2,018 matches
-
Dar poate că toate astea erau numai fanteziile mele. Poate că pur și simplu se plictisise de soțul ei și se îndreptase către Strickland dintr-un fel de curiozitate lipsită de orice sentiment. Poate că n-avea nici un fel de simțământ deosebit față de el, ci doar cedase dorinței lui din comoditate pentru că el era acolo, constatând apoi că a căzut neputincioasă în capcana pe care ea însăși o întinsese. De unde aș putea eu să știu gândurile și emoțiile ascunse îndărătul frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stăm de vorbă. — Bine, dar de pe fața ei nu ți-ai putut da seama? Am clătinat din cap. Nu puteam decât să repet că nici după vreo vorbă, nici după vreun gest măcar schițat nu-și trădase în nici un fel simțămintele. Cu siguranță că el știa mai bine decât mine cât de tare era ea în stare să se stăpânească. Începu să-și frângă mâinile pradă unei emoții puternice: — Ah, sunt atât de speriat! Știu că o să se întâmple ceva. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de emoția evidentă în ele. Și fără să știu de ce, am descoperit în mine un sentiment pe care cel mai puțin mă așteptam să-l am față de Strickland. Am simțit o compătimire copleșitoare. — Cred că acum știu de ce ai cedat simțământului tău pentru Blanche Stroeve, i-am zis. — De ce? Cred că te-a părăsit curajul. Slăbiciunea trupului tău s-a transmis și sufletului. Nu știu ce dorință nemărginită pune stăpânire pe tine și te împinge în căutarea periculoasă și singuratică a unui țel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poetul perplex. Monerre ridică din umeri. - Habar n-am. Dar asta am auzit. Eu sunt astronom, dumneata ești omul intelectului, Încheie el cu o undă de ironie În glas. După-amiaza și seara Dante se despărți de francez dominat de un simțământ de nemulțumire. Ideea că delictul putea fi În strânsă legătură cu oamenii care, În aparență din motive diferite, trăseseră la hanul Îngerului devenea din ce În ce mai puternică. Această idee se năștea din senzația că, Într-un fel Încă inexplicabil, toți aceștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Parcurse lungul drum până la han alergând din răsputeri. Între timp, se blestema pentru cât fusese de neprevăzător. Mișcat de ceea ce văzuse la Stinche, ordonase ca omul să plece liber. Fusese o decizie luată nu cu rațiunea, ci dictată doar de simțământul vinovăției de a fi fost cauza indirectă a torturii. Eliberându-l, se supusese dorinței de a-și alinga din amintire chipul Însângerat, articulațiile dislocate. Dar poate că mai avea totuși vreme să-l oprească. Probabil că matematicianul Încă aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
1914 se închidea în 51 memorii), viața acestui om trece, spre deosebire de a noastră, pe lângă frământări, egală și exemplară. Totuși cred a ști, această neîngăduință față de sine nu se datorește unui spirit abstract și îndepărtat. E o atitudine izvorâtă dintr-un simțământ înalt: sobrietatea și înțelepciunea care cruță truda materiei și lasă spiritului, numai, vrednicia unei statornice veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al unei vieți astăzi închinate binelui general, stă o tinerețe entuziastă, oprită cu mirare la desfătarea aparențelor. Bănuiam
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ordin cosmic ă...îsau prin dorința munților de a se înfrăți cu "vasta strălucire" ă...îsau prin spasmul copacului de a sorbi opalul de sus ă...î. Departe de a presupune insensibilitatea, parnasianismul formal al acestui poet cuprinde chiar un simțământ frenetic al vieții multiple, împins până la "isteria vitală". O astfel de concepție se găsește și în Dionisiaca, și, mai ales, în Panteism pe care îl cităm în întregime pentru expresia lui cosmică ă...î. Am citat această poezie și pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu vreau, de altfel Că te-am iubit, cum n-am iubit nicicând, Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe multe nopți la rând. Și bătălii am dus, orgolioși și goi de simțăminte, ne-am adus aminte rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns, Războiul l-am pierdut. Dar cine
ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364373_a_365702]
-
nu vreau, de altfel Că te-am iubit, cum n-am iubit nicicând, Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe multe nopți la rând. Și bătălii am dus, orgolioși și goi de simțăminte, ne-am adus aminte rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns, Războiul l-am pierdut. Dar cine
