1,167 matches
-
subțirele fir al al nădejdiinu m-ar lăsa să dorm liniștitca o scoică lângă țărmulunei mări trezite la viață.... XXII. NIMIC NU SE MAI PIERDE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Citește mai mult În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte,muntele împietrindu-l.Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb,ne învață cum să urcăm.Prinși mână în mânăca nodul între funiile vremii,în anotimpurile nesigure care vinnu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
ne smulgem de sub asteriscuri deasupra oricărui obtuz inchizitor nestinsa lumină îi este trăirea de vis prin astrale prelucii meniscuri și mai aleasă nicicând nu e menirea scribilor ce tot dăltuiesc obeliscuri dăinuind drept peste nisipuri și vânturi mărturii tocind ale sfincșilor pliscuri, urmașilor primind lumină din canturi ce-arzând scriu poeții pe ninsele piscuri Hațeg, 15 martie 2015 RÂUL CONSTANTINESCU Referință Bibliografica: QUINSET / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1535, Anul V, 15 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
QUINSET de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376031_a_377360]
-
ne smulgem de sub asteriscuri deasupra oricărui obtuz inchizitor nestinsa lumină îi este trăirea de vis prin astrale prelucii meniscuri și mai aleasă nicicând nu e menirea scribilor ce tot dăltuiesc obeliscuri dăinuind drept peste nisipuri și vânturi mărturii tocind ale sfincșilor pliscuri, urmașilor primind lumină din canturi ce-arzând scriu poeții pe ninsele piscuri Hațeg, 15 martie 2015 ... Citește mai mult Lectură plăcută!PE NINSELE PISCURI(Quinset)Din hau poezia ne ‘nalta pe piscuriunde ne pătrundem de ceruri întruna;fericire cum
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
avântă în riscuriprin versuri ne smulgem de sub asteriscurideasupra oricărui obtuz inchizitor nestinsa lumină îi este trăireade vis prin astrale prelucii meniscuriși mai aleasă nicicând nu e menirea scribilor ce tot dăltuiesc obeliscuri dăinuind drept peste nisipuri și vânturimărturii tocind ale sfincșilor pliscuri,urmașilor primind lumină din cânturice-arzând scriu poeții pe ninsele piscuriHațeg, 15 martie 2015RAUL CONSTANTINESCU... V. OMBRE, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. L ‘OMBRE DE L ’OMBRE En face de la grotte devant des
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SFINX III Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Înlănțuit de-a pururi în quintale Așa cum unui deținut ai pus cătușe la picioare, Pe piatra ta acolo sus pe munte Asculți albastre trilluri
SFINX III de PETRU JIPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376648_a_377977]
-
sine însuși, de/ propria-i viață,/ încât, întors acasă,/ și-a șters, cu/ un gest decis, decisiv,/ și-a șters, de pe/ pânza goală a zilei,/ statura, umbra/ și urmele -/ atât înapoi, cât și/ înainte” (p. 541). Cu alura lui de sfinx, bătrânul este concomitent Sinele divizat între trupesc, spiritual și aspirația nirvanică, dar și înțelegere și acceptare a sensului și cauzărilor: „nedespărțit e tot ce se desparte”. Cea de a VIII-a treaptă este în definitiv Prima treaptă a cerului: „Sufletul
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
mare i se face lui, De mii de generații, stă pe baricadă Martor a fost la axul pământului. Vânt și ploi l-au mângâiat ca frații Și le-au șoptit doine copacilor, Roque Nublo el e de generații Străjer și Sfinx al canarienilor! Referință Bibliografică: Odă pentru Roque Nublo / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ODĂ PENTRU ROQUE NUBLO de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373083_a_374412]
-
tandru al înnobilării Aș sta cu fruntea-n umăru-ți de apă Să-ți tac...Să-mi curgi...Din râul înserării Nisipul în deșert să-și crească pleoapă... În semicercuri, fără de oprire, Departele-ți aproape să mă poarte Cât să îți tulbur sfinxul din privire C-o ploaie, c-o scânteie sau c-o moarte Lăsând, neruginiți, timpul să treacă ... Ce zâmbet și ce sabie... Ce teacă! ... Citește mai mult Un zâmbet trist - o sabie în teacă -Două tăișuri strânse-n piele. Fine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372309_a_373638]
-
pline;Sub semnul tandru al înnobilăriiAș sta cu fruntea-n umăru-ți de apăSă-ți tac...Să-mi curgi...Din râul înserării Nisipul în deșert să-și crească pleoapă...În semicercuri, fără de oprire,Departele-ți aproape să mă poarteCât să îți tulbur sfinxul din privireC-o ploaie, c-o scânteie sau c-o moarteLăsând, neruginiți, timpul să treacă ... Ce zâmbet și ce sabie... Ce teacă!
