1,322 matches
-
răbojul an cu an, / Fără să uit, fără să-nvăț. ” (Adrian Erbiceanu - „Același veac, același leat”) ADRIAN BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
picioarele direct în papuceii ce-o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțica de statura, cu ochi verzi și vii că două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosita și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ porni fără sfiala dar cu grijă în pași spre valul de murmur ce venea-curios-dinspre ... Citește mai mult Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe legănate de vânt băteau în fereastră camerei în care dormea Ilenuța; în casa era liniște și pace, doar un
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
picioarele direct în papuceii ce-o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțica de statura, cu ochi verzi și vii că două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosita și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ porni fără sfiala dar cu grijă în pași spre valul de murmur ce venea-curios-dinspre ... X. LECȚIA DE CROITORIE, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 634 din 25 septembrie 2012. Așezate pe pajiștea din fața casei, trei fetițe jucau jocul culorilor. -Într-o călimara este
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
aceasta, sunt perfect neputincioasă și nedumerită. Chesiunea care mă frământă, este următoarea. Cum să citesc eu conștiincios și cu plăcere Zăpada neagră semnată de Anca Goja, fără să mă gândesc involuntar la potrivelile semnalate de mine cu grație și cu sfială de cititor care nu poate citi decât cu memoria la purtător, a lecturilor anterioare ? Virginia Paraschiv, Baia Mare Referință Bibliografică: Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale, articol de VIRGINIA PARASCHIV / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
ce ar trebui ! Odată la una dintre lecții, domnul profesor Gane ne-a întrebat pe fiecare cu ce se ocupă el în afara lecțiilor pentru școală. A deschis catalogul și ne-a întrebat de la sfârșitul lui în ordine alfabetică. Mai cu sfială, mai fără, fiecare dintre noi și-a spovedit gândurile în fața sa. De la șofer, frizer, croitor, constructor de case, îngrijitor de animale, militar ori preot, a ajuns și în dreptul literei mele la început de catalaog. Am mărturisit că mi-ar place
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
rândul să zugrăvesc pe actrița Ana Maria Donosa. În ce fel, cu ce culori...?! Cu ale iubirii, cum altfel?! Niciun cuvânt nu preamărește pe actriță, pe cât e ea frumoasă, inteligentă, fină, amabilă...! În tainele firii sale e un ceva din sfiala și gingășia de copil. Parcă îi e teamă să pună în libertate chiar și un singur cuvânt în starea lui brută, de vocabular, fără să-l îmbrace într-o duioșie, fără să-l însoțească de un zâmbet atrăgător, luminător până la
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
le este dragă lumea roboților, atât de ingenios inventați și lucrați, încât devine aproape imposibil să-i oprești din acțiunile lor. “Pădurile din Marte” - evidențiază tocmai această predilecție a copiilor pentru virtualitatea de pe ecran sau din propria locuință. Pentru că, fără sfială, în orice moment, te poți pomeni cu o duzină de personaje care te asaltează. Cu o precizie și o fantezie greu de egalat, autorul descrie lumea robților, a hologramelor, lumea virtuală, atât de îndrăgită de utilizatorii de video-jocuri. Întâlnim aici
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
revarsă peste albia existențială, uneori exaltate, alteori liniștite și limpezi, dar mereu însoțite de conștiința estetică a poetului. Lirica erotică este prezentă în versuri rafinate, subtile, de mare delicatețe - întrezărind în aura lor, sufletu-i ceremonios care se confesează cu sfială, ca în fața unei icoane. Meditațiile existențialiste încearcă să descifreze semnificațiile axiologice ale devenirii. Aflat în mijlocul tuturor lucrurilor, la distanță egală între „a fi și a nu fi”, poetul se contemplă pe sine ca pe o enigmă, un fragment înstrăinat de
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
