3,671 matches
-
clipită. Țonți nu se lasă nici ea mai prejos, dovedindu-și devotamentul și sârguința: Șefu', da' eu n-aș putea să vă fiu cu nimic de folos?". "Ba da. Ia vreo câteva sute de camarazi și adu ghemul ăla de sfoară pe care-l am eu în sertar. Mă rog. Care se află în sertarul unde ne-am întrunit noi prima oară. Știi despre ce vorbesc, da?" "Cum să nu știu, Șefu'. Gata, am plecat să vi-l aduc." Dorinel mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
antenele îndreptate atent spre mine. Încep să le explic care e planul de bătaie. Cred că mare lucru nu pricep, dar sunt sigur că nu vor ieși din cuvântul meu. Apare și Țonți cu ai ei, cărând ghemul. Desfășurăm toată sfoara, o secționăm și repartizăm bucățile conform planului. Până aici a mers bine. Ce zic eu bine? A mers excepțional. Dar greul de abia acum începe. Ia să văd o mie de voluntari aici, în dreapta!", fac eu, indicându-le locul. Se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un fățeag solemn, ca și cum și-ar fi prezentat interpretarea: "Pușca și cureaua lată, domnilor și doamnelor!". Curând, un fârnâit din ce în ce mai sonor anunță că portarul pășise într-o lume onirică. Atunci am dat semnalul începerii bătăliei. Două coloane compacte, înarmate cu sfori, se îndreptară în două direcții bine precizate. Una mergea spre locul unde era depozitat insecticidul, iar cealaltă spre ostenitul domn Petrică. Din prima țâșniră câțiva gândaci care se aburcau rapid spre clanța ușii de la micul depozit. Legară o sfoară de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu sfori, se îndreptară în două direcții bine precizate. Una mergea spre locul unde era depozitat insecticidul, iar cealaltă spre ostenitul domn Petrică. Din prima țâșniră câțiva gândaci care se aburcau rapid spre clanța ușii de la micul depozit. Legară o sfoară de ea, iar restul trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază. Masa trupei începu să tragă de primul și lațul se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază. Masa trupei începu să tragă de primul și lațul se strânse în jurul recipientului. Desfăcură sfoara în fâșii, astfel încât de ea să se prindă cât mai mulți. Apoi începură din nou să tragă înspre canalul din curte. Bidonul se urnea încet, încet, cu câțiva centimetri la fiecare opintire coordonată de șeful de trupă. În timpul acesta, cealaltă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
comanda trupelor ce se ocupau de insecticid, toate cele patru recipiente fuseseră cărate la locul stabilit. Cam tot atât ne-a luat ca să le desfiletăm, operațiune al dracului de migăloasă, cu atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am reușit să le răsturnăm în așa fel încât toată otrava să se scurgă frumușel în canal. De fapt nu toată otrava. Căci aici era tot șpilul. Substanța pe care aveau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în uralele unui public neașteptat de numeros, de entuziast și formidabil de vioi. Înnebunit de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub nasul lui, nu-și dădu câtuși de puțin seama că banii fuseseră aruncați cu ajutorul unei sfori acționate de ciorchini de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote, spre hazul sincer al celor din bulevard. Răcni la ei: "Băă, băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da' n-ai văzut pă nimeni cân' ai intrat? Cineva trebuia să-i arunce-n stradă, nu?" "N-am văzut, dom'ne, pă nimeni. Banii era pă pervaz, adică pă tabla aia dă afară, și mai am găsit și niște sfori, da' al'ceva nimic. Am simțit că mor cân' vedeam cum zboară banii ăia prin aer și să îndesa toți husenii să-i umfle..." "Șit! Nașpa la maxim'!" "Super-nașpa, super-șit! Plus că mă simțeam ca ultimu' om, ultimu' guțan. Da, ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făcea impresia că sună altfel, că se referă ca prin absurd, în primul rând la mine. Și să știi că nu numai în societatea medievală, pe vremea lui Mihai de Giulești, nu se putea trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de la primele lecturi ale textului, ca să ne familiarizăm cu numele personajelor. Și parcă era mai fericit și el când îi spuneai Henri. Valy pare că nesocotește intervenția mea și duce informația până la capăt, ca și cum ar fi desfășurat un ghem de sfoară aruncând cu viteză ghemul și ținând un capăt al sforii în așa fel ca firul să se deruleze: Dacă pică el, pică și alții. Da, da. Cei de lângă el: marchizi, marchize. Sunt pe-o mână și nu știu că sunt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