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372309_a_373638]
-
prin rădăcină...Dar..., iremediabil, nu e nimic pierdut,căci de-aș primi o clipă a vieții ce-a trecut,... XI. CHIP, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016. CHIP Prietene, Mă-ntrebi de ce îmi este Sfinx azi chipul Și cum de-a reușit așa să mi-l sculpteze Timpul? De ce-s pe dinafară o antică ruină, Iar în adâncuri sunt un templu de lumină? Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi, Pe lutul meu
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletu-mi, chircit de durere, a îngenuncheat în fața implacabilului Destin, mut ca un sfinx, plângându-și neputința în fața sa, pentru că, astăzi, 14 iulie 2015, după lungi și grele suferințe, scriitorul Gheorghe Chirtoc a plecat Dincolo... Pe OMUL și SCRIITORUL GHEORGHE CHIRTOC l-am admirat, l-am stimat și l-am prețuit, pentru cine-a
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
o mare fascinație. El a observat cu atenție și a încercat să redea prin culoare, cu măiestrie, farmecul feminin. Cromatica sa trece de la griurile rafinate, griurile colorate așternute în pensulații mărunte, urmărind formele, la pete mari, sugestive, pline de plasticitate. ,,Sfinxul”, ,,Femeia cu pălărie albastră”, ,,Tamara - muza pictorului”, ,,Portretul lui Guus Pretinger”, ,,Elegantă cu pălărie”, ,,Kiki din Montparnasse” sunt numai câteva din titlurile tablourilor sale, care ne dezvăluie trăirle sale în raport de această temă - universul feminin - subiect atât de vast
SUBIECT FASCINANT PENTRU PICTORUL KEES VAN DONGEN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371715_a_373044]
-
înalt luna cu palida-i față ascunsă jumătate de umbrele ei privea încruntată Te văzuse iubite lunecând afară din castelul tău de iluzii și gând furișându-te șerpește, căutând ascunziș în unghiurile secrete ale umbrelor ei cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt m-ai zărit otrava dulce a iubirii în inima mea poeme neliniștite să-mi cânte mi-ai trimis-o pe-o rază de gând tu, fascinant Zburător cu plete de argint. m-ai ispitit să deschid
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
încătușat cu un dulce sărut pecetluindu-mi suflarea cu patimi otravă divină, iubirea îmi creștea aripi devenind una cu flăcările inimii. Căzusem prada vrăjilor sale ușor eram fascinată de chemarea himerelor. Ma adunat în strânsură șerpească sub privirea-i de sfinx ademenitor m-a hipnotizat cu privirea-i de demon al nopților lăsându-mă secătuită de viață răpise pentru vecie sufletu-mi flacără de viață pulsând pentru el Zburătorul cu plete de argint Ducându-l cu sine în castelul său de
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
Zburătorul cu plete de argint Ducându-l cu sine în castelul său de iluzii și gând În Carul cel Mare parcat într-un unghi al bolții de stele arzând. Acum el îmi surâde noapte de noapte cu ochii-i de sfinx plini de taine privirea-i de genune albastră ademenind ochii mei pe o cale de zână măiastră și pulberi de stele ispitindu-mă să-l urmez iubindu-ne veacuri la rând printre ele să trăim în castelul răsărit din poeme
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
se derulau, dar având grijă și de telefon. Scenele se succedau cu repeziciune și iată o nouă imagine avea să se ivească, lăsându-l fără grai. Apăruse același Cap așezat pe stâncă. De data asta nu mai avea dubiu, era Sfinxul... Știa din legendele care circulau că se mai numea și Kogaionul ( sau Capul lui Ion). În jur erau oameni îmbrăcați în alb, în număr de zece, privind la Cel ce le vorbea. Înalt, viguros și cu părul alb stătea în fața
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
peste fluvii în nesomnuri ancestrale, distrugeam mitologii, ucigând înțelepciunea, eram și eu un Don Quijote îmbătat de-a vieții vrajă ce credea că toată lumea la picioare i s-a pus, cuceream zădărnicii dintr-o lume ne-mplinită, levitam spre lumi albastre printre sfincși și printre clovni; istoria îmi dezlega destinul calp din Zen-Avesta, din absurd veneau femei luminate-n clar de lună, ce se prefăceau în nuferi cu rochii albe de cristal, înflorindu-le picioare pline de virginitate, cu genunchii ca obrazul unei