toamne câtă lume Gata-i să mi te sfășie Ca pe-un fir de fum și fum e Inima-mi, ca o fâșie ... Frunză sunt pe-o creangă goală, Luat de vânt adus în calea-ți, Mă strivi-vei cu sfială, Eu cu dor jelindu-ți jalea-ți... Și din ploaia ca de spumă Strop cu strop m-oi descompune, Ia-mă-n suflul tău și du-mă În a inimii-ți genune Și respiră-mă în tine Ca pe-un
CÂND PLÂNGI TOAMNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365686_a_367015]
-
se apropiase, pășind neauzită, Iarna. Zâna i s-a adresat cu vocea caldă a bunicii: - Ce faci aici, puișor? Vocea blândă, a mai încălzit-o puțin pe fetiță. Zâna semăna atât de mult cu bunica... Fetița s-a apropiat cu sfială de ea, zicându-i: - Ești atât de frumoasă și de blândă! De ce este atât de frig? Îmi poți spune unde mă aflu? Unde este Dimi? Dar bunica? Mi s-a părut că i-am auzit glasul... Dr nici de astă-dată
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
bănuit că mama este vitregă. Ionel, schimbând o privire cu Ahmed au manevrat scoaterea de sub vânt iar ambarcațiunea s-a oprit de parcă ar fi fost ancorată. Comandantul ordonă: - Toată lumea la bălăceală. În costumele lui Adam și al Evei. Nu admit sfiala la bord. Executarea! Cu excepția Anei toți au sărit nuzi în apă lăsând ce aveau pe ei unde au apucat. Anica a strâns țoalele și le-a dus în cabină de unde s-a întors în costumul de baie. În sfârșit a
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
Miranda îi răspunde: - De ce te interesează? Doar cu tine îmi voi face puișorii când vei reuși să le deschizi calea. Cui să-i fi fost „fidea” înainte de a te cunoaște? Și bălăceala a continuat într-o veselie molipsitoare topind toate sfielile și timiditățile. Anica devenise, evident aparent, orășeancă fără eforturile făcute la începuturi. Cele două fete se tot uitau una la alta și participau, parcă tot sincron, din ce în ce mai puțin la distracția colectivă, până ce Ionel hotărî: „Afară! Adică pe punte. Permit îmbrăcarea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
mă usuc... Nu am vreme, vremea rupe Când și când și tot mai des Dragostea când lin se-ntrupe Doinei teiului ales, Plop și eu sunt pe aleea Cu plopi fără soț, dar eu Mai străeminesc... De-aceea Cânt Femeia-Dumnezeu... Am sfiala-mi dulce-acră A ce eminescuscriu Cu stihirea-mi cea mai sacră De când eminesc ce scriu... Știu, de când mă știu, că suntu-i Doar un zvon slab, eminesc, Cel ce răscolind cuvântu-i I-l afân, i-l sap, i-l cresc, I-
EMINESCU, ZEUL UNIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361623_a_362952]
-
horei, legănarea apei, tremurul căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului, surâsul soarelui, cutezanța ierbii, broderia florilor, murmurul baladei Jiului, bocetul codrului, firul legendei Dunării, zborul pescărușilor, semeția haiducului, zurgălăii Colindului, neastâmpărul codobaturei, zbuciumul Nistrului, vârtejul vântului, splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
să te duci să mi-o aduci? - Desigur, cum să nu! Așteaptă numai un pic!... Plecă pisoiul tiptil de lângă ea și se opri lângă un stâlp înalt, urcă pe el până sus, în vârful lui. De acolo se uită cu sfială în jur, privi cu ochii săi lucioși către cer, apoi începu să coboare de îndată. - Fetiță frumoasă, îmi pare rău, nu pot urca mai sus de atât, și mai e mult până la steaua cea frumoasă!... - Nu-i nimic, pisoiul meu
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
care a înțeles să se apropie de Cuvânt cu cuvântul. Și, după cum am priceput din mărturia de la lansare și din ce am apucat, lacom, să cuprind cu privirea în puținul timp de când am pus mâna pe carte, o face cu sfiala și respectul cuvenit apropierii de cuvântul Cuvântului. Într-o lume tot mai grabnic etichetativă (scuzată să-mi fie inadecvarea termenului), bazată pe informații “second hand” și în care secularismul se insinuează cu pretenții de proprietar „științific”, contribuția lui Andrei Pleșu
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
atâtea specimene de oameni cinici, răi, orgolioși, mincinoși, implantați în politică? De unde furia necontrolată, prefăcătoria, minciuna, răzbunarea unor minți paranoice? Cum au reușit să înșele poporul? Cum li se permite să folosească cuvinte de un plasticism uluitor, fără pic de sfială și care ne sălbăticesc și ne vulgarizează viața? Cugetul și simțirea pare că ni s-au diminuat, trăim o viață complexă și haotică în care manifestările de cinism și răutate a unor oameni sunt vizibile. Și-mi vin în minte
