6,626 matches
-
Constantin Țoiu La plecare, Axente, un ins fără maniere, impresionat însă de casa distinsă în care fusese invitat și mai cu seamă de simpatia pe care i-o arătase amfitrioana, Vera (Praxiteea), nu mai contenea cu formulele de despărțire: - Mă simt onorat, făcea, adresîndu-se gazdei, pupîndu-i chiar mîna întinsă aristocratic pe care arunca scîntei un diamant veritabil, cine știe cum scăpat în sărăcia în care se
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Poet și martir". Și, cam tot atunci, îi mărturisea lui Frank Harris: "Cincizeci de ani...sau o sută, de aici încolo, comediile și povestirile mele...vor fi cunoscute și citite de milioane, și chiar soarta mea nefercită va deveni obiectul simpatiei unei lumi întregi." Stendhaliana profeție pare a se fi împlinit. Schimbarea codurilor morale și atracția postmodernă pentru ludic și estetic îl readuc pe straniul și disputatul literat victorian în centrul atenției. Un literat și-a dorit să fie, înainte de orice
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
prăzii mult pândite și pe care viața, atotînțelegătoare, i-o oferă criminalului ca pe un drept, - nici măcar drept, - ca pe o ofrandă subînțeleasă a Mumei-Natura... Când faptele nu sunt oribile iar cauza nu-i detestabilă ca în cazul multor nelegiuiți, simpatia mulțimilor nu prea duse la școli de obicei merge, instinctiv, cum s-a văzut de atâtea ori spre așa-numiții, cu un termen modern, teroriști, - haiduci altădată, cavaleri ai nopții, ori zilei, răzbunători de toate felurile. Basmele situează, în general
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
lins" la adresa șefilor instalați în Piața Victoriei și în Palatul Victoriei și în Palatul Cotroceni. La Radio România Actualități, "mașina de periat" scoate fum, iar la ziare și reviste de buzunar începe să curgă publicitatea, semn că interesele materiale și simpatiile politice au generat reorientări șocante." Dincolo de acuzele pe care le aduce confraților săi Cornel Nistorescu, Cronicarul își pune întrebarea dacă nu cumva Nistorescu însuși nu tînjește după publicitatea care a început să curgă la alții după schimbarea puterii. După opinia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
să-și precizeze poziția pe care se situează. O aflăm în însemnarea din 25 octombrie 1939: În ceea ce privește problema germană care de peste 25 de ani nu a încetat să mă preocupe, poziția mea este de partea raționalismului integral. Făcînd abstracție de simpatia personală de natură intelectuală și politică pentru Franța, sunt împotriva Germaniei nu pentru că ea este inamicul ereditar al Franței ci pentru că totul, în germanism, se opune rațiunii." Anul 1940 se anunța sumbru și regele Carol al II-lea, preocupat, nu
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
transcende mimesis-ul în ipostaza sa pur reproductivă și a proceda în conformitate cu recomandarea lui Wilhelm Scherer - un alt reper important al lui Franzos încă din perioada profesoratului aceluia la Universitatea din Viena,- istoricul literar al cărui crez pozitivist decurge din chiar simpatia pentru rețetele realismului literar, după care criteriul reușitei scriitoricești consta în a construi "conștient" și intenționat "tipuri generale" și nu de a modela personaje prin simpla descripție, "copie după natură", a unor individualități, ba chiar a unor indivizi anume, nemijlocit
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
1875, cu parada dansantă a naționalităților din Bucovina etalîndu-și, îmblînzite, o "diferență" cel mult folclorică și, în plus, o zgomotoasă bucurie la aniversarea anexării provinciei la Austria (vezi foiletonul Ein Kulturfest, comandat de "Neue Freie Presse"), Franzos ilustrează amestecul de simpatie silită și de înstrăinare înfricoșată, dar nelipsită de accente disprețuitoare și agresive, ce caracterizează tratamentul Celuilalt și, de fapt, întreaga retorică "progresistă" a burgheziei central-europene identificate în estul Monarhiei habsburgice cu "germanismul" - burghezie care, în enclave urbane precum Cernăuții, se
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
la nemulțumirea față de rigiditatea și constrângerea pe care o presupun. De pildă, în Escursiuni în Germania meridională, scriere publicată în Naționalul din București, între 6 septembrie 1859 și 20 martie 1860, Nicolae Filimon preferă să meargă pe latura "clasică", de simpatie pentru arta peisagistă de tip Versailles, descriind palatul Belvedere din Viena: "Palatul Belvedere se împarte în două clădiri (...) despărțite printr-o frumoasă (subl. mea) grădină, ornată și plantată cu arbori după stilul de la Versailles și împodobită cu statue și bazene
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
