1,491 matches
-
176-196; [Ștefan Petică], în Simbolismul european, II, îngr. și introd. Eufrosina Molcuț, București, 1983, 449-460; Scarlat, Ist. poeziei, II, 221-225; Constantin Trandafir, Introducere în opera lui Ștefan Petică, București, Minerva, 1984; Vasile, Conceptul, 155-159; Negoițescu, Ist. lit., I, 162-164; Poezia simbolistă românească, îngr. Rodica Zafiu, București, 1996, 179-183; Dicț. analitic, I, 189-190, II, 55-56; Dicț. esențial, 636-638. S.C.
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
sanctuare, declamă pe stadioane, în fața mulțimii. Situat la antipodul simbolismului, lansatorul de „manifeste” cultivă tot ceea ce contrazice mai sfidător principiile poeziei „pure”, și chiar recomandările din Arta poetică a lui Paul Verlaine. Logosul său (îndatorat, totuși, prefacerilor determinate de mișcarea simbolistă prin aceea că își poate și, uneori, chiar își permite abateri de la anumite canoane prozodice) nu evită sentimentalismul, oralitatea, diluția verbală, lungimile excesive, retorismul, prolixitatea, inconsistența, platitudinea, prozaismul. Nu le evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
o ironie crudă, să evite măcar naufragiul moral definitiv, să nu se abandoneze blazării absolute. Stilistic, principalul caracter particularizant al structurărilor de tip modern rămâne violența. Știind să vehiculeze și suavități (câteva dintre sonetele de dragoste au o fluiditate aproape simbolistă), predicatorul „iubirii pe tunuri” preferă discursul impetuos, formularea brutală, caustică, cuvântul strident, expresia flagelantă, imaginea scandaloasă. Nici un poet român, de la Aron Cotruș încoace, nu îl întrece, și nici măcar nu îl egalează în obținerea de efecte literare prin manipularea doar vag
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
1950. Structurată pe trei secțiuni, lucrarea reconstituie din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se asupra apropierii de Mihai Eminescu sau Al. Macedonski, de Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé și, în sfârșit, pune în lumină calitățile prozei bacoviene - apreciată de estet -, cum ar fi gustul pentru
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore de Banville. Pantheea este o amplă invocație, cu reflexe
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore de Banville. Pantheea este o amplă invocație, cu reflexe venind din macedonskiana Noaptea de mai, adresată zeiței iubirii și a morții
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
poezia noastră parnasiană, București, 1943, 67-71; Ciorănescu, Lit. comp., 240-243; Bote, Simbolismul, passim; Biblioteca Academiei R.S. România. 1867-1967. Cartea centenarului, București, 1968, 107; Vladimir Streinu, Doi poeți macedonskieni, AFT, 1970, 5; Dicț. lit. 1900, 635; Iliescu, Poezia, passim; Climat poetic simbolist, îngr. Mircea Scarlat, București, 1987, 113-116; Micu, Scurtă ist., I, 370; Poezia simbolistă românească, îngr. Rodica Zafiu, București, 1996, 133-142; Dicț. scriit. rom., III, 498-499. S.C.
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
Biblioteca Academiei R.S. România. 1867-1967. Cartea centenarului, București, 1968, 107; Vladimir Streinu, Doi poeți macedonskieni, AFT, 1970, 5; Dicț. lit. 1900, 635; Iliescu, Poezia, passim; Climat poetic simbolist, îngr. Mircea Scarlat, București, 1987, 113-116; Micu, Scurtă ist., I, 370; Poezia simbolistă românească, îngr. Rodica Zafiu, București, 1996, 133-142; Dicț. scriit. rom., III, 498-499. S.C.
