3,065 matches
-
Simbolistica este aceasta: verdele reprezintă pământul plin de grădini și livezi, albul reprezintă puritatea zăpezii, iar rozul este culoarea florii de piersic... Ceea ce s-ar traduce astfel: în livadă (pe pământ), mugurele de piersic îmbobocește sub zăpadă. În altă provincie simbolismul este puțin diferit: de la alb (zăpada) se trece la iarbă (verdele) apoi la floarea de piersic (roz). Floarea de piersic este asociată cu „hinamatsuri” și simbolizează o căsnicie fericită, puterea, și frumusețea feminină. - “chiroshi-zushi”: sunt prăjituri, prin consumarea cărora corpurile
3 MARTIE. de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345557_a_346886]
-
totalitar dar și în mișcare, desemnând, într-un fel "harurile minții". Aici, "Arta nudului" îmbină literatura cu arta într-un număr considerat sacru: "O zicală spune, că șapte e număr greu. Celebra lucrare a lui Nizami - Cele șapte prințese - reunește simbolismul culorilor și astrologia: sunt șapte palate, fiecare de culoarea câte unuia din cele șapte planete; în fiecare palat locuiește o prințesă a câte unuia din cele șapte climate"(Jean Chevalier). Adrian Grauenfels reunește pictori, critici și poeți, reprezentând diferite perioade
SUB SEMNUL LUI ŞAPTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345593_a_346922]
-
a fi citită și pentru a avea succes.În Vita di Dante, Boccacio a observat acest fapt. Succesul are și o dimensiune europeană, inclusiv internațională eficientă. Fără difuzare și consacrare, curentele moderne, inclusiv proglobmodernul, sesizat de Al.Florin Țene, de la simbolism la avangardă, n-ar fi avut o circulație mondială. Titu Maiorescu a observat acest fenomen, încă din anul 1882, în articolul Literatura română și străinătatea. Să amintim și de eficacitatea publicitară a premiilor Nobel pentru literatură, care atrag atenția și
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355767_a_357096]
-
Dintre particularitățile de stil ale poeziei, se remarcă, mai întâi, limpezimea clasică. Aceasta a fost obținută prin înlăturarea podoabelor stilistice. Poetul utilizează puține adjective, în majoritate de origine latină. Oul - simplitatea formei de ou, forma perfectă, este, paradoxal, încărcată de simbolism. Este știut că în mitologiile mai multor popoare, există credințe potrivit cărora Universul s-ar fi născut din oul primordial, întrupat dintr-o mare nesfârșită, purtătoare a germenilor vieții. China vorbește despre oul cosmic, care se dezmembrează creând lumea. „Oul
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
cultivat o poezie decorativă, livrescă, marcată de perfecțiunea formei, dar lipsită de elanuri sufletești. Reversul clasicismului - a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Spre deosebire de parnasianism, simbolismul nu este preocupat de aspecte legate de perfecțiunea formei, ci de realizarea sugestiei. În aceastăaccepțiune, strict literară, eu înclin înspre simboliști, tot așa cum între cei trei tenori celebri (Plácido Domingo, José Carreras si Luciano Pavarotti), îl prefer pe Luciano Pavarotti
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
din piatră în roșul antic, un mozaic cu imaginea lui „God Dionysos”, de o frumusețe artistică unică, aflat la intrarea primului palat, ca și mozaicurile din templul denumit „Goddess Cibela” sau cele din templele Magna Mater și Libero. Și aici, simbolismul culorilor pare să aibă o aplicație astrologică. „Roșul marțian e o forță vitală a erosului învingător, virtutea războinică, bogăția și dragostea. Purpura era purtată de patricienii romani”(Luc Benoist). Orice construcție, templu, palat, oraș, cetate sfântă, era un centru al
SERBIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354796_a_356125]
-
pun stăpânire pe existentul poetului-om, îi clatină existența; îl târăște în teluricul profan al mocirlei orânduirii antiliterate prin natura ei mercantilă ca apoi să îl înalțe spre imensul celest deusian unde locul lui este pentru eternitate. Bacovia este unic, simbolismul nu-i tronează în totalitate creația literară însă i se substituie bogăția sensurilor profunde. El este un rezonator dramatic al suferințelor sociale pentru că însăși biografia și epoca trăirilor sale ne explică suficient motivele pe care le-a avut pentru a
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
lui Tudor Arghezi erau o armă în folosul democrației, poemele lui Adrian Maniu, Demostene Botez, G.Topârceanu, Al.Philipide, Camil Baltazar, Aron Cotruș, Otilia Cazimir, Pillat, Fundoianu, Voronca , Stancu, Crainic, Voiculescu, Blaga, făceau poezia paternității și proză etnografică, alții autohtonizau simbolismul și se dedicau poeziei roadelor, ortodoxiștii împărtășeau doctrina miracolului, iar Lucian Blaga având propria doctrină, a misterului. Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale abordaseră dadaismul, suprarealismul și ermetismul. După cum se observă era un evantai policrom de modalități de exprimare
