1,535 matches
-
știm noi și ceea ce știe El. Sec...! Arată-mi cărțile! Na! Două perechi! Cacealma... Inteligent! Ce? Șeptari cu nouari! Ești mai bun! Împăunează-te și împarte-le tu, de dată asta. Și mai pune, frăție, acilea, în pahar, nu te sfii! O parșivenie stimulativă, nitroglicerina lu' Năiel. He-hei...! Am un presentiment malign. Apoi, mobilul lui Dănuț emite din nou un semn de viață. De mesaj. Neidentificabil. Care este: " În Arborele Morții, Despletită, Fecioara întinată râde Și își clătește buzele și dinții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să încerce să distrugă baza. Ca improvizație, era un plan destul de bun, dar nu suporta nici o comparație cu concepția de mare anvergură avută în vedere de Crang. Nu era de mirare că pentru realizarea unui asemenea obiectiv, acesta nu se sfiise să ia în considerare și asasinatul. Patricia reluă: ― Eldred m-a asigurat că Thorson nu poate fi ucis aici, deoarece există mult prea multe instalații de protecție. Trebuie atras într-un loc unde să fie mai expus. Gosseyn încuviință cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pun o asemenea realizare pe efectul modei New Wave, de care pare un pic atins. În orice caz, nu pare un bătut În cap și, cînd munca nu presupune un grad de efort sau de murdărire prea mare, nu se sfiește să se amestece printre noi și să pună umărul la treabă. Într-o sîmbătă după-amiază, adună tot efectivul bateriei și ne duce pe pista aerodromului. E o conjunctură de factori meteorologici și psihologici favorabilă, lucrurile s-au mai relaxat, ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era nerăbdător. După ce pusei receptorul în furcă, domnul Pavel, luându-mă după umeri continuă: - Am venit din oraș acum o oră; de atunci vă aștept; știe toată lumea, eu bucuros am venit să vă îmbrățișez. Doamna Carolina Pavel nu se mai sfii și mă sărută, apoi își puse șorțul pentru bucătărie. - Mă bucur pentru dumneavoastră, nici nu vă închipuiți ce mult! - Mie îmi pare rău de cei înlăturați, fără nici un motiv, spusei. Nu e bine... - Își curăță terenul ca să înfricoșeze pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i-o cunoscusem până atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, îmi luă iar fața în mâini și-mi sărută din nou fruntea și obrajii. Apoi: Cel mai important e că vă iubesc, spuse. Iată, nu mă sfiesc să v-o mărturisesc. Vă uitați la mine mirat. Și încet, încet ca-ntr-o catifelare, fără să ne dăm seama, făcurăm doi pași până în dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, în timp ce mâna ei dreaptă, strecurată sub mine, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Într-adevăr doarme cineva sub tufe de urzici În Codrul de la Miazănoapte și ne visează Întâmplările. De la o vreme Încoace, mintea aceluia a Început s-o ia de tot razna și ne trimite semne de tulburare. Eu Însumi, nu mă sfiesc să recunosc, mă izbesc de lucruri nelalocul lor, deși Încerc din răsputeri să nu cred În ele. Nici acuma, părințele, Sfinția Ta, nu mă pot face că nu văd solzoasa și verdea coadă de gușter ce-ți iese de sub anteriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reguli. Să luăm ca exemplu una dintre ele. Spuneam că este contraindicat să intercalăm în descriere elemente bogate de comentariu (gânduri, amintiri sau valorizări), câtă vreme, procedând astfel, textul devine monoton, stufos, previzibil. Geo Bogza (1968, p. 85) nu se sfiește să ignore această interdicție: Cel mai trist moment la Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de atunci. Evident că morala umană se modifică și omul viitorului nu va mai semăna cu cel de azi. Trăsăturile culturale sunt baza construcției sociale și determină particularități ale construcției sociale. Discutăm aici despre un determinism evident. Weber nu se sfiește să spună cu lumea capitalistă nu este o lume a banului și a îmbogățirii, pentru simplul motiv că banul și îmbogățirea nu sunt criterii de apreciere a capitalismului, deoarece banul a jucat un rol esențial și în alte tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lipsa libertății, chiar cu forma sa primară de manifestare - libertatea de a merge pe stradă, pe unde dorești. Este firesc să fie așa pentru că ei sunt beneficiarii unei filosofii politice căreia i-au