730 matches
-
el trecut în anonimatul unui act biologic. Ce rămâne din eleganța ultimă cu care a încercat să intre în somn în prezența altuia, din excesul de conștiință prevenitoare cu care a vrut să compenseze momentul acesta de pierdere a ei. Sforăie încet și găsesc în asta o scuză pentru a-l privi. Are gura întredeschisă și buzele supte, dar fruntea, extrem de frumoasă, a rămas să preia în somn concentrația aceasta de spirit pe care Andrei și cu mine am botezat-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de conviețuire se reportează asupra posterității defunctului și speculează neputința acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieții "l-au iubit" și "i-au fost aproape". Pentru că au mâncat cu el, pentru călI-au auzit sforăind, pentru că i-au făcut servicii sau pentru că s-au culcat cu el, cu toții devin, după moartea lui, competenți și cred că au ceva decisiv de spus până și în privința operei sale. Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au rămas Înmărmuriți și fără să poată scoate o vorbă. Frumoasa metisă se mulțumi să-i atragă atenția că nu trebuia să fie obraznic față de copil, dar Carlos Își trăsese șapca pe ochi și părea că doarme. — Se preface că sforăie, spuse Julius. Dar după cîteva zile Începu să nu mai fie atît de sigur. În fiecare zi după-masă venea la caleașcă și-l găsea sforăind. Și oricît ar fi stat lîngă el, sforăia Întruna și nu părea că se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
copil, dar Carlos Își trăsese șapca pe ochi și părea că doarme. — Se preface că sforăie, spuse Julius. Dar după cîteva zile Începu să nu mai fie atît de sigur. În fiecare zi după-masă venea la caleașcă și-l găsea sforăind. Și oricît ar fi stat lîngă el, sforăia Întruna și nu părea că se preface. Fapt e că Celso, Daniel și Anatolio, grădinarul, nu mai voiau să cadă morți la pămînt strigînd și nici să sară de pe scările de pe capra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și părea că doarme. — Se preface că sforăie, spuse Julius. Dar după cîteva zile Începu să nu mai fie atît de sigur. În fiecare zi după-masă venea la caleașcă și-l găsea sforăind. Și oricît ar fi stat lîngă el, sforăia Întruna și nu părea că se preface. Fapt e că Celso, Daniel și Anatolio, grădinarul, nu mai voiau să cadă morți la pămînt strigînd și nici să sară de pe scările de pe capra trăsurii, de frică să nu-l trezească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imensă și roșie la un interviu de angajare? Oricum, nu avea nevoie de ea - horoscopul spunea că va avea o zi bună, la fel și oracolul îngeresc. Când a ieșit în stradă, a trebuit să treacă peste un bărbat care sforăia la ușa de la intrare. Apoi s-a îndreptat în direcția biroului din Dublin al Randolph Media și, trecând grăbită prin traficul din centrul orașului, repeta din nou și din nou în minte, după sfaturile lui Louise L. Hay, Voi obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada, cu cîteva ceasuri În urmă. După ce mi-am Încheiat povestirea, Barceló se ridică și patrulă prin cameră Încoace și-ncolo, căzut pe gînduri. Fermín și cu mine Îl priveam cu precauție. Bernarda sforăia ca un tăuraș. — Copila, șoptea Fermín, plin de Încîntare. — Mai multe lucruri mi-au atras atenția, zise În cele din urmă librarul. În mod evident, inspectorul Fumero e implicat În asta pînă peste urechi, deși Îmi scapă cum și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iluzionist care le citea În palmă fetelor, pe un sărut. În acea primă noapte am adormit imediat, epuizată din cauza călătoriei. M-am trezit În zori și am constatat că Julián ieșise. Kurtz dormea pe mașina de scris a stăpînului său. Sforăia ca un dulău. M-am apropiat de masa de scris și am văzut noul roman pe care venisem să-l ridic. Hoțul de catedrale Pe prima pagină, la fel ca În toate romanele lui Julián, era legenda, scrisă de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere Întunecată, străjuită de două lumînări istovite care pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele lui, răsfirat În plînsul filelor, zăcea manuscrisul Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese la o palpitație lentă și călduță. M-am prelins pe furiș pînă la ușa Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iubesc. Aș muri pentru dumneavoastră, Nastasia Filippovna. N-o să permit nimănui să spună ceva despre dumneavoastră, Nastasia Filippovna. Dacă vom fi săraci, voi munci, Nastasia Filippovna... După ultimele cuvinte se auzi chicotitul lui Ferdâșcenko, al lui Lebedev și chiar generalul sforăi cumva cu mare nemulțumire. Ptițân și Toțki nu puteau să nu zâmbească, dar se abțineau. Ceilalți rămaseră pur și simplu cu gura căscată de uimire. — ...