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
uit și nici nu vreau, de altfelCă te-am iubit, cum n-am iubit nicicând,Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfelM-ai legănat pe brațe multe nopți la rând.Și bătălii am dus, orgolioși și goide simțăminte, ne-am adus aminte rar,Printre cuvinte ne-am pierdut în doi,Privind în zori același astru solitar.Ne-am luptat, pân-a învins singurătateaîn brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns,Războiul l-am pierdut. Dar cine-ar
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
în vremurile în care trăiesc cu temperanța și cu firescul necesar, pentru a nu fi privită de către semenii mei ca picată din stele într-o contemporaneitate în care, parcă, nu îmi mai găsesc locul. Desi am bătut cărări ritualice cu simțământul statorniciei, nu am ramas în arhaicitate, dar nici nu m-am luat la întrecere cu cei care exersează caligrafia mai subtire a omului modern, cel al zilelor noastre. Îmi place să înclin condeiul mai mult spre clasicism, fiindca e mai
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
Bradu. „Am avut o relație specială cu publicul care m-a iubit și îi sunt recunoscătoare. Întotdeauna mi-am dorit să aduc ceva nou atunci când am apărut în fața publicului pentru a-i răsplăti dragostea. Am realizat această carte dintr-un simțământ de a dărui. Mi-am dorit întotdeauna să am un repertoriu curat, cu texte frumoase” [...] „Fiindcă frumusețea doinei nu vine din rigoarea ritmului, ci din rigoarea stării tale de atunci”. Și, într-o încheiere de căldură sufletească din partea fiicei artistei
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
lor rămâne aceea de a le oferi putere pământenilor temători de dușmani vremelnici. Într-o societate lipsită de scrupule, ce își schimbase valorile, Rodica Elena Lupu a spus răspicat, curajos și fără teamă ce gândea și simțea. Iar gândurile și simțămintele ei de altădată, se regăsesc peste ani, în creațiile literare de mai târziu, ce îi poartă semnătura. Rodica Elena Lupu s-a născut pe 27 ianuarie 1951, la Războieni Cetate, în județul Alba. A urmat Institutul Economic din Cluj Napoca (1970-1972
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
de a se recupera spiritual. Prima reușește acest lucru prin credința în Hristos, a doua prin educația primită acasă. Anii trec, cei doi copii cresc, iar Emanuel, așa cum era și firesc, ajunge să își dea seama o iubește pe Adina. Simțământul este reciproc, însă din nefericire, tânărul încă mai poartă un handicap - acela al conștiinței. Dacă în copilărie, Ana trăiește gelozia mamei ce se simte dată la o parte de lângă copilul ei de o intrusă, Adina, odată ce Emi devine conștient de
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
doar o pregătire a ceea ce va urma. Doamne, câtă poftă de dragoste și viață poate degaja o femeie tânără, care nu mai beneficiase demult, după cum singură spunea, de sentimentele calde ale unui prieten adevărat, care să rezoneze la aceleași dorinți, simțăminte și aspirații. Era o încântare să poți avea încrederea că aceste sentimente sunt naturale, sincere și pline de romantismul tinereții, că fățărnicia nu are ce căuta în aceste clipe. Era o senzație și stare de bine pe care nici eu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
ci și din proprie experiență, ceea ce-i facilitează exprimarea lejeră în vers, dar și în scrierile de largă respirație, cum este romanul sau cele eseistico-filozofice sau panseistice. Melania Cuc are multiple agilități și modalități artistice de manifestare a ideilor și simțămintelor. După o viață de scris, nici nu s-ar putea altfel. „Încă sunt unitatea de măsură / A tuturor lucrurilor în care am crezut” (Peliculă în alb-negru), aluzie la celebrul dicton: „Omul este măsura tuturor lucrurilor”. Melania Cuc scrie o poezie
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
într-o stare imposibil de descris - este plină de frică, dar de o frică cucernică, făcătoare de viață. Respirația devine reținută, Dumnezeu Se vede și înăuntru și în afară. El umple totul, și pe om în întregime, duhul - minte, inima - simțămintele și chiar trupul trăiesc strâns cu Dumnezeu. Dar această venire nu este recunoscută întotdeauna, cerându-se sfatul celui care deja a experiat-o pentru certificarea autenticității ei: „Întocmai așa se întâmplă și în ceea ce privește pe Dumnezeu cel nevăzut. Când îl vede cineva
