441 matches
-
cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd cu mușchiu învăscuți, Scările, ce se văd roase de omenescul picior, Ajung să fie străpunse de troscot și urzișor, Și fereastra, întru care flori de tot feliu-nflorea, Sfredelită de un șarpe, ce se sorește pe ea. Versurile lui Nicolae Dimache († 1837) sunt și ele de inspirație veche, pe motivul zădărniciei. Cât despre Ioan Prale, "musicos" de origine basarabeană (1769-1847), el e mai cunoscut pentru invenția patului mutabil după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
soclu pe care niciodată nu-l vor atinge. Dezorientați, nici nu știu măcar dacă să mai spere, captivi în propriile lor temeri, sufocați de obsesii [...] Disperare, tristețe, tragism nesfârșit și deznădejde sunt elementele universului de viață în care obsesia a sfredelit miezul, i-a acaparat seva, instalându-și definitiv cangrena. Universul caragialian pe alocuri grotesc își găsește înfățișarea din perspectivă personal-regizorală în scena cheie a bâlciului, atunci când un nebun (schilod psihic) e singurul care îi dă onorul unui erou (schilod fizic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care încearcă să înece în praf și zăpada pasiunile puternice ale oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de cal, de scârțâitul carelor pe drumul orizontului, de răsuflarea șuierătoare, întretăiată a bătăliei de inimă a condamnaților de soartă, personaje sfredelite de angoase, de dorința de a iubi și a fi iubite, de întrebări ce nu-și vor găsi răspunsuri... (Francesco Gerardi) ...Filmând după Caragiale, nu te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Căpraru CĂPRIOARA Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Niciun zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Pădurea cu copacii uriași stătea aplecată.În acest univers torid, urletul unei căprioare sfredeli depărtarea. Nu mi venea a crede că-n această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași repezi, mă apropiam de inima pădurii, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce dădu crengile tufișului laoparte
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și statul doreau să aibă cât mai multe cereale și cât mai mult aur, dar acestea nu puteau fi obținute decât de brațele iobagilor, pe care-i obligau la fel de fel de munci grele. Deosebit de grea devenise munca moților puși să sfredelească munții În căutarea aurului. De patru ori, delegați ai moților, În frunte cu Horea, au bătut drumul lung al Vienei ca să ceară Împăratului legi mai ușoare, care să-i ocrotească de lăcomia nobililor. De fiecare dată s-au Înapoiat numai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
legăminte și judecați. Semnificații de bază: cunoscător al tuturor faptelor, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.3. NoțQr: „Cela ce știe gândul șoamenilorț” (SC); „Cel ce știi gândul șoamenilorț (Blaj); „Cel ce pan’și gândul din om îl sfredelești” (Iov 7,20a), „le-a dat tuturor suflare” (Prov 24,12)210 (BVA); „Păzitorul” (G-R, BS, C); ho epistámenos (Iov 7,20) (LXX); „custos”, „servator” (Vg); „l’observateur attentif” (BJ); „watcher”, „keeps watch” (RSV). Doar în două contexte noțQr, participiul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
violacee ale Înserării Își Întind semețiți umbra peste golf, În rada portului puzderie de vapoare, șlepuri, yachturi, șalupe se leagănă domol pe ape În așteptarea ieșirii În larg. Mă plimb pe faleză până departe, În apropierea minusculelor insule din golf, sfredelite de grotele culcuș pentru miile de porumbei ai locului, și obosită mă așez pe o bancă singuratică și Închid pentru o clipă ochii. Era În jurul meu atâta liniște și atâta viață Încât ideea distrugerilor de mai târziu mi s-ar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
confirmare, si asta nu mai tîrziu decît chiar astă-seară. GLOUCESTER: Nu poate fi un asemenea monstru. EDMUND: Sigur că nu-i. GLOUCESTER: Față de tatăl lui, care-l iubește atît de duios și de mult. Cer și pămînt! Edmund, caută-l; sfredelește pentru mine-n inima lui, te rog; aranjează lucrurile cum crezi mai bine. Mi-aș da toată averea ca să fiu pe deplin lămurit. EDMUND: Mă duc să-l caut, șir, de îndată. Pun treaba la cale cum voi putea, și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de basmul real care ține deschiși ochii somnoroși ai copilului de 6 ani. Dar și în această poezie există imagini care nu servesc ideea conținută. Iată un exemplu: organizatorul de partid este omul care luptă pentru realizarea viitorului: Ochii parcă sfredelesc prin zid/ Spre un proaspăt, însorit imaș. Imaș înseamnă pășune. Cuvântul i-a plăcut poetei, dar oricât de însorită ar fi fost o pășune nu poate constitui imaginea minunatului viitor care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui Luke. — Și... cine a fost cel care i-a zis pas celuilalt? Întreb În treacăt. Ea sau el? — Nu sînt sigur. Luke intră În baie. — Se pare că el s-a Întors la nevasta lui. — Nevasta lui? vocea mea sfredelește aerul, ca o rachetă cerul. Cum adică, nevasta lui? — Venetia credea că sînt despărțiți, dar Încă nu au divorțat legal. Luke dă drumul la robinet și abia dacă Îl mai aud. — Biata de Ven, n-a prea avut deloc noroc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nick, al meu ești! La care am fost nespus de uluit căci nu putea nicicum să-mi știe numele. În nebunia lui îmi strigă iar: Ascultă, băiete! Am să-ți spun ce nu știi, unul pe nume Hawksmoor are să te sfredelească! Cei doi eroi curg unul în altul. Care e unul și care celălalt? La ce ne-ar folosi chiar dacă am ști? Tot ce vrem, în timp ce citim, este de fapt să nu știm. Suspansul romanului este această neștiință prevestitoare de rău
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
trecere) (Blaga, 2010 : 106) Sous leș rochers, peut-être, elle a péri. Sous la terre, peut-être, elle s'est engloutie. (Au fil du grand parcours) (Loubière, 2003 : 21) Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere că ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare că ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, câteodată fiara, câteodată floare, câteodată clopot ce se certă cu cerul. (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag ) (Blaga, 2010 : 111) Ne me suis-je pas tordu comme eux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă a "dessous-urilor" sunt iarăși o temă favorită a acestui pictor [...]. Alte ori pictorul surprinde colțuri pitorești din Paris, în înserări în care aprinsul felinarelor sfredelesc vagul întuneric cu puncte de aur și de rubine, pe când midinetele în mers siluetează zâmbetul naiv și pervers"600. Pictorul influențat de impresionism avea o expoziție la Ateneu, subiectele pânzelor fiind aproape toate pariziene, cu scene mondene ale unui Paris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]