656 matches
-
cineva aleargă și apoi se odihnește; cineva caută soluția unei probleme, o găsește printr-un efort semnificativ și apoi se destinde. S-ar părea că în aceste activități și stări atât de diferite ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce e comun, nu dai o explicație când spui că asemănarea lor constă în aceea că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rușine de aceasta în fața oamenilor.“65 Pentru ființe care aspiră la puritate morală, așa cum au fost Weininger și Wittgenstein, apropierea de creștinism are loc sub presiunea sentimentului apăsător al vinii și prin conștiința puterii salvatoare a umilinței, la capătul unei sforțări de a-și schimba orientarea vieții.66 Iată de ce punctul de vedere raționalist potrivit căruia putem câștiga, menține sau submina credința prin producerea unor temeiuri va apărea drept o iluzie. Din perspectiva lui Wittgenstein, în lumea modernă cu adevărat religioși
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care-l "întoarse pe Mahavira cu fața în sus, îi făcu o crestătură adâncă în piept, ca să-l trezească din leșin. Mahavira își mai veni în fire, simți cuțitul cum îl pătrunde până în gât. Trupul se întinse ca într-o sforțare supremă", în vreme ce conștiința i "se întunecă brusc...". Personajul este gata pentru un nou avatar și, implicit, pentru o nouă suferință. Una peste alta, restul narațiunii, care alternează scenele de iubire neîmplinită cu cele de moarte chinuitoare, este aproape lipsit de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
XX-a Expoziții de Pictură și Sculptură din cadrul Salonului de Primăvară al Tinerimei artistice "După mine, opera care reprezintă realizarea cea mai inteligentă, cea mai mare, a unui adevărat talent nu pot cere geniu de la toată lumea -, opera care reprezintă acea sforțare ce unește laolaltă inteligența și știința, e desigur cavoul Stolojanilor de Clavel și Paciurea"202. Observațiile criticului le prelungesc pe cele ale lui Tzigara-Samurcaș privitoare la noutatea transpunerii din bidimensionalul iconografiei în tridimensionalul sculpturii, chiar dacă nu utilizează termenul de neo-bizantinism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de tehnică ale autorilor lor"307. În "Expoziția artiștilor sculptori din România Mare" (1920), criticul de artă relua teza după care simbolismul de factură rodiniană rămâne fixat prin sugestia ideii în titlul lucrărilor, fără a se materializa corespunzător: "Rezultatul acestor sforțări e relevarea unor idei lipsite de artă, a unor idei rămase închise numai în titlul dat lucrărilor din catalog"308. Într-un alt articol, precum "Elementul de agrement în artă", singurii sculptori pentru care Șirato are considerație sunt Dimitrie Paciurea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
generației simboliste sunt puși sub umbrela celor doi maeștri, fapt care-și găsește o justificare în cazul lui Paciurea și prin faptul că acesta era profesor la secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București. "De aceea toată sforțarea lor se epuizează într-o inteligentă servilitate tehnică, într-o imitare pur exterioară și superficială a maestrului Rodin și maestrului lor imediat, Paciurea"310. Totuși, Șirato face și câteva concesii: G. Tudor, figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
datorită atitudinei grațioase și naturale a fiecărui copil, răpit de preocuparea în care l-a adâncit artistul. Mai multă expresie nu se putea da imnului ce răsună din coardele instrumentelor, și totuși, trebuie să recunoaștem că lipsește orice patos, orice sforțare. Ușurința și firescul compoziției, iată marele secret"394. Muzica încetează să mai fie închisă într-un spațiu convențional, pentru a se integra ritmurilor naturii, unei condiții adamitice pe care acești copii o evocă prin simpla lor prezență. Este clar că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
calit. I-a; 4) Oloit 14 uși în două canaturi și un canat dat de două ori pe ambele părți cu oloi calit. I-a; 5) Reparația cuptorului; 6) Construirea din nou a unei uși cu geamuri”. Într-o ultimă sforțare de golire a contului Comunității evreiești, comerciantul B. Frischoff, patron al de-acum știutului magazin „Metalurgia română”, ridicase la data de 21 iulie 1930 de la casierul I. Istric suma de 6.086 de lei, ce reprezenta contravaloarea a 170 de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte înclinat spre facilitate, persiflare, dispreț de sforțare și de adîncire. I s-a oferit o teribilă scuză defectelor sale naturale." Sper ca impresia mea că, apărîndu-l pe românul profund, Ralea apără și prostia profundă să fie falsă, la fel ca și opiniile lui Petre Pandrea (Portrete și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
clare și mai profunde atingând, în final, formele complexe cunoscute astzi. Psihologia francez de la începutul secolului XX, adic din momentul separrii de filosofie, încearc s se constituie ca o științ autonom, luând o atitudine accentuat științific, mai științific decât aveau sforțrile în alte țri, scria Ralea în Cele dou Franțe. Psihologii francezi din sec. XVIII: Condillac, LaMettrie, Diderot, Cabanis sau Bonnet, scrie Ralea în lucrarea amintit, suport în cadrul sistemelor lor, influențe variate, unele venite din empirismul lui J. Locke, altele din
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