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
continuare și la „Echinox”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice”, „Familia”, „Observator cultural” ș.a. Cea dintâi prezență editorială este volumul Versuri de Ion Minulescu (1972), îngrijit și postfațat de O. cu un studiu în care poetul simbolist e recitit din unghiul lărgit al impresionismului. Și postfața ediției D. Bolintineanu, Poezii (1977) a fost apreciată pentru repertorierea integrală a motivelor poeziei antologate. Consemnabile mai sunt analiza prozei lui Al. Ivasiuc, centrată pe romanul Cunoaștere de noapte și - în
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
revistă literară, veniți să-mi cereți contribuția de scriitor pentru primul număr”, amintindu-și cu nostalgie de propriile începuturi. Rubrici: „Idei, fapte, oameni”, „Obiecțiuni critice”, „Cronica literară”. Poezia din paginile O.n. are cu preponderență o expresie modernistă, cu rădăcini simboliste, nelipsind însă abordarea tradiționalistă a temelor poetice. În linie modernistă se înscriu, firește, G. Bacovia (Baladă, Liceu, Vobiscum), Agatha Grigorescu-Bacovia (Nedumerire), N. Davidescu (Leagăn de cântece) și Radu Gyr. Publicația se arată ospitalieră și cu producțiile de esență tradiționalistă (Ilariu
ORIZONTURI NOI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
clasică. Poezia lui O. s-a bucurat de aprecierea lui G. Călinescu, care în 1947 îl considera „un poet format, stăpân pe cuvânt și imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl legau certe „afinități
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
dacă se poate spune, resemnat. Doar rareori își fac loc accente de deznădejde sau de sarcasm. Este o poezie degajând îndeobște un aer de simplitate familiară, amalgamând tendințe clasicizante sau de notație realistă cu altele romantice și mai cu seamă simboliste - fluiditatea versului, cultivarea vagului, accentul pe atmosferă, predispoziția spre analogii -, acestea din urmă fiind cele mai pregnante. Dar N. nu e un simbolist (sentimental) propriu-zis, ci un continuator al sensibilității de acest fel, la granița cu modernismul interbelic. Se observă
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
interesul tot mai accentuat pentru tradiție al intelectualilor grupați în jurul „Gândirii” este permanent dublat și completat de tendințe moderniste, într-un proces ce reflectă complexitatea unei literaturi ajunse la deplinătatea conștiinței sale estetice. Căutările tânărului poet abordează succesiv tematici romantice, simboliste, parnasiene și tradiționaliste, într-un adevărat „abecedar” al poeziei, parcurs cu devoțiune și fervoare. Iar cea mai importantă lecție este, fără îndoială, lecția argheziană, pe care N. o exersează cu meticulozitate obstinată, perfect conștient de importanța ei pentru devenirea spirituală
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
Demetrescu, redactorii propunându-și să reflecte și influența acestuia asupra poeților craioveni. În sumar intră probleme de literatură, știință, istorie locală. Rubricile „Cronica literară” și „Cărți apărute” sunt semnate de Ștefan Braborescu și I. C. Popescu-Polyclet. Colaborează cu versuri de înrâurire simbolistă sau cu o tematică preponderent socială N. Burlănescu-Alin, N. Vulovici, I. C. Popescu-Polyclet, Al. Gherghel, Florian I. Becescu, D. Karnabatt, I. Stătescu, cu proză sunt prezenți Ștefan Braborescu, O. Tafrali, V. Grigorescu-Elvir, Petre Danilescu, iar cu articole - Ștefan Braborescu, M. Galiță
NOUA REVISTA OLTEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288481_a_289810]
-
o zonă a tainei și a visului, în care se perindă avatarurile unui trecut aristocratic și sumbru („E mult de-atunci; în vremuri luptat-am pentru cruce,/ Un templier cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii hermetice („Pe masă-n roase pagini «Cornelius Agripa»”) intră în atmosfera de
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Socec»”, 168-169; Iorga, Oameni, I, 442-444; Emil Gârleanu, Priveliști din țară, București, 1915, 67-70; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 154-155; Din poezia noastră parnasiană, îngr. N. Davidescu, București, 1943, 89-90; Ciopraga, Lit. rom., 360-361; Micu, Început, 428-429; Antologia poeziei simboliste românești, îngr. și pref. Lidia Bote, București, 1972, 113-114; Climat poetic simbolist, îngr. Mircea Scarlat, București, 1987, 125-126; Emil Gârleanu și contemporanii săi, îngr. Georgeta Stoia-Mănescu, București, 1988, 249; Muscalu, Dicț. scriit. vrânceni, 112-113; Rotaru, O ist., III, 461; Micu
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
1915, 67-70; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 154-155; Din poezia noastră parnasiană, îngr. N. Davidescu, București, 1943, 89-90; Ciopraga, Lit. rom., 360-361; Micu, Început, 428-429; Antologia poeziei simboliste românești, îngr. și pref. Lidia Bote, București, 1972, 113-114; Climat poetic simbolist, îngr. Mircea Scarlat, București, 1987, 125-126; Emil Gârleanu și contemporanii săi, îngr. Georgeta Stoia-Mănescu, București, 1988, 249; Muscalu, Dicț. scriit. vrânceni, 112-113; Rotaru, O ist., III, 461; Micu, Ist. lit., 193. S.C.