Însă, poate, nu vom fi săraci, ci foarte bogați, Nastasia Filippovna, continuă prințul pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plângea, nu mai vărsa lacrimi, ci doar gemea din când în când; dar se întuneca parcă din ce în ce mai mult la față. Parcă veșnicia îl umbrea deja cu aripa ei de beznă. Uneori, noaptea, ne petreceam ore întregi singuri, tăcând; mamelucul Roustan sforăia în camera de alături; grozav de adânc mai dormea omul ăsta. „În schimb, mi-e credincios mie și dinastiei mele“, spunea Napoleon despre el. Odată eram grozav de îndurerat și, brusc, el a remarcat că ochii mi-s plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi vedea cât de bine se înțeleg! Și-i imagina în viitor. Un nou cuplu de conducători. Cum au fost el și Marcus Agrippa. Dar nu doi, ci trei. Imperiul e prea mare pentru o singură persoană. Gaius, Lucius și... Sforăie zgomotos prefăcându-se înfundat. Cum să-l aducă îna poi la Roma? Este încăpățânat și orgolios precum maică-sa. Se întoarce brusc și întâlnește privirea avidă a lui Fulcinius, care îl spionează curios pe sub pleoapele cuviincios coborâte pe jumătate. Suduie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea. Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care au dreptul să circule în car la Roma. Magistrații și slujitoarele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ce rost ar avea s-o folosești, cînd puteai apela la una obișnuită? Dar nu dorea să discute chestia asta acum. Se repezi În salon, apoi În hol, ajunse În dormitor, și scoase cravata. Îl auzea pe taică-său sforăind, și rămase o secundă În Întuneric, cu cravata În mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete. — Duncan, spuse el, cu o voce joasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreodată situația..., spun eu, privind-o. — Sigur că nu, rîde ea. Nici n-am visa să schimbăm lucrurile. Poate doar că am angaja bone cu normă Întreagă pe durata vacanței. Oscar Încă mai doarme liniștit, cu brațele și picioarele depărtate, sforăind și fornăind Încetișor. — Așa-i că sînt de-a dreptul superbi cînd dorm? șoptește Trish, Închizînd binișor ușa. Mergem amîndouă să vedem ce face Amy, care doarme și ea dusă. O pornim În jos pe coridor, către camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare. Încearcă să nu se mai gândească la ce i s-a întâmplat. Tatăl lui e mort. Și oricum, nu era tatăl lui. El este fiul englezului din fotografie, care a murit și el. Asta îl face și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oraș și n-ar fi trebuit să iau mașina. Totuși, am de gând să rămân destul de treaz, vreau numai să dau de vreo ștoarfă disponibilă, s-o iau acasă și s-o fut până mă simt suficient de obosit ca să sforăi. Băiatul ăla Mark Wilson e la ușă și puțoiu tupeist mă măsoară nervos cu privirea din cap pânăn picioare. Da, sunt aproape sigur că puțoiu obișnuia să joace la CCS În zilele lui bune. Dacă-i așa, sigur o să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
23 februarie, noi, toți băieții, care stăteam în gazdă la Pavel ciubotarul, ascultam cu mare atenție poveștile lui moș Bodrângă, un moșneag fără căpătâi, însă de tot hazul. În timpul acesta, Nică a lui Oșlobanu a adormit și a început să sforăie de se cutremurau pereții. Atunci, Zaharia lui Gâtlan, enervat peste măsură, i-a propus lui Nică să facă împreună niște poște pe care să i le pună lui Oșlobanu la tălpi, căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Apostol se înclină ușor strângând mâna generalului și pe urmă îi povesti amănunțit, în fraze scurte, seci, militărește, cum a distrus reflectorul. Vorbind însă, băgă de seamă că nările generalului sunt înfundate cu păr și se gândi că trebuie să sforăie urât noaptea și că nu l-a mai văzut de la execuția cehului. Karg îl ascultă cu luare-aminte, dând din cap și măsurîndu-i uneori, cu priviri mulțumite, de sus până jos; apoi, la sfârșit, îl bătu prietenește pe umăr, murmurînd: ― Te-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încă la caligramele nebunului, la universul său de confetti și de murdării, scuturând din cap, fluierând tare, ridicând din umeri și uitându-se pe fereastră spre răsărit care devenea întunecat ca un lapte de tuș. Și apoi, fiindcă adormise și sforăia după atâta băut, primarul ajunse să-și spargă mutra lovindu-se de scaun și de masă. Râsete generale. Oamenii se întorc la mesele lor. Discuțiile reîncep. Se vorbește. Se vorbește. Și unul, nu știu care, pomenește numele lui Destinat. Iar un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
factorul poștal, care nu reușea niciodată să-și termine drumurile, din cauza opririlor prin localuri, fiindcă nu refuza niciodată un pahar de vin, cafea cu rom, Pernod sau vermut. Către amiază, sfârșea rezemat de peretele toaletei, ținând discursuri politice, apoi adormea sforăind, cu geanta lângă el. Iar Castelul era cam la sfârșitul drumului său, când mergea deja de parcă ar fi pășit pe puntea unui vas zgâlțâit de furtună. — Scrisori, bineînțeles că erau scrisori pentru Castel, eu mă uitam la adresă, nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doream să o strâng în brațe pentru a mai uita de moartea aceea care punea stăpânire peste tot. Mi-am pus pe mine hainele nu tocmai uscate. Mi-am dat cu apă pe față. Părintele Lurant încă mai dormea și sforăia ca o locomotivă. Chipul îi era zâmbitor. Luminos. Mi-am spus că până și-n somn probabil descoperea în jur multe, multe flori. Cu stomacul gol, am plecat. Berthe e în bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul proaspăt cosit să-i simtă mirosul, să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie. Cosașii mai dau pe gât câteva duște de țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud. Acolo își împart între
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]