personajelor. Și parcă era mai fericit și el când îi spuneai Henri. Valy pare că nesocotește intervenția mea și duce informația până la capăt, ca și cum ar fi desfășurat un ghem de sfoară aruncând cu viteză ghemul și ținând un capăt al sforii în așa fel ca firul să se deruleze: Dacă pică el, pică și alții. Da, da. Cei de lângă el: marchizi, marchize. Sunt pe-o mână și nu știu că sunt monitorizați de sus. Și au cam aceleași bube. Chitanțiere false
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri - trec la aplauze furtunoase și scandează parcă patriotic: „Ura! Ura! Ura!” Vorbește frumos, micuțule - îl temperează ușor Titi, ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa te-a educat mă ta? Să nu te iei de mama, dinozaure împuțit, ai auzit? - face Esesistu’ parcă nechezând. Titi, din nou, extrem de calm și destul de distrat, îi răspunde împăciuitor: Nici nu mă iau, băi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Demiurgul. Adică, am fost măritată cu Dumnezeu? a Întrebat ea nedumerită, introducându-și un degețel În gură. — Nu chiar, am zis. Cel pe care-l știi tu e tot un personaj. Adevăratul Demiurg, după ce soția lui l-a tras pe sfoară, a-nceput să scrie cărți polițiste. După ce seria a ajuns să aibă succes, În ultimul volum demască toată afacerea căreia i-a căzut pradă. A reprodus totul de-a fir-a-păr, cu toate numele. Cât despre El, intenția inițială a fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-o sărut, dar m-a Îndepărtat, cu o grimasă. — Iar ai băut, a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-a Împiedicat și s-a lovit de ceva, răsturnând un snop de stinghii rezemate de perete. A urmat o Înjurătură pe care, În ciuda impresionantului bagaj cultural pe care-l dețin În domeniu, n-o mai auzisem nicicând, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Deodată sergentul ridică palma, oprindu-l. CÎnd Iuffo se Întoarse și privi În aceeași direcție, văzu ceva asemănător unei meduze mari, luminoase, care plutea la mică Înălțime deasupra apei, deplasîndu-se lent spre faleză, ca și cum ar fi fost trasă cu o sfoară invizibilă de cineva ascuns Îndărătul stîncilor; un zmeu ciudat, făcut dintr-un material aproape transparent, ale cărui mișcări semănau perfect cu ale unei meduze care Înoată. La un moment dat se oprise și parcă... Îi aștepta. Christina ieși din casă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
comentă Pruritanal. Într-adevăr, analizele de laborator indicau faptul că gîtul lui Khapsek fusese acoperit cu o peliculă impermeabilă, cam În același fel În care foile de celofan acoperă borcanele cu zacuscă, bine Întinse și legate apoi strîns cu o sfoară. Chiar și analizele ADN confirmau același lucru. Asupra compoziției propriu-zise a peliculei, doctorul Încă ezita să se pronunțe. Se limită doar să spună: — Nu am primit rezultatele complete ale investigațiilor. Căpitanul Jegg era de părere că lucrurile complicate pot fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