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Debutează cu versuri în 1925 la „Foaia tinerimii”, continuând să colaboreze la „Falanga”, „Ritmul vremii”, „Universul literar”, „Familia”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Manuscriptum” ș.a. Prima carte, Trepte, îi apare în 1944. Poezia lui P. se resimte de experiența simbolistă. Lumea copilăriei, trecutul, amintirea - teme recurente în operația de excavare arheologică a eului liric - prind corp prin evocarea, similipillatiană, a toamnelor, viei, gutuiului, a bunicilor, ca și a universului formativ livresc (Hans Christian Andersen, Frații Grimm, Walter Scott, romanticii francezi
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se glorifică sobru efortul aducător de schimbare
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
V. Alecsandri (în pasteluri, și nu numai), C. Stamati, G. Baronzi, mai insistent cultivate de Al. Macedonski, autor al versurilor din Bronzes (1898) și care la un moment dat se definea ca parnasian, elementele de tip parnasian diferențiază, în contextul simbolist românesc, producția câtorva dintre discipolii macedonskieni (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu, Gabriel Donna, Al. Obedenaru, George G. Orleanu, Al. Petroff) ori sunt prezente în lirica lui Duiliu Zamfirescu. Și „La Revue roumaine”, apărută la București în 1912, arată o preferință
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
Faptul că a putut fi raportat la poeți cât se poate de diferiți între ei - Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu - demonstrează diversitatea componentelor structurii intime a liricii sale. Nicolae Oprea a văzut aici o mixtură între modalitățile parnasiană, romantică, simbolistă și suprarealistă, iar criticul Marin Mincu, care inițial respinsese discursul poetului considerându-l aparținător unui „manierism ermetizant și steril”, îl redescoperă din alt unghi și îl proclamă „mare poet”, deschizător de drum al textualiștilor cu miză existențială, semnalând drept caracteristice
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
I-II, 1964-1965) cuprinde analize critice amănunțite. Început de secol. 1900-1916 (1970) reia în mare în prima parte volumul din 1964, partea a doua cuprinzând studii despre scriitori grupați pe „ambianțe”: Ambianța „Sămănătorului” și a „Vieții românești”, Ambianța socialistă, Ambianța simbolistă. Obiectivul pare să fi fost examinarea ideologiilor literare, a curentelor, a mișcărilor coagulate în jurul unor reviste. Analiza, pertinentă, demonstrează eclectismul diverselor mișcări, faptul că programul ideologic influențează în mică măsură producția literară, factorul „creație” primând asupra teoriei. În 1965 M.
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
mondial revine cu o colaborare regulată la „Universul” (1948-1949), iar mai târziu cu apariții sporadice în revistele literare, semnând și Claudia Minulescu. Plachetele de versuri constituie trepte distincte în evoluția literaturii scrise de M., aflată multă vreme sub semnul lirismului simbolist. În Garoafe roșii poeta nu-și etalează, cu mici excepții, propriile stări, ci vorbește despre erotism ca trăire universală. Bunăoară, într-un mic ciclu intitulat Portrete, „pictează” o „libelulă efemeră”, învăluită în miresme și gânduri perverse, o vampă „cu gestul
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]