2,840 matches
-
Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se urcă timid, cad și apoi mor. Vocea lui Cezar îndrăznește să sfideze înălțimile, ca apoi să curgă în rîuri liniștite, resemnate. Mă simt bine singur, par împăcat cu mersul lumii, cu imbatabilul ciclu, cu iluzia că pot iar vorbi cu el, cu Cezar, cu Cezar care stătea pe fotoliul acum gol. Vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp ca acesta, adică de cîine, bețivii sfidează pneumonia și își văd de drum, uzi leoarcă, dar cu chef de vorbă. Vasile Portofel era unul dintre aceștia. Îi spunea lumea Portofel pentru că a fost la vremea lui cel mai abil hoț de portofele. Acum ajunsese rău de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura ca un ombilic în burta enormă a codrului. Deodată drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să mai facă un rău pe acest pămînt înainte de a fi înghițit. În fond, nu ăsta este firul poveștii noastre, ci cu totul altul. În grădina aceea a lui, năpădită de buruieni, venea un motănoi cît un vițel și-l sfida pe proprietar în mod intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc total neinspirat. Te rog, nu-mi jigni familia. Glumeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te exasperează că nu poți dormi, iar mîine este, de regulă, luni. Nocivul îmbogățit este și băutor de cursă lungă și cum este "liber profesionist", puțin îi pasă dacă mîine este luni sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a ridicat până la cer. Dumnezeu, alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei. Mai târziu, ploaia șlefuiește cristale. Nici o diferență: plopii se scutură în cer, plopii se scutură pe pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful se ascunde în cuvinte precum focul în cărămidă, când furtuna abia mai răscolește câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tine o cronică pe o cochile de scoică, apoi ai aruncat-o în mare și asta nu că te-ar interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic, nebunia se întâmplă acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scaperi cremene în vreme de furtună? Cui îi este de folos ciobul acela de stea ascuns în cutia toracică? Să te ferească Dumnezeu de invidia felinarelor, suflete! Între un trup de trestie și o floare, sufletul alege scara. Iluzia zborului sfidează infinitul; între două intenții, aparența de a fi implică eșecul de a nu încape. Nu are importanță de umerii cui îți sprijini obsesiile. Între două puncte imaginare este loc destul să-ți hrănești paranoia. Hai, curaj, mai ai un fuscel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scara coșarului. În oglindă, pace ca după războiul de 100 de ani, fără tratate, fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două. Petru, nedumerit, privea timpul încremenit între roțile Carului Mare. 61. Genia, mai multe incertitudini sunt în viață decât în moarte. Incertitudinea este precum o pecingine peste fereastră. Mă trezesc, adorm, mă trezesc, sorele se împarte aleatoriu în fotografie, soarele sfidează așteptările, incertitudinea bifează așteptări în icoană. Viața este o aberație a lui Dumnezeu: resturi menajere intoxică conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă fotografiile. Se desfac florile albe în vârful salcâmilor ianuarie sfidează anotimpurile. Mirosul resuscitează memoria. Portocala de Crăciun, una împărțită la cinci, a cincea parte încă o dată tăiată în trei tata, de dragul nostru, spunea că ni-i plac portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii să evite insuportabila gravitație a absurdului, picioarele să sfideze starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te mai țin aici?... Fata rămase mai departe așezată pe marginea patului, privindu-l într-un anumit fel. Nu mai era privirea cu care îl întâmpinase la sosire, privire cuvenită unei cunoștințe oarecare, și nici privirea ironic-îngăduitoare, cu care-l sfidase adesea. În ochi i se aprinseseră parcă două luminițe, iar obrajii îi erau ușor îmbujorați. A, în două-trei zile cred că or să-mi dea drumul, îi răspunse. Mi-au făcut atâtea injecții, că o să-mi ajungă pentru toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din cerșafuri din damasc fin cu care se curățaseră cizme soldățești sau se ștersese funinginea îmbibată cu grăsime de pe plită. Singura cratiță care rămăsese din tot arsenalul de cratițe de cupru din bucătărie, trona în mijlocul mesei de unde păreau să mă sfideze ochii din capul unui cocoș năclăit în untură, purtându-și încă cu demnitate creasta. Ne-am trezit râzând amândoi, ținându-ne de mână ca doi copii. În câteva zile o să facem curățenie aici, eu și băieții mei. Nu te necăji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida cu forța tinereții chiar și acest handicap, era mândră, semeață, temerară. Apariția insolită a tinereții și frumuseții în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rog eu pe madam Grecu să-mi inițieze băiatul în problemele de sex, că i-a venit vremea, îi zic. Și ea îmi răspunde că e angajata unei instituții a statului și nicidecum a vreunui bordel clandestin. Iar acum, mă sfidează și mă ignoră. Trebușoară simplă, șefu'! Te costă numai două ciubucuri pe care le vei dirija către mine!.. În două săptămâni ți-o zbor din unitate cu tinichea de hermafrodită. Dar, deocamdată, păsuiește-mă să studiez și să analizez cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
către orizonturile zădărniciei, așa cum credeam până acum. Toată truda sa face parte dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de prizonier al absurdului. Firesc, această nouă revoltă ar urma să fie primită cu alte represalii. Dar strategia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un amor narcisist, dar mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc anul trecut și de gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cele legate de specula de alimente de pe piața neagră. Desigur, în tulburii ani postbelici ai ocupației americane, aproape toată lumea practica o formă de comerț ilegal, astfel încât procesele aflate pe rol implicau invariabil persoane altminteri oneste, constrânse însă de împrejurări să sfideze reglementările în vigoare pentru a-și putea ajuta familia înfometată. În epocă, circulau chiar anecdote cinice, potrivit cărora singurii oameni care nu încălcau legea erau cei aflați deja în închisoare. Așa stând lucrurile, legea morală a lui Yamaguchi de sub cerul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trupul viu ca și cel mort, nu valora nimic. Credința lor fermă și dârzenia atitudinei lor înaintea tiranilor și a împăraților păgâni, atât înflăcărau pe credincioși, încât autosugestionați și hipnotizați de idealul ceresc se aruncau voluntar în chinuri de neînchipuit, sfidau moartea, ba chiar o căutau sincer, iar biserica se fălea, că plutește pe sânge de martiri. Hecatombele de victime n-au fost făcute atât de cruzimea împăraților, cât de convingerile și idealismul de care erau stăpâniți credincioșii prin biserică. Secolele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi datul stabil și permanent neputând fi altfel al acestei viziuni, ceea ce vom putea regăsi în identitatea sa cu sine de fiecare dată când vom așeza din nou privirea asupra lui, ceea ce va străbate timpul, în această identitate cu sine, sfidând schimbarea și moartea. Or această ființă stabilă și permanentă și ca atare "reală" și "adevărată", singura ființă reală și singura adevărată, este ființa matematică o idealitate, cu caracterul său de omnitemporalitate pe care gândirea clasică îl considera drept un adevăr
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu Împunsături de spadă: La corral-ul de comèdii se Înghesuie turbați, ținând poarta sub asedii ca să intre făr’un sfanț. Ciudat caracter și ăsta-al nostru! După cum avea să scrie cineva mai târziu, a Înfrunta primejdii, a te bate, a sfida autoritatea constituită, a-ți expune viața sau libertatea sunt lucruri care s-au petrecut peste tot În lume pe motiv de foame, ambiție, ură, desfrâu, onoare ori patriotism. Însă a pune mâna pe spadă și a lupta ca să asiști la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]