probleme. Dacă, să zicem, mîncai salam de soia, aveai impresia că mănînci salam de Sibiu sau cașcaval, În funcție de frecvența radiației electromagnetice. În cursul unuia din primele experimente, subiecților aflați sub influența dispozitivului li s-au atîrnat ciorapii nespălați pe o sfoară și au fost puși să-i miroasă: cu o singură excepție, toți au mărturisit că miroseau a cîrnați! — Și cel cu excepția?... — Aceluia Îi miroseau a ridichi, fiindcă era vegetarian. — Extraordinar! se miră Pablo. Și dacă, să presupunem, unul dintre ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu o anumită voluptate, aș zice. Dar ceva din toată povestea Îmi scăpa, Îmi aluneca mereu printre degete - un rest pe care nu-l Înțelegeam, ceva ca o lipsă de aer, o formă de neputință. Bănuiam că sunt tras pe sfoară și În același timp mintea mea Începuse, fără acordul meu, să lucreze acolo; Începuseră să-mi strecoare povestea În suflet; Începusem să-i cred și asta aproape că mă speria. Am mai făcut o ultimă Încercare. Am intrat la toaletă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mîini, și el țuști înapoi, s-a făcut nevăzut băgînd și mai tare dracii în audiență. Cînd mare revelație, Gulie. Dendé îl vede pentru o clipită pe Copoi, milițianul, securistul, numai el putea să fie, în civil, discret, ăsta trăgea sforile, el și cu Picioruș de Ghips, îi simt cum adulmecă, cum nu se scapă din ochi unul pe celălalt, e mare miza dom’ Roja, zice Tîrnăcop, și paletele elicopterului fîl-fîl tot mai intens, le simțim și noi acolo jos, s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
comenzi? Cu o mică atenție îți puteai rezolva problema, cîteva zile la munte sau la mare, aer curat, deconectare, și te-ai fi întors ca nouă. Cum să înceapă? nu vrea să le facă să se simtă folosite, trase pe sfoară, induse în eroare, vîrîte într-un bucluc politic fără voia lor. Doar nu are vreo legătură amorezul tău cu ceea ce urmează să ne spui, reia Tușica simțind o neliniște în piept, pălind puțin. Dacă asta era tot, spune Angelina încrețindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Luptele încrîncenate abia acum încep în toate zonele Capitalei. Televiziunea funcționează ca un comandament general, transmite, intoxică ori de cîte ori este nevoie, poți să-ți imaginezi toată vînzoleala care nu se vedea pe micul ecran, toate nulitățile care trăgeau sfori, dădeau telefoane, împărțeau ordine călcînd în picioare orice ierarhii. Frontul (al naibii cum domnul Președinte își punea deja în practică nebunia) cere populației să apere Bucureștiul. Sediul Comitetului Central este distrus și incendiat, cînd brusc și Radioul, și Televiziunea anunță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dus de nas la început, îl întrerupe Poștașul, cuvîntul America a avut întotdeauna o rezonanță care îmi inspira încredere, dom’ Colonel, recunoaște, cine s-ar fi gîndit că pînă și la o amărîtă de bisericuță din Falls Church se trăgeau sfori de ani buni de zile? Cuibușor de nebunii, își reia Bătrînul ideea, uite ce zice, 250 de membri ai comunității românești locale au venit pentru a asista la o comemorare oficială în cinstea miilor de oameni care au murit în timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care am luptat, iar noi am ajunge la lada de gunoi a istoriei. Cît de trist ar fi Tușico, Angelino, să mi-o ia el înainte, păi cum să nu fie versat draga mea, toată lumea știe că el a tras sforile, că el a fost păpușarul, deși tuturor le e rușine s-o recunoască. Delfinașule, se juca cu tine, aude din nou vocea Tușicii, dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a intra la Institut. Să-ți spun eu care-i cea mai tare disciplină din lume: psihologia. Află de la mine. Nimic nu m-a atras mai mult în viață, de aia mi-am ales meseria asta în care se trag sfori mai abitir ca în oricare alta. Și dacă spectacolul o să eșueze? Sper că v-ați făcut rost de bilete pentru lumea cealaltă, se hlizește Santinelă. Pentru cealaltă nu, în schimb pentru un locșor mai bun în asta, cu siguranță da
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
convins că o să-l spargi. Dă-mi oamenii, și-ți garantez că n-o să-ți ceară nimeni socoteală, ce s-o mai lungim? — Și restul, unde sînt restul? Am înțeles că ei sînt împinși la înaintare, dar cei care trag sforile de partea cui sînt? — Ăia sînt departe, face Regizorașul semn cu degetul înspre harta lumii agățată pe perete, îți vine să crezi sau nu, trebuie să le facem jocul, cel puțin pînă la un punct, rînjește. — Voi, regizorii, face Comandantul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]