1,505 matches
-
asta, nu pentru că criticul de la „Cultura” n-ar avea la degetul mic opera și biografia autorului. Dimpotrivă. Mihai Iovănel cunoaște până la intimitate (la propriu și la figurat) tot felul de detalii legate de persoana lui Mihail Sebastian și nu se sfiește să le expună. Ipotezele legate de homosexualitatea refulată a scriitorului, de așa-zisa lui impotență sau de povestea de dragoste cu o tânără admiratoare sunt, toate, centre de interes abia refulate ale unui critic prin excelență temperamental și acid, luat
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
personale e uriaș când îți plătești studiile sau cand muncești din greu să ai o casă. Nu sunt sigur că ar fi bine să se continue prostia cu studii pentru toți, gratuit, chiar dacă stânga de azi din RO nu se sfiește să aducă în discuție astfel de teme; Nu că stânga de astăzi din RO ar putea să susțină altfel de lucruri, financiar, chiar dacă ar rămâne la putere zeci de ani în șir. Sunt câteva gânduri despre faptul că în România
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
va umple de ridicol. Chavez a spus la ONU despre Bush că este diavolul în carne și oase. Dincolo de ridicol, oamenii au dreptul și la a lua în derâdere situații și fapte. Sunt o mulțime de personalități care nu se sfiesc să dea crezare teoriei conform căreia 9/11 ar fi fost un “inside job”. Și? Când ne vom limită să credem fără a cerceta ce ne spune guvernul, democrația e în drum spre cimitir. E adevărat, vorbind de libertatea cuvântului
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
1989, a devenit ” the main trend” în presa românească - culturală și mai ales de dreapta. Oamenii care n-au scris în viața lor proza, poezie, filozofie, critică literară sau de altă natură,sau au scris “la minimum” - și nu mă sfiesc să dau GDS că port-drapel aici, cu mențiunea că nu vreau să generalizez - se întrec în a cataloga că lipsiți de talent literar pe aceia care au publicat lucrări importante înainte de 1989 și în același timp au avut slăbiciuni politice
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 402 ACUM POATE? Acum poate aș putea să-ți spun ceva, Sau să-ți explic, dar totu-i fără sens, Căci sunt sigur, m-ai considera pervers, Nu mă sfiesc să-ți spun așa ceva. Nu mă rezum la chipul din fotografie, Nici la fizicul tău ce mi-l imaginez, Spre o altă latură mai mult optez, Îți vei da seama că e psihologie! Nu știu eu oare când am reușit
ACUM POATE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384723_a_386052]
-
că plutesc astăzi spre infinit Să vă transmit Lumină din Lumina, Prin mine însuși Duhul cel Sfânt S-a coborât să vă dea Iubire Divină! Să vă deschide-ți sufletul adânc Și să lăsați lumină să pătrundă Să nu vă sfiiți că eu vorbesc cu talc Ca inimile voastre ,astăzi să mă audă ! Am renunțat la mine și la toate Să vă transmit un pic de înțelepciune, Vă lepădați de orgoliile toate Căci asta-i drumul vostru către libertate! Lăsați mândria
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
Citește mai mult Simt că plutesc astăzi spre infinitSa vă transmit Lumină din Lumina,Prin mine însuși Duhul cel SfântS-a coborât să vă dea Iubire Divină!Să vă deschide-ți sufletul adâncși să lăsați lumină să pătrundăSa nu va sfiiți că eu vorbesc cu tâlcCa inimile voastre ,astăzi să mă audă ! Am renunțat la mine și la toateSa vă transmit un pic de înțelepciune,Vă lepădați de orgoliile toateCaci asta-i drumul vostru către libertate! Lăsați mândria,invidia deoparteCaci ele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
să-ți spun ceva. M-am înroșit până în vârful urechilor de parcă toți mă arătau cu degetul. Înăuntru gazda i-a oferit o gustare de măsline, prăjituri de casă și vin. A mâncat puțin iar firea mea nesuferită nu s-a sfiit să observe că înghițea și sâmburii. Probabil că starea lui de permanentă asceză ajunsese să-și spună cuvântul fără să-și dea seama. Un pustnic, numai el știe cât se roagă, cât postește, cât veghează, așa că nu era de condamnat
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