defect de mers. Silit să pună într-un picior mai multă forță decât în celălalt ca să-ți treacă brățara, așa cum i se spune la ocnă acestei bucăți de fier, condamnatul capătă, fără să se poată dezbăra de ea, obișnuința acestei sforțări. Mai tîrziu, cînd nu-și mai trage lanțul, se întîmplă cu această cătușă ca și cu picioarele tăiate care-l dor și mai departe pe amputat, ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și-i atinse umărul. Vîrful îi scormonea subsuoara. Gilliat încercă să se dea înapoi, dar abia se putu clinti din loc. Era parcă țintuit în cuie. Cu mîna stîngă rămasă liberă, apucă briceagul, se propti de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare. Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mod cert complicata gestație a cărții, de vreme ce Lovinescu ține să-i mărturisească Elenei Farago, într-un moment de exasperare și de îndoială în privința succesului scontat: "Romanul acesta e cea din urmă a mea încercare literară; dacă nu are succesul potrivit sforțării, nu voi mai face nicio lucrare de literatură curată..."160. Or, cum bine știm, cu toate că debutul ca romancier a fost un eșec (altul!), autorul nu s-a descurajat și a încercat să salveze acest prim text printr-o serie de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o atingere adâncă adusă reputației liberale a prințului Cuza, atingere mai gravă decât toate loviturile date împotriva domniei sale de către opoziția parlamentară. Pentru a completa seria faptelor pe care le adună în mod atât de fatal anul 1863, coaliția încearcă o sforțare supremă. Partidul pretendenților redactează un memoriu acuzator, în care se rezumă toate greșelile imputate, pe drept sau pe nedrept, alesului națiunii sau anturajului său. Nimic nu e cruțat în el; plângerile sunt grupate cu această pricepere în care excelează îndemânarea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
heeee! Și l-am arătat cu mâna ca să-l mai vadă și alții și am continuat să behăi. - Nu, că putem să întoarcem caii și să ne ducem acasă! a zis el atunci cu simplitate, vrând parcă, cu o ultimă sforțare, să rămână în mijlocul acestei simplități care ne-ar fi izbăvit de toate grijile și de toate temerile. Spunem că n-au mai fost locuri și gata. Altfel îți închipui ce rău o să fie. Ce-o să te faci tu, cum o să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se iviră în întuneric în urma ei și pieriră aproape în aceeași clipă. Din nou începu să alerge spre fort. Când ajunse la jumătatea scării simți atât de ascuțit arsura aerului în plămâni, încât vru să se oprească. Cu o ultimă sforțare ajunse, nu se știe cum, pe terasă, lângă parapetul care-i apăsa acum pântecele. Răsufla greu și pe ochi i se pusese parcă o ceață. Fuga nu izbutise s-o încălzească, tremura din toate încheieturile. Dar nu trecu mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și văzu în depărtare mulțimea, care striga întruna. Atunci smulse foaia de plută din mâinile celui care o ținea și se îndreptă către piatră. Le făcu semn celor din jur s-o ridice și o așeză pe cap, aproape fără sforțare. Ușor încovoiat sub povară, cu umerii aduși înainte și gâfâind puțin, privea în pământ, ascultând hohotele de plâns ale bucătarului. Apoi porni la drum cu pași mari și, fără să-și încetinească mersul, străbătu distanța care-l despărțea de mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lovitură de stilet. Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a înjunghiat, propriul său venin l-a ucis repede. Cules cu vârful pensetei, așezat pe un așternut de nisip proaspăt, mortul reînvie o oră mai târziu ! Zdravăn, ca și înaintea experienței. Aceleași rezultate cu al doilea și al treilea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nimic mai mult decât un vierme, spunea studentul cu o încredere parc-ar fi descoperit piatra filozofală. O licărire de conștiință trecătoare... Numai colectivitatea organizată devine o forță constructivă, dragă prietene! Singularizat, omul se pierde, pe când într-o colectivitate orice sforțare își găsește locul ei și toate împreună contribuie la înălțarea fiecărui individ, precum activitatea comună a tuturor colectivităților apropie omenirea de Dumnezeu... Azi, din pricina lipsei de organizare, nouăzeci la sută cel puțin din munca creierului omenesc se risipește, închipuiește-ți ce-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fiecărui individ, precum activitatea comună a tuturor colectivităților apropie omenirea de Dumnezeu... Azi, din pricina lipsei de organizare, nouăzeci la sută cel puțin din munca creierului omenesc se risipește, închipuiește-ți ce-ar fi când s-ar uni, printr-o organizație perfectă, sforțările mintale ale tuturor oamenilor spre aceeași țintă!... Câți oameni trăiesc azi pe pămînt? Două miliarde, să zicem... Ei bine, ar mai exista oare necunoscutul dacă două miliarde de kilograme de materie cenușie, într-un avânt comun, ar porni la asaltul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de oraș. Dealurile din jurul Budei le cunoștea întocmai ca împrejurimile Parvei... Numai când venea acasă observa că și-a potrivit viața pe un calapod care aici nu era deloc prețuit. În Parva i se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărâme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș... Tocmai în vacanța a treia a găsit argumentul mulțumitor, într-o discuție cu avocatul Domșa, care, după moartea bătrânului Bologa, a făcut avere în Parva. ― Eu nu afirm
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol Bologa se opri în fața lui, cu obrajii albi, cu ochii stinși, încît căpitanul amuți. ― Orice... orice, numai asta nu se poate! izbucni dânsul cu o voce arzătoare. Asta ar fi o... o... o... Pereții de bârne ai adăpostului închegară sforțările lui de a găsi cuvântul într-un vuiet prelung, încît Klapka îl apucă de braț, vrând să-l facă să vorbească mai încet. Și Apostol, ca și cum ar fi înțeles, se încurcă, plecă fruntea și sfârși murmurînd: ― O... o crimă... ― Așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui să meargă pe frontul românesc. Degeaba încerca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]