Visase timp de mai bine de o jumătate de veac, iar în acest răstimp, prietenii ei îmbătrâniseră și-și dăduseră sufletul, lumea pe care o părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
În cele două camere închiriate (un antreu transformat în bucătărioară și o cameră imensă folosind la toate, mai ales ca dormitor) intram suind trei trepte late de ciment. Acum, gazda îmi făcuse o scară subțire, parcă din grisine, care se sfărmau dacă o întrebuințam. M-am plâns ei, musafirii nu mai puteau ajunge în odaia uriașă... cădeau... Și colac peste pupăză, în spatele casei, unde citeam de obicei, trântit într-un șezlong comod, sub copaci, își mutase, în aer liber, pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
porni să bată din mâini și să sară pe arcurile canapelei și râsul ei croncănitor umplu încăperea. Nici nu vrea să citească, hî,hî,hî. Ia te uită, Nik, nici nu vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bucura de ea pănă la sfârșit și a-i prelungi traiul cât se poate mai mult. GREȘAL|: Semnul cel mai vederat prin care omul se deosebește de o ființă mai presus de fire. Ea este uneori stânca de care se sfarmă încrederea noastră și lucrurile cele mai prețioase. EPITROP: Plântă parazită. ZENON: Întemeietorul sectei stoice. Acest filosof zice că firea ne-au dat două urechi și o gură spre a ne învăța că se cuvine îndoit mai mult a asculta decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
care i-am Îngroșat personalu ca angajat unic. Hardughia iera În Belgrano 1300, care iera o importatoare de tutun holandilla, unde egzilatu, care seara i să Închidea genele pă bătăturile dă la harnica lui oboseală, să gândea cum ar mai sfărma bulgări dă iarbă pă câmpiile cu tutun dân Alto Redondo. La parter iera birou, ca să-i lăsăm pe clenți bușbeți, iar În beci aveam subsolu. Păi ieram io guguștiuc cu iarba la gură, da buliță iera activist, aș fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi dus pe front, din burtă și în așa hal de minciună și mistificare? Ce suntem noi după tine? Legionari "adevărați" dintre cei care au mai rămas și pe care Mareșalul îi ocrotește, sau redactori la Porunca vremii sau la Sfarmă piatră? - Miroane, nu m-am gândit, se bâlbâi Tib. Nu știa ce să mai spună și tăcu, dar nu prea opresat de cuvintele poetului, care, înnegurat, răsfoi ziarul (nu era Timpul) și începu să ne citească din el, adică din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]