bucurară că pe tineri suferința îi unise în fericire și iubire. - Dragii tatei, pe voi în afară de prietenia copilăriei nu vă leagă nici o rudenie. Simțurile părintești îmi șoptesc că vă iubiți... - Bunicule, cum poți vorbi așa! - se rușină Elena. - Nu te sfii, fata mea! Și eu eram timidă ca tine, dar până la urmă l-am luat pe bunicul tău de bărbat, zise cu blândețe bunica. - Pătrule, din moși strămoși se pare că pe aceste meleaguri ar fi fost un principe al cărui
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
a călcat ograda... La această veste Popa Ștefan se schimbă brusc la față și rămase cu furculița în mână ca împietrit. - Am tras două gloanțe după ea. La primul foc am vrut s-o sperii, dar împielițata nu s-a sfiit de avertismentul meu și a făcut așa de urât încât din instinct am apăsat pe trăgaci și am atins-o la umăr. Elena și Pătru povestiră de-a fir a păr cele petrecute în acea noapte. La sfârșit, preotul își
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
adeverire???” (Castanul) Traseul e dureros, fiindcă presupune un fel de metanoia, o schimbare a deprinderilor aperceptive și a unghiului analitic. Enunțul se derulează limpede, vertiginos, spre un final, deseori, neprevăzut și, mai totdeauna, copleșitor (exemple grăitoare: cele două, nu mă sfiesc a le numi astfel, mici capodopere, care încadrează volumul: Fuga, Sfârșitul): „În secret, îmi doream să transform locul acela de întâlnire cu lumea într-un loc de întâlnire cu tine. Măcar în vis... Mai ales atunci când eram cu fetele. Eram
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
și rău, după cum fiecare este înzestrat genetic, de educație și de bunul-simț. Faptul că femeile ar fi mai curioase decât bărbații este un truism, căruia redactorii revistei „Blanca ești tu“ editată de S.C. Media Contact S.R.L. din Oradea nu se sfiesc să-i recunoască utilitatea, într-un secol în care informația valorează nu doar bani, ci și viață. Mijlocul cel mai la îndemână de a transmite mesajele este cuvântul. Iar prin intermediul lui, primul număr al revistei aduce o serie de istorii
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
-n seri de curcubeu,/ și-n file albe, azi, destinul deslușim, ducând iubirea noastră-n apogeu.” Acestea fiind zise, la fel de succint, trec în revistă următoatrele capitole. Iată, în cap. X - "Despre ei... și despre noi..." - Olguța Luncașu Trifan nu se sfiește să exprime în versuri iubirea de țară și, poate, în ideea sublinierii acestui sentiment, își începe micuțul, dar și expresivul preambul, printr-un citat aparținând unui om supranumit „Socrate român”, datorită preocupărilor sale filosofice și a rolului educativ pe care
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
nu-și caută iubirea să-i spună: Te-aștept, iubire”. Are puterea să pună ”punct și de la capăt”, să facă vieții ”semne” distincte și să scrie o ”scrisoare de Crăciun”. Cu un ”aștept” și ”mi-e dor”, ”între noi destin”, nesfiindu-se să spună că: De dorul tău, munții se-nclină”, într-o ”îngemănare”, fie și într-”a opta zi din săptămână”, fie și-n ”orașul cu cinci anotimpuri”, așteaptă iubirea cu o ”rugă”: Te-aștept, iubire! Puiu Răducan Băile Olănești
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
-n fânețe iar vântul le dezbracă de culoare din fugă dăruindu-le binețe e felul lui la dans să le invite purtându-le vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte în lumea largă într-un gest firesc e felul lor în drumul către moarte să-i spună adierii „te iubesc” *** Referință Bibliografică: iubire mută / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383385_a_384714]
-
--Unde a fost protocolul, la „Sirena veselă”? întrebă pripit Gigel Moacă. --Exact. O masă bogată...(aici se bâlbâi intenționat, să-i dea de-nțeles că acolo se mănâncă și se bea zdravăn). --Și sirene...tot pentru...protocol? Hai, nu vă sfiiți, că mai știm și noi câte ceva! --Bineînțeles, spuse degajat Buhăianu. Un program special pentru invitați deosebiți. Și...hai să discutăm deschis. Văd că sunteți băieți inteligenți. Dacă sunteți amatori, ne înțelegem și vă invit în următoarele seri la un astfel
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