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
Descătușări - Fărâme de azimă” (versuri vechi și noi), 272 pagini, Editura „Armonii culturale”, Adjud, 2011 Nu e puțin lucru să străbați odiseea sufletească a unui poet, cu atât mai puțin a unei poete, fiindcă acolo s-a strâns noian de simțăminte și trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător, cei care au iscusința de a ști să
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
cântând la harpă imnuri divine/ îți limpezești / privirile-n boabe de rouă/ intonând imnuri de slavă/ și dăruind pace.../ ce minunați sunt îngerii!” (Iubire). Toate acestea, bineînțeles, poartă un singur nume: Iubire! Revelații, încântare, amintiri, visări, așteptare ... un buchet de simțăminte devenite poeme. Se spune că poezia se naște din rană. Ba mai mult, Jose Marti spusese odinioară că: „Dintr-o rană mai cumplită/ iese versul mai frumos”. La Georgeta Resteman - poezia se naște din iubire, din împlinire, din senin, dor
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
constituie un leit-motiv statornic în creația Georgetei Resteman și nu e de mirare pentru că orice poet se îmbată de aromele lor, echivalente cu aromele iubirii pământești, care năucesc, îmbată, amețesc și moleșesc totodată. Cât de armonios se împletesc natura cu simțământul sacru, religios, în lirica acestei poete! „Pământul reavăn, cu mantii divine/ E sacră legătură și loc de-nchinăciune/ Trifoi cu patru foi zâmbește către mine/ Și mă îndeamnă tainic la dulce rugăciune.// Doamne, sfințește-mi viața și dăruie-o cu pace
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
adevăr. Domnul Dan terminase facultatea de cibernetică la ASE și, până la revoluție, a lucrat într-un centru de calcul, ca și mine. Dar nu cucerea numai cu puterea de sinteză, ci mai ales cu faptul că transmitea, pe lângă informații, și simțăminte. Petrecea în Spania aproape jumătate din timp și se vedea că a ajuns să iubească locurile. Când am ajuns seara în Sevilla, înainte de coborârea din autocar, ne-a făcut o invitație (pe care a repetat-o și în alte orașe
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
o mare neliniștită! Și viața, atunci, la ce se raportează? „las-o să viseze toată viața”, dar apoi revine, ispășit prin iubire: „și lîngă tine,/ lipit de tine.../ te-aș fi privit pînă în adîncuri.” Poate fi descris un alt simțămînt mai profund al vieții? Și începe, ca la Voltaire (A Mem du Châtelet): „Si vous voulez que j'aime encore/ Rendez moi l'âge des amours”. Henry Miller i-a spus lui Anaïs Nin: „Vivre est plus important qu'ecrire
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
era egal cu nici mai mult nici mai puțin decât pierderea identității sale. Trecuse deci prin două vieți, așa își spunea câteodată. Vechiul Baraba murise însă. Era doar Baraba, adică exact cel care își dorise să fie, și avea uneori simțământul că atunci când vechiul Baraba murise, abia atunci se născuse din nou, fiindcă i se părea că amintirile, foarte vagi de altfel, pe care le mai avea de dinainte, i se păreau că nu mai sunt ale sale. Cineva îi ștersese
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
ușureze povară atunci când o pornește din nou la drum, atunci când se hotărăște să re-ia taurul creației de coarne. Nu există nicio scurtătură, niciun ajutor exterior. „Everestul a doua oară”, intitulează Ioan Chirilă ultimul capitol din "Nadia". Și exact acesta este simțământul meu de acum... Daniel IONIȚĂ 21 iulie 2013 Sydney, Australia Referință Bibliografica: Daniel IONIȚĂ - TAINĂ SCRISULUI (49) - UN TESTAMENT LITERAR / Daniel Ioniță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniel
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]
-
credința vie. Alături de virtuțile credinței și de cele morale, pe păstor trebuie să-l împodobească și calități intelectuale excepționale, pentru a putea rezolva problemele psihologice foarte complexe, care apar zilnic în fața lui . După împlinirea misiunii lui, păstorul trebuie să aibă simțământul profund că se găsește în slujba și supravegherea sufletelor răscumpărate cu sângele lui Iisus Hristos și, în consecință, că săvârșește lucrarea dumnezeiască, care aduce cu sine mari responsabilități . Sfântul Vasile cel Mare, cunoscător profund al înțelepciunii antice, nu exclude în
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]