a încercat s-o minimalizeze, fie - mai rău! - s-o trateze mutește. După Congresul acestui greu încercat partid, Cristian Tudor Popescu a scris un editorial Sfîrșitul țărănismului în care dădea mari lovituri fostei conduceri a partidului, dar privea cu vădită simpatie eforturile de înnoire ale PNȚCD-ului. Fără doar și poate că președintele onorific se simte solidar cu vechea conducere, dar de dragul intereselor viitoare ale partidului ar fi făcut mai bine dacă nu și-ar fi exprimat supărările pe acest ziar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
Din 1934 conduce ziarul Telegraful român unde publică și o seamă de articole critice vs. "Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie", ceea ce n-a întunecat definitiv relațiile teologului cu poetul. Nu se implică în politică, nu are simpatii față de culorile vreunui partid, ceea ce n-a exclus avertismentul primit din partea "cămășilor verzi". Mergând înainte, anticipator, și revenind pe spirala cronologiei, Lidia Stăniloae așterne amintiri fie trăite și relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
mai adugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația de a picta: ideologia, perspectiva sociologică, vocația monografică. Încă de la Paris, Camil Ressu, ,,obsedat" după cum singur o spune ,,de vechile mele simpatii pentru lumea necăjită",3 frecventează cu oarecare consecvență întîlnirile socialiste la care ascultă verbul inflamat al lui Jaurès și are chiar mici explicații cu soldații călare ai Gărzii Republicane. Odată întors acasă, în 1908, în climatul politic și moral încă
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
ușor limbajul personajelor lui Eugen Barbu din Groapa decît pe cel al Moromeților lui Preda. în cazul lui Barbu, violențele lingvistice au fost probabil tolerate pentru că erau atribuite unui mediu limitat (lumea interlopă), asociindu-se cu argoul, cu limbajul celuilalt. Simpatia, identificarea cu un mediu condamnat poate rămîne o plăcere secretă; aparențele sînt astfel salvate. în cazul lui Preda, limbajul vulgar sau violent e însă atribuit unor țărani, adică unei categorii care întruchipează, în mitologia națională, puritatea și tradiția; în acest
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
Iulia Alexa A înjura e un soi de reacție de "sinteză" a realității. Are un fel de știință la bază și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei, mai rar frizează registrul grav). Oricum, e o chestie de rațiune și de gust: "Că
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
și unde-s întîlnirile cu sînii femeilor frumoase?" gîndul zboară aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită formă de sensibilitate. Un poem superb, Laudă, publicat în volumul Un potop de simpatii (1978) este un impresionant omagiu adus poeților ratați, iluziilor risipite sau redirecționate spre cu totul alte mize, sensibil mai mici: "Îi iubesc pe acești poeți fără loc în istoriile literare/ toată viața au fost chinuiți de soții cu pretenții absurde
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
ciudat cum doi intelectuali cărora le priește mai mult biblioteca pot ajunge să se provoace la o luptă în arenă. Dar și cei (aparent) pașnici, taciturni, sensibili și singuratici pot deveni violenți. E și un test ideologic, scoțând la iveală simpatiile politice, invocate ca argumente compromițătoare. Fiecare își consideră propriul naționalism mai nobil decât al celuilalt. Tema secundară a disputei pare să fie: cine e mai patriot în felul în care discută specificul românesc. E și un test moral. Codul Onoarei
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
nu logică românească, filozofie românească, ontologie românească." l într-un chenar separat, Ovidiu Șimonca scoate fragmentul de dialog referitor la Mircea Eliade. Autorul volumului Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții crede că în polemica declanșată de simpatiile legionare din tinerețe ale lui Eliade se exagerează de ambele părți: "Unii văd numai asta: trecutul legionar. Alții îl supralicitează pe Eliade într-o altă direcție". E bine să se știe tot adevărul, avem nevoie de el, dar discuția nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
electorate (fie ele chiar nominal aliate) erau categoric opuse: fie din teama neîndreptățită a hegemoniei americane, fie dintr-o înțelegere simplistă a suveranității interne a statelor (fie și a celor mai brutale), nu lipsită de trîndava pasivitate, fie dintr-o simpatie subconștientă pentru sistemele dictatoriale (inclusiv, în cazul multor europeni, un antisemitism tacit și inhibat), fie (în interiorul Americii și aiurea) prin solidaritatea de rubedenie ideologică între menșevism și bolșevism. Ne amintim prea bine că în anii '80, cînd America (cu același