munci asidue, dar era și o confirmare a capacităților proprii de învățare, a valorii pe care o aveai ca viitor intelectual. Iar acest lucru era admirat chiar și de colegii care picaseră examenul, care fără pic de invidie, nu se sfiau să dea replici de genul: “Ești tare, Alexandru! Ai minte de matematician!”. Chiar și vecinii, cunoscuții, oameni simplii, fără pregătire superioară dar destul de inteligenți respectau statutul de student, pentru că știau că puțini erau cei care-l aveau, adică doar 2
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
dedicație. Seara ne întâlnim din nou cu Benone Sinulescu la agapa de la restaurantul hotelului Pietroasa. Domnia sa ne-a bucurat toată seara cu cântecele sale și tot în acea seară am discutat pe săturate cu marele cântăreț și nu m-am sfiit să vorbesc despre vestita lui perucă cu un „stagiu” de zeci de ani. Îi explic maestrului că a atins o vârstă respectabilă la care chelia îi înfrumusețează chipul și apoi și pielea de pe cap respiră mai bine, iar peruca, sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...”. Salutând cea de-a 18-a apariție editorială a remarcabilului poet Theodor Răpan, nu ne sfiim să mărturisim că sonetele sale - tocmai prin perfecțiunea tehnică a lor, inumană! - pot stârni o reacție inversă, pornind de la impresia de sațietate, sufocare, până la respingerea acestei mașinării prea bine puse la punct, în care nimic nu scârțâie, nu tremură și
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de ani de când îl cunosc, cum anumite prediciții ale sale s-au împlinit întocmai. E greu de înțeles un asemenea spirit care își devansează epoca. La fel cum a făcut-o, magistral, marele său înaintaș, Constantin Brâncuși. Și nu mă sfiesc în a prelua această comparație făcută de un diplomat străin, care a ”citit” profunzimea caracterului său, reflectat în arta și în conduita sa ireproșabile, în prezența sa binevoitoare în viața cetății. Fie ca Agora românească să-l prețuiască așa cum merită
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă și pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aș sfătui, să nu mai facă greșeli, să pună mîna pe o gramatică a limbii române și să nu se sfiască să umble în dicționare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar și printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărțile care le-am cumpărat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
început s-a crezut că ar fi vorba de un fals, suspectând de fraudă vreun artist șugubăț contemporan. Surprinși de expresivitatea și realismul imaginilor de animale zugrăvite pe pereții peșterii, artiști de talia lui Miró și Barceló nu s-au sfiit să se inspire din ele. De ce atâta tevatură pentru niște desene aparent simple? Pentru că sunt proba unanim recunoscută a saltului mental pe care omul primitiv l-a făcut în acea perioadă, pornind pe drumul gândirii abstracte și al efortului fără
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
și un moment de relecturare a propriilor sentimente, a experienței de viață și a reverberației pe care o are trăirea personalizată sub semnul colectivității, sensibilizată, atentă și revolută în tot ceea ce privește cultura poeziei și poezia culturii. Poetul nu se sfiește să râdă și să plângă totodată, să schimbe anotimpurile sentimentelor și să-și divulge trăirile pentru a fi o pildă, pentru a fi luate în seamă, ca un model de bucurie sau suferință.” (Cornel Udrea) Referință Bibliografică: SANDU CĂTINEAN, “CEL
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
mie nouă sute șaizeci și ceva și introdusă fraudulos În rafturile Bibliotecii Naționale a Franței. Ce legătură au toate astea cu abatele Saunière? O să-ți spun Îndată, nu Înainte de a remarca găselnița onomastică Îndrăzneață a domnului Dan Brown, care nu se sfiește să Împrumute numele inocentului preot din Rennes-le-Château personajului Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru, cel care deține teribila taină a Sfântului Graal și care este ucis de un membru al congregației catolice Opus Dei, tocmai din acest motiv. Îți reamintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară cu respect. — Poftiți, ședeți, nu vă sfiiți! - spuse Stănciulescu Demeter, lăsându-se în iarbă. Călugării, destinși, căutară din ochi un petec de pământ și luară loc. — Noi suntem lotri - spuse Stănciulescu Vasile - și de aceea precum ați văzut... în sfârșit... ce să mai vorbim, v-ați dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]