1,042 matches
-
ca antidot la suspiciunea de lașitate care planase asupra lui la Watts. Ici și colo ieșiră la iveală unele frânturi despre întâmplarea cu călăul de la lagărul de gazare. Ellis Loew, un tânăr procuror districtual evreu care evitase încorporarea, l-a simpatizat numaidecât și i-a promis să-i ușureze ascensiunea în carieră imediat ce își va lua examenul de locotenent. În ’47, după ce a fost avansat la gradul de locotenent, fiind transferat la Biroul de Anchete al Procuraturii Districtuale, polițistul a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
informații, având pe ele inscripțiile „Intrare” și „Ieșire”, mese pentru probele fotografice adunate de țicnitul de Ed Satterlee, o imensă cutie de carton conținând asociații de nume, date, organizații politice și confesiuni documentate: comuniști, simpatizanți și tovarăși de drum care simpatizau cu Mama Rusie și doreau sfârșitul S.U.A prin orice mijloace, drepte sau nedrepte. Iar pe o parte imensă a unui perete gol - graficul întregii conspirații, conceput de Ed Satterlee, șperaclul lui pentru marele juriu. Pe o coloană orizontală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ce roman românesc v-a plăcut mai mult și de ce?" sau... ― " Ce roman străin v-a plăcut mai mult și de ce?" ― Exact! ― Dar alte întrebări nu mai știi? ― Ba da... Mai sânt și altele cam în genul ăsta: "Pe cine simpatizați? Faceți-i descrierea! Unde învață și în ce clasă e?" ― Ei, devine, ca să zic așa, din ce în ce mai interesant! ― Sau asta: "Ce poezie de dragoste v-a plăcut mai mult?" ― Și tu ce-ai răspuns? ― Păi tocmai că n-am răspuns nimic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el. Prostu ăla de dă în gropi! Chioru ăla care am auzit că, dă tâmpit ce e, se bate singur, crezând c-o bate pe muierea-aia a lui! Mamelucu-ăla care... Cuvântul mameluci apărea des în conversația lui. Nu-l simpatiza propriu-zis nimeni, sau foarte puțini, dar intrând fără să-și dea seama în viziunea de comedie umană, pe care țăranii știau că o joacă și care era propria lor viață, era și el prezent în conștiința și în discuțiile lor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
al organizatorilor și în momentul când a avut toate probele incriminante, a trecut la arestarea celor vinovați. Autoarea și Aurel Covaci sunt deja arestați încă de la 14 martie 1957. Lotul întreg este învinuit de uneltire împotriva orânduirii comuniste, că a simpatizat pentru contrarevoluția ungară și calomnierea armatei sovietice. La 6 martie 1958 este arestat și Alexandru Zub în timp ce călătorea la București, chemat printr-un telefon suspect din partea Uniunii Scriitorilor. Autoarea este transportată sub arest la Iași, ca martoră în proces. După
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
timpul, și nu ca o chestiune de principiu. În zilele bune, sunt cel mai drăguț și mai prietenos om din lume. Nu poți să vinzi asigurări de viață cu succesul pe care l-am avut eu dacă clienții nu te simpatizează, cel puțin nu timp de trei lungi decenii. Trebuie să le fii apropiat. Trebuie să fii capabil să-i asculți. Trebuie să știi să-i farmeci pe oameni. Eu am toate aceste calități și încă vreo câteva pe deasupra. Nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luni în urmă? Inutil de precizat, doctorul cel bogat i-a arătat cu mândrie noua achiziție expusă pe peretele sufrageriei și, inutil de precizat, văduva cea isteață și-a dat imediat seama cu ce avea de-a face. Nu-l simpatizase niciodată pe Harry, dar îl îngăduise de dragul lui Alec, știind că directorul de la Dunkel Frères era cel căruia i se datora în primul rând cotitura pe care o luase cariera soțului ei. Acum însă, că el era mort și Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cină. — Și? — Păi știi și tu cum e. Nu-i prea ușor să vorbești cu el. — Și familia Zorn? Mai ții legătura cu ei? — Puțin. Philip mă invită în New Jersey în fiecare an de Ziua Recunoștinței. Nu l-am simpatizat cine știe ce când era însurat cu mama, dar, treptat, mi-am schimbat părerea despre el. Moartea ei l-a sfâșiat de-adevăratelea și, când am priceput ce mult a iubit-o, n-am mai putut să-i port ranchiună. Drept care, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