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
aceasta n-o s-aveți habar! Va este dragă glia românească, chiar dacă străinii va votează, din alte lumi o sa renască, anomalii care mai tarziu ,contează! Noi suntem vii și prea puștii... speranța ați distrus-o hiene și anomalii, chemarea e un Sfinx ce nu îl știi, dreptate a vietii când o să revii?... Lucian Tătar 06 nov 2016 21:37 0078 Olhao Referință Bibliografica: CĂUTĂRI / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
CĂUTĂRI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378786_a_380115]
-
străvechile-averi? Unde-ale zeilor temple, palatele, soațele celor Care se trag din Sisif? Unde mulțimile-ți vechi? N-a mai rămas, vitregito, nici urmă din tine, nici una." (Antipater. 9, 151) "Panorama deșertăciunilor" eminesciene pare văzută (cu mult înainte) de ochii de sfincși ai poeților greci. Pulberea, cenușa, viața ca vis, reducerea vieții la nimic sunt prelungiri ale unor percepte biblice. Strălucirea "de altădată" a acestor civilizații nu o dă decât scânteierea prafului: Totul e râs și pulbere totul și totu-i nimica
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf obeliscul, acul Cleopatrei."2 Repetiția este o linie longitudinală pe care poetul așează cuvintele: obelisc, piramidă, sfinx sau "piramida-obelisc Raportul finitului către infinit."3 Despre "piramida răsturnată" A.D. Sertillangeo spune că ea este imaginea dezvoltării spirituale: "cu cât o ființă se spiritualizează mai mult cu atât viața ei se mărește, se dilată, urcă"4. Sau despre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
eterului-simbolizat în alchimie prin cerc (...). Dialectica pătratului și cercului simbolizează dialectica pământului și cerului, al materialului și spiritualului"5. Această perspectivă asupra spațiului explică la M. Eminescu adâncimea viziunilor sale cosmice ("categoria departelui"E. Papu), dar și răceala contemplației de sfinx. Căci poetul a notat mai departe: "sfinxul e o-ntrebare și piramida un răspuns"6. Piramida-răspuns este fapta umană ridicată rebel spre cer, dar și un semn, din ev în ev, către "populii" din istorie: "Ca s-explic a ta
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și cercului simbolizează dialectica pământului și cerului, al materialului și spiritualului"5. Această perspectivă asupra spațiului explică la M. Eminescu adâncimea viziunilor sale cosmice ("categoria departelui"E. Papu), dar și răceala contemplației de sfinx. Căci poetul a notat mai departe: "sfinxul e o-ntrebare și piramida un răspuns"6. Piramida-răspuns este fapta umană ridicată rebel spre cer, dar și un semn, din ev în ev, către "populii" din istorie: "Ca s-explic a ta ființă, de gândiri am pus popoare, Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este omniprezent, Mathieu 50 ans de création, Lupasco scrie: "Dacă Sfinxul grecilor grec prin excelență îi devora pe loc pe trecătorii care nu îi descifrau enigma, Mathieu îi ucide pe loc fie și numai dacă încearcă să o descifreze"21. SALVADOR DALI ȘI ÎNTUNECAREA LUMINII Într-una din convorbirile lui Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
răpus însă timpuriu. A debutat în 1986, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, publicând apoi în „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Postum, i-au apărut volumele Ars longa, vita brevis (1997), Invazia vidului (1999), Robit eternității (1999), Sfinxul (2000), Fusese destul (2000), Pe valurile purgatoriului (2001), Cu barca pe Styx (2001), Curcubeul gândului (2002). Înzestrat cu un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic, A. este copleșit de un morb metafizic. Împotriva catastrofei care se apropie
ANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]