pus bazele Părinții Fondatori care nu se sfiau să afirme 371 în Declarația de Independență că orice om are dreptul la viață, la libertate și la căutarea fericirii. Tinerii occidentali protestează, preocupați fiind de mersul lucrurilor din jurul lor, în mod vehement, împotriva crizei economice, dar și împotriva sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o afirmație a lui Hegel care definește în mod clar de ce trebuie să știm câte ceva despre această parte a lumii și despre trecutul său atunci când dorim să discutăm despre capital, capitalism și civilizație occidentală. Vorbind despre Grecia, Hegel nu se sfiește să folosească termeni ca ,,individualitate", "acasă", ,,renaștere a spiritului". Este acesta un bun exemplu de localizare corectă a originilor civilizației occidentale și a devenirii sale. Hegel afirmă: ,,La greci ne simțim imediat la noi acasă, căci ne aflăm pe tărâmul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în toate relațiile vieții și în toate clasele, și că agricultura, la fel ca și conducerea statului, au devenit antreprize ale capitaliștilor"109. Există un fel de filiație a capitalismului european ca acest tip de capitalism de care nu se sfiește să vorbească Mommsen. Firul roșu îl reprezintă folosința banului la orice, fără limite și fără restricții. De altfel, dacă stăm să analizăm cu atenție, aceiași bătălie o ducem și în ziua de azi. Banii sunt acumulați fără noimă prin bănci
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
unor ,,prohibiții stânjenitoare"332, așa cum numește Paul Johnson mentalitatea antievreiască, cu toate consecințele sale, existentă de-a lungul istoriei. Religia evreilor nu condamnă niciodată, dimpotrivă, pe cel care caută de bună credință apropierea și însușirea bunurilor materiale. Sedlacek nu se sfiește să numească Iudaismul ca fiind ,,o religie laicizată"333, tocmai din dorința de surprinde caracterul său pământean, legat de problematica omului pe pământ. Iudaismul oferă soluții de viață ,,acum" și ,,aici", adică pentru această viață a noastră, desfășurată acum, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
despre apariția unui nou spirit, a unei noi tendințe în dezvoltare, a unui nou impuls generat de afluxul de bogății. Progresele Europei sunt importante și ele se bazează și pe aurul și celelalte bogății ale Americii. Michel Beaud nu se sfiește să vorbească despre ,,(...) fabuloasa jefuire a Americii, care se poate structura în două fluxuri simultane: prădarea bogățiilor găsite acolo și producerea unor noi valori"62. Alte evoluții de tip social, specifice secolului al XVI-lea63 sunt64: dezvoltarea burgheziei bancare, dezvoltarea comerțului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sub presiunea Renașterii și a Reformei. Mai ales Renașterea va redescoperi valorile de bază filosofice și culturale ale Greciei și Romei Antice. Chiar dacă a funcționat ca o ,,religie rațională", creștinismul își păstrează caracterul dual. În pofida acestei raționalități nu s-a sfiit să condamne pe față bogăția și omul bogat. Cu toate acestea admite în continuare că oamenii pot fi și bogați și vorbește în mod explicit despre bogăție și bogați. Noul Testament este înțesat cu pilde despre oameni bogați și care oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în prefața lucrării Jean Baechler, Capitalismul, Editura Institutul European, Iași, 2005. 14 Ion Pohoață în prefața lucrării Jean Baechler, Capitalismul, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 7. 15 În Originea familiei, a proprietății private și a statului, Engels nu se sfiește să facă o referire clară la un trecut tenebros ca fiind ,,vremurile bune de altădată". Iată referirea: ,, Vechea orânduire gentilică nu numai că se arătase neputincioasă față de mersul victorios al banului, ea era în incapacitate să găsească înăuntrul cadrului ei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Ibidem, p. 489. 111 Ibidem, p. 489. 112 Mommsen citează o comedie de epocă în care se spune: Într-adevăr,, întru totul egali îi consider pe proxeneți și pe voi cămătarii // În timp ce primii stau la pândă tăinuiți, voi nu vă sfiiți în forul însuși // Cu cârciumi primii, cu dobânzi voi amândoi îi jecmăniți pe oameni // Destule legi a decretat poporul din cauza voastră // Voi, cum au apărut, le-ați încălcat; întotdeauna se găsește o portiță// Ca apa fierbinte care se răcește, așa