LITERATURA ÎN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356487_a_357816]
-
lui Tudor Arghezi erau o armă în folosul democrației, poemele lui Adrian Maniu, Demostene Botez, G.Topârceanu, Al.Philipide, Camil Baltazar, Aron Cotruș, Otilia Cazimir, Pillat, Fundoianu, Voronca , Stancu, Crainic, Voiculescu, Blaga, făceau poezia paternității și proză etnografică, alții autohtonizau simbolismul și se dedicau poeziei roadelor, ortodoxiștii împărtășeau doctrina miracolului, iar Lucian Blaga având propria doctrină, a misterului. Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale abordaseră dadaismul, suprarealismul și ermetismul. După cum se observă era un evantai policrom de modalități de exprimare
LITERATURAN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355162_a_356491]
-
justifica o asemenea distincție, dar, ne vine în minte definiția kantiană a frumosului:” ... ceea ce place universal fără concept “. Definiție care e departe de a afirma natura irațională a frumosului. Semnificația emoțională rămâne astfel să caracterizeze poezia de sugestii delicate a simbolismului, semnificația irațională ar defini cu precădere poezia de factură suprarealistă. Poezia nu este pur și simplu expresie individualizată, ci expresie universal aprobabilă, altfel spus, comunicabilă. Prin acest eseu am căutat să sondez psihologia creației, dedusă dintr-o psihologie a receptării
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
halucinație de dor...” (În orezărie). În aceste condiții, devin cât se poate de firești întrebarea și mirarea din același poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau această moarte!”. Într-un astfel de joc, ce amintește de simbolismul lui De L'lsle Adam - ”și tu mă vei pierde,/și eu mă voi pierde/ căci eu sunt cea pierdută/ de îndată ce a fost găsită” - poeta se întreabă retoric: ”la malul mării mele,/ cine mă va mai găsi,/ dacă eu nu
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
cu formă regulată, cunoscute sub numele „figurile lui Platon”. Lăsând la oparte teoriile lui despre poezie să vedem cum l-a receptat critica românească. Lovinescu înregistrează aspectul parnasian al poeziilor barbiene, deși poetul se delimitează de parnasianism cât și de simbolism. „Poezia d-lui I. Barbu este antimuzicală: prin fond ea e de esență intelectuală, prin formă, e parnasiană, adică plastică”-zice criticul. Și continuă: „D. Ion Barbu și-a fixat locul în tânăra noastră literatură mai ales printr-un vers
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister,cu largi acorduri împietrite...Și simboliștii l-au folosit uneori ca pe un focar de sugestiune; simbolul nu trebuia însă privit ca un element caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întâmpla ca,sărăcit în izvoarele sale, lirismul să invadeze în domeniile speculației intelectuale, aducând motive noi de inspirație (Lovinescu-Critice..)” Ulterior Lovinescu va reveni asupra reflexelor parnasiene
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
lumină o dimensiune biografică și literară unică, în care viața și opera se întrepătrund, se intercondiționează și se completează, creionând, într-adevăr, profilul celui mai important „opozant” al lui Eminescu în epocă, precum și a celui dintâi simbolist și teoretician al simbolismului românesc. Credem că, după ampla monografie al lui Adrian Marino, ca și a paginilor dense și comprehensive ale lui Călinescu, Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihai Zamfir - ca să cităm doar câțiva dintre exegeții lui Macedonski -, cartea lui Al. Florin Țene
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
o privește ca pe o „aventură poetică”, prin care se întrevede o nouă relație între eu și lume. Acum intervine simbolul ca ca imagine a lumii exterioare, precum Baudelaire legase cauza poeziei de aceea a omului prin simbol. Trecerea spre simbolism a făcut-o romantismul prin încercarea de a restitui semnificațiile originale ale mitului, cât și ale legendelor și poveștilor, care redevin structuri poetice. În cartea sa, istoricul Lucian Boia reia această temă și încearcă, și în mare parte reușește, să
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
a cântecului de iubire, apoi a venit marele Will și a repus în drepturi muza poeziei - frumusețe și înțelepciune. Este idealul. Goethe se înscrie în acest ideal. Secolele XIX și XX, au adus maeștrii de tipul lui Rimbaud, Baudelaire, Verlaine, simbolismul, dar și gălăgioșii. Walt Whitman a fost primul care a bătut toba în poezie, deși sensibiltatea sa nu poate fi ignorată. Maiakovski , la ruși a fost cel mai de seamă urmaș al lui Whit- man. Cinstit, nu-mi plac. Curios
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