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
recentă a coproducției susținute de cele două mari case care sunt Deutsche Oper - Berlin și Wiener StaatsOper din capitala Austriei. La Cagliari a fost creat un eveniment de cultură, de autentică rezonanță europeană. Iar aceasta nu din motive conjuncturale, din simpatie specială față de români, de țara, de cultura noastră. A existat însă conștiința profesională a faptului că publicului îi este prezentată una dintre marile capodopere ale genului din secolul trecut, o lucrare mai puțin cunoscută a teatrului liric, lucrare ce trebuie
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
încă, chiar și acum când nu mai e deloc, Mihaela Runceanu, o amintire vie totuși, ce prin farmec personal și talentul prin care cu pasiune cânta, mă fascinase deosebit de tare în adolescență, putând a mă lăuda măcar cu o minimă simpatie din partea dânsei într-o localitate unde nu exista ideea de autograf în acel timp. Impresionat de ea mai sunt și acum când o ascult! De aceea, nu mi-a scăzut vreodată admirația pentru aceasta, fiind un model de frumusețe interioară
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
mereu penibilă și totdeauna contraproductivă, astfel că instituțiile statului se transformă în teatre de răfuieli personale ori de partid, iar mulțimea tot mai pauperă a spectatorilor/telespectatorilor aplaudă pe unii dintre ei și-i înjură pe ceilalți, fără fidelitate în simpatii, că doar e democrație, în vreme ce bogăția națională intră atât în buzunarele fără fund ale aleșilor, cât și în conturile ticăloșilor din străinătate încârdășiți cu cei desemnați prin lege și jurământ să gestioneze averea poporului român. Iată că mai vechea noastră
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
să facă din ea o feministă. E greu de știut cum s-ar cuveni citită și apreciată această carte. Întrucît Dunham este, evident, un prieten al României - romanul e dovada acestei prietenii și nu poate fi privit altfel decît cu simpatie. În măsura în care intenția autorului este de a relata și comenta evenimente istorice, cartea izbutește mai curînd să relateze, decît să comenteze. Iar în măsura în care asemenea cărți contribuie la descoperirea istoriei României cititorilor occidentali, părerea mea este că altele ar fi totuși mai
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
pe tinerii scriitori afirmați în acel moment de parțială "liberalizare", acordîndu-le o considerație care, din păcate, n-a întîrziat a-și arăta reversul negativ. Un grup de autori șaizeciști, "primii veniți", salutați de critica și ea regenerată și bucurîndu-se de simpatia publică, s-au văzut în scurt timp instituționalizați, introduși în manuale, mai mult: extrapolați în zona unei "nomenclaturi" culturale. Mitizarea lor, reflex, pînă la un punct, al cultului căpeteniilor regimului, a dus la apariția unei ierarhii "de fier", intangibile. Exegeza
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
spirituale ale comuniștilor! Cu atât mai mult cu cât - așa cum s-a văzut într-o emisiune de televiziune - românul de pe stradă habar nu mai are cine-a fost și ce-a făcut cel supranumit "Câinele roșu" (poreclă ce explică, totuși, simpatia uriașă a lui Vadim pentru impostorul militar ce n-a repurtat în viața lui nici o victorie!) Dacă stai și-i asculți pe diverși istorici, mai mult sau mai puțin improvizați, ajungi la concluzia că doar Alexandru cel Mare și, parțial
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
își acuză confrații că plutesc într-o lume paralelă deoarece, afirmă Cristoiu, pentru omul obișnuit tocmai faptul că în plin scandal al legitimațiilor de maghiar Funar a fost dus cu forța la poliție ar putea duce la creșterea cotei de simpatie față de năbădăiosul primar al Clujului. De fapt, Ion Cristoiu își continuă astfel micul său război personal cu directorul EVENIMENTULUI ZILEI. Comentînd strict scandalul de la Cluj, a doua zi după ce Funar a fost dus sub escortă la poliție, Cornel Nistorescu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
reprezentanți aleși, în parlamentul țării. Totuși vrerea Domnului și decizia bine chibzuită a congresului comunităților au fost ca eu să fiu ales în acel loc care implica atunci grave răspunderi... Constantin Argetoianu, care era președintele Senatului, resimțind un fel de simpatie pentru mine, și-a exprimat nădejdea că în ciuda faptului că senatorii aleși trebuie să aibă cel puțin patruzeci de ani, un senator care e numit în virtutea situațiunii sale oficiale să poată face o excepție. A și oferit un exemplu: Marele
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]