BUNĂTATE VS. RĂUTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352254_a_353583]
-
vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Referință Bibliografică: Cuiburi de nuiele
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
în mișcare de lumină. Lumina este în viziune autorului esența universului. Ea este copărtașă cuvântului, dar și a tăcerii; urmează întunericului, tot așa cum alungă înstăpînirea frigului, a neliniștii. Dacă lumina solară este expresia puterii cerești, a speranței, dar și a sfielii omenești, ea nu apare în toate poemele ca un dat imuabil. Lumina cerului este mântuirea omului. Pe de altă parte, a primi lumină înseamnă a fi admis la inițiere. Neofitul accede prin lumină la cunoașterea transfiguratoare. Dezvăluirea semnelor ține de
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
în urechi glasul lui Vodă, care îl întreabă cum ar fi rămas dacă nu-i dădea carte de dreptate. Răzășul de la Suceava, ca lovit în moalele capului cu o măciucă, nu se lăsă doborât și îi răspunse Domnului, cu oarece sfială: “Domnia ta, eu cuvântul nu mi l-am luat îndărăt niciodată...Dacă era nevoie, iapa mea e colea, peste drum. Vodă l-o privit îngăduitor și de data asta, arătând că prețuiește omu’ hâtru și curajos. Iar răzășu’ scăpat cu fața
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
care mama o împarte pruncilor, adună familia în jurul mesei și creează acea stare de cald și de împărtășire a dragostei peste care picură acea sfințenie a gestului ocrotitor. Ca și mama care rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește, cu sfială, picături de iubire: „Adunată de vremuri, păstrată-n cămări.../ În marea de astre presar fericire/ Născută din doruri pierdute în zări.”/ Răvășire În acest volum ne întâmpină un suflet-orchestră, de o gingășie aparte, după cum însăși autoarea mărturisește: „Mi-am cules
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
codru - și Domnul să te-ndemne - / Un vreasc anume: vreascul de fiecare zi - // Ai vrea să muți și munții, dar punga ți-este goală, / Și trag mereu de tine familie și copii - / Dar poți pentru o lume, să gânguri cu sfială / O biată rugăciune, în fiecare zi - // Un sfat, o vorba bună, sau numai o mustrare, / Sau doar o ascultare de știi a dărui / Acelora ce-s singuri, și mult prea des, îi doare, / Un vreasc ai luat din codru - în
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
Pe lumea cea crudă, semeață, și rece, / Dă-mi lacrimi cu care nimic nu se-ntrece, // Doar lasă în urmă o pace în care / Cu marea de lacrimi Te spăl pe picioare - // Pe plânsu-mi, de calci, am să plâng cu sfială, / Și piatra ce sunt, va fi lacrimă goală // Tocită o viață, de tot ce am strâns: / Cu lacrimi de aur, comoară de plâns - // Și Tu, Cel ce este, nu mă întreba / Ce rost are-n lume, și lacrima mea - // Ce
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
inegal în noaptea dintre milenii. Și doar “păsări de fum” își vor lua zborul pitic din cenușa uitării... A doua zi după jocul de artificii nu va rămâne decât “eternul amar / al clipei cumințite de-un fir de nisip / și sfiala pietrei / dintr-o lume cu iluziile scrum” (undeva departe). Poezia Ilenei Popescu Bâldea nu exaltă iubirea, nu o ridică la rang de virtute, dar o cheamă și recheamă în orice clipă, cu glas jinduitor, tânguitor, fiindcă fără ea nu se
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
sunt greu de abordat, dar atunci când mănăstirea de metanie este Frăsinei, lucrurile se schimbă. Am vorbit despre rugăciune isihastă, despre smerenie, despre comuniunea cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să înțeleg că nimic nu este mai de preț decât privirea cu sfială plecată în fața măreției Harului Divin și Dumnezeiesc. Făcând, însă, o scurtă introducere înaintea dialogului propriu-zis cu Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Irineu Popa - Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din municipiul Craiova, vom remarca și sublinia faptul că astăzi, a vorbi despre
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]