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
casele personalului medical, toate acestea formau această instituție de asistență socială. Sfanțul Vasile cel Mare se îngrijea de tot ceea ce era necesar pentru viața acestui așezământ de binefacere. Însă și mai impresionant este faptul ca Sfanțul Vasile nu s-a sfiit să aducă în casele de binefacere pe cei mai abandonați oameni, pe leproși, care din cauza bolii lor, erau ocoliți de toată lumea. Această instituție de caritate se subîmpărțea în diferite compartimente după nevoile celor în cauză și a celor care îi
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
să-și lovească torționarii, tocmai pentru că vedeau în schingiuirea la care erau supuși o formă de umilire a virilității. După încheierea anchetei, apoi a procesului și la multă vreme după evenimente (la ceasul mărturiei), câteva foste victime nu s-au sfiit să își clameze dorința de răzbunare asupra călăilor de odinioară, tocmai fiindcă resimțeau încă trauma anchetei: „Pe tipul ăsta, pe anchetatorul meu, tare mult aș vrea să-l întâlnesc într-o zi, să-i sucesc gâtul” sau „Pe monștrii ăștia
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
marginea patului; hrana era alcătuită din ceai, pâine neagră, marmeladă; stingerea era la ora 10 seara. Revolta brașovenilor luase prin surprindere organul de represiune din România. Pe lângă injuriile cu care au fost copleșiți arestații, unii dintre anchetatori nu s-au sfiit (deși foarte rar) să-și manifeste admirația față de protestul brașovenilor: „Măi, băieți, măi, ce-ați făcut voi, noi nu am fi avut curajul niciodată!” (Filichi, 1994, p. 37). Ecouri studențești La câteva zile după revolta muncitorilor brașoveni au apărut și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la urma urmei excelent. Cei patru cultivă paradoxul și îl administrează provocator, ca o comoție a inteligenței. Ralea întâlnește netulburat paradoxul aproape fără să bage de seamă, cum întâlnește și banalitatea, de care are libertatea și eleganța să nu se sfiască (și cum tot fără jenă și fără ocol întâlnește cacofonia). Citează totdeauna din memorie, ca în conversație și, firește, de obicei aproximativ. Cei patru au un fond de nihilism, de care se mântuiau fiecare prin câte o iluzie sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii din noi se sfiesc să-i așeze la rangul lor veritabil, adică în rând cu cei mai mari de pretutindeni; alții nu se sfiesc, dar nu știu s-o facă, fiindcă admiră fără să cugete (și nu rareori fără să citească). Nici o cultură nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii din noi se sfiesc să-i așeze la rangul lor veritabil, adică în rând cu cei mai mari de pretutindeni; alții nu se sfiesc, dar nu știu s-o facă, fiindcă admiră fără să cugete (și nu rareori fără să citească). Nici o cultură nu poate fi cunoscută și judecată în ea însăși, ci numai pe plan universal. Scriitorii noștri mari, chiar cei mai prolifici
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai stăruie, te Înfioară. O numărare se desfășoară (și nu i-aș spune numărătoare). O ordonare se caută (și nu i-aș spune Încă Împlinire). Ochi de critic au văzut deseori jocul poeziei și al receptării și nu s-au sfiit să-l așeze În categorii. Să-l protejeze. Să spună uneori, În bună credință, că jocul rămâne joc și Își află suprema potență În tocmai această nedeterminare și absență a oricăror finalități exterioare. Dar totuși fiorul pe care Îl simți
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un cuțit care-i priceput la oameni. Era.. În vremea războiului rece erau toți egali Eram prieteni ai pădurii roșii Toți își spuneau prieteni împotriva altor împăduriri Toți se bucurau și credeau că pădurea e una în care păsările se sfiesc Nevasta mea era destul de tânără Și destul de poticnită la pântece Un brad aplecat Un vârf pentru cei dornici de un luminiș Și nici o singură creangă Muștele nu mai știau încotro La ciotul de la picior sau la cadavrul femeii O grămadă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat în spatele convențiilor vremii cărora autorii se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]