fi îndrăgită; dacă nu ar cânta frumos ca zânele din mitologia fermecărilor, tot ar fi îndrăgită pentru chipu-i cuceritor ca al frumoaselor din odiseele iubirii! Bacăuancă, fiică dragă a orașului cu faima decadenței și plumburiului, cândva oglindă vie a simbolismului pesimist, Vasilica Tătaru e una din oamenii frumoși și de valoare ce-aduc bucuria! În miezul verii lui 2016, cu focul furnalului ceresc fierbinte până la insuportabil, de Hramul Bacăului au cântat artiști admirabili, cu atât mai mult cu cât ei
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
profund umană a Omului” și acesta cred, e cel mai nobil motiv pentru a scrie. Poezia domnului Obogeanu Gheorghe este plină de sens ascuns, dar care nu-ți consumă gândirea pentru a-l vedea, are influențe din curentele romantic și simbolism și este un joc al cuvintelor, este dinamică si creează imagini și sentimente în ritmuri echilibrate și metafore fine. Lectura cărții te duce într-o stare de meditare profundă care își pune amprenta pe sufletul fiecărui cititor, deoarece fiecare dintre
APRILIE 2017 (2) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370762_a_372091]
-
Naturii a devenit un stil nou care continuă s-o însoțească. Deși aparent aceste flori, frumoase dar inexistente, constituie situații contorsionate ale adevărului, picturile enigmatice demonstrează imaginație fertilă a „creatoarei", la care suntem invitați să colaborăm. Este vorba de un simbolism ezoteric? De o confruntare a bizarului? De autoidentificarea cu un subiect neașteptat? Sau o interesantă experiență, un concept pe care Clara Herșcovici intenționează să-l continue? Răspunsul la aceste întrebări îl vom primi, probabil, prin viitoarele lucrări plastice pe care
EXPOZIŢIA PICTORIŢEI CLARA HERŞCOVICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362691_a_364020]
-
și gust, cu dragoste și entuziasm, precum îl descrie Felix Aderca în Oameni și idei, a fost unul din marii cronicari ai literaturii române. Creșterea și formarea sa a cunoscut amprenta evoluției literaturii noastre, sub multiplele ei curente, de la apariția simbolismului, apoi a avangardismului, dar și scoaterea de sub influența tradiționalismului, promovat de N. Iorga care recunoștea doar meritul educativ al literaturii, negând evoluția stilistică a artei literare. Liber de constrângeri și preconcepte, fără să lipsească de farmecul lor operele studiate, a
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
responsabilitatea criticului autentic. ,,Orice lectură nouă din Eminescu ne pune în fața aceleiași dileme: ce ne place din Eminescu, ce primește, azi, sensibilitatea noastră postmodernă din acest mare liric apărut într-o epocă în care romantismul european abia se încheiase și simbolismul își anunțase deja prin Baudelaire primele acorduri... Poezia românească a pornit, într-un chip sau altul, de la Eminescu, chiar și atunci când s-a îndepărtat de el (cazul simbolismului, cazul Blaga, cazul - mai complex - al inclasabilului Arghezi). Eminescu a devenit un
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
apărut într-o epocă în care romantismul european abia se încheiase și simbolismul își anunțase deja prin Baudelaire primele acorduri... Poezia românească a pornit, într-un chip sau altul, de la Eminescu, chiar și atunci când s-a îndepărtat de el (cazul simbolismului, cazul Blaga, cazul - mai complex - al inclasabilului Arghezi). Eminescu a devenit un model și, cu timpul, un mit al spiritualității noastre." - afirmă, răsturnând toate încercările de denigrare a Poetului Național, acad. Eugen Simion. Dimensiunea lui Eminescu este prinsă magistral de
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIȘAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ȘI SIMBOLISM Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Baudelaire- la încrucișarea drumurilor dintre romantism, parnasianism și simbolism. Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediției a treia din
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIȘAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ȘI SIMBOLISM Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Baudelaire- la încrucișarea drumurilor dintre romantism, parnasianism și simbolism. Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediției a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire își dezvăluise natura ireversibil divergentă față de sine, mărturisindu-și astfel sfâșierea intimă din care-i răsărise opera: ...în acestă carte
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
irecuperabil, citind din versurile sale la cerere în fumul gros al cafenelelor pariziene, versuri botezate mai târziu de un obscur Hippolyte Babou, în Les Fleurs du Mal. El se găsește conștient și lucid la încrucișarea drumurilor dintre romantism, parnasianism și simbolism. După apariția volumului cu pricina, considerat immoral, Parchetul îi deschide un proces, aducându-i condamnarea pentru a fi vătămat morala timpului, prefăcându-l în sperietoare funestă, un fel de incantație a viciului și a satanismului. Același procuror Pinard, care îl
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]