suntem amante. — ... — Ar trebui să vezi ce față ai făcut, unchiule Nat. Arăți de parcă ai fi înghițit mașina de scris. — Scuză-mă. Doar că n-am știut. Am observat că v-ați înțeles din prima zi. Se vedea că vă simpatizați, dar... dar nu mi-am dat seama că ați ajuns atât de departe. De când durează povestea? — Din martie. A început la vreo trei luni după ce ne-am mutat. — De ce nu mi-ai spus mai devreme? Mi-a fost teamă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bătălia celor trei împărați. Nu ascultase de sfatul lui. Îi ignorase strategia și pierduse rușinos în fața acelui corsican parvenit și încornorat pe deasupra, care practica paradoxul cu nonșalanță autoproclamându-se „împărat al republicii”. țarul îl ignora, nu-l asculta și nu-l simpatiza pentru că nu-i putea înghiți superioritatea. Acesta era fondul problemei. Acel om cu chip de înger, dar plin de rele bine ascunse pornise atunci la bătălie cu totul orbit de marea lui vanitate și fusese pus pe fugă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape cadaveric de albă, buze date cu ruj de culoarea prunei uscate, fără pic de considerație pentru conturul lor original. Tom se cutremură. — Nu, mersi. Având În vedere că gusturile lui se limitează la blonde spălăcite, n-am prea putut simpatiza cu reacția lui. — Ei bine, și eu sunt În negru din cap până În picioare, am subliniat. Purtam Îmbrăcămintea standard pentru dans: o rochiță neagră, ciorapi-plasă și bocancii mei uriași, plini de fermoare și șireturi. El Îmi aruncă o privire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era cel mai bun prieten al meu din cartier. Familia lui era altfel decât a mea, fiindcă părinții mei sunt intelectuali. La noi asta are importanță, dacă ești ori nu intelectual. Pe de altă parte, știu că tovarășul nu-i simpatizează deloc pe intelectuali. Așa a spus tata. Dar când vine vorba de însurătoare, mai bine e să fii intelectual. Atunci soacrele te preferă. Familia lui Dorin muncea în fabrică: tata, mama și fratele. Singur Nero, câinele cel mare și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în parcul cu Monumentul Eroilor, cel de culoare albă. Monumentul înfățișa niște soldați ca aceia micuți cu care ne jucam noi, copiii, în gropile și în iarba din spatele blocului. Nici unul nu voia s-o facă pe rusul. Pe americani îi simpatizam cu toții, ne alegeam numele de John sau de Jack. Americanii obișnuiesc să apară în ultima clipă, când aproape e prea târziu, și eliberează. Debarcă în Franța pentru că le plac fetele franceze, ofițerii lor sunt tipi dintr-o bucată, ei spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-ți picioarele pe podea. Apoi, cu săpunul din reclamă, devii mai ușor. Însă tata și după spălat arăta mereu ca și cum ar fi cântărit o sută de kilograme. Era încordarea din el. „Ascult-o pe doamna Sanowsky”, mi-a spus. „Te simpatizează. Și dacă vrei, poți să-i scrii deja signorei Maria.” Privind pe fereastră și printre treptele scării de incendiu, i-am văzut pe tata și pe domnul Sanowsky mergând spre mașină. Domnul Sanowsky se chinuia să-și îndese în mâneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o poziție incomodă. Bineînțeles că-mi place de el, ce Dumnezeu! Cum de nu mi-am dat seama de asta până acum?! Uită-te la el! Niciodată n-am dat crezare prietenelor care-mi spuneau că s-au trezit brusc că simpatizează pe cineva cu care lucrau de ani de zile, ca să nu mai vorbesc de comediile romantice, unde cele două personaje e clar că sunt destinate unul altuia, dar nici n-au ochi să se vadă, până ce publicul începe să clocotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și pentru bărbați, care sunt liberi de această responsabilitate. Și totuși, se pare că nimeni nu poate face nimic pentru a-l înveseli pe Jim. În loc de asta, ne lăsăm copleșite de vinovăție, și asta ne face să nu-l prea simpatizăm. Sincer, mă bucur că Jim nu e aici, chiar dacă n-aș recunoaște asta nici în ruptul capului. Dar băieții nu vor să lase situația nerezolvată. Eu îl sun, zice Ben. Rebecca, mai ai mailul acela cu numerele tuturor? Îi printez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de tătar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a ras complet și ține de o comunitate unde se Împletesc coșuri. Reevoc stările de atunci numai ca să reconstitui În ce dispoziție eram când m-am alăturat editurii Garamond și am simpatizat cu Jacopo Belbo. Am ajuns acolo cu starea de spirit a cuiva care abordează discursurile despre adevăr pentru a se pregăti să le corecteze șpalturile. Credeam că problema fundamentală, când citezi „Eu sunt cel ce este”, era să hotărăști unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
revolta, unde complotul - cum se exprimau camarazii lui Amparo - aduse de marele capital. Cum puteam să mai gândesc ca un european, când aflam că speranțele extremei stângi erau Întreținute și Înviorate de un episcop din nord-est, suspect de a fi simpatizat În tinerețe cu nazismul și care, cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas din Wall Street, Înflăcărând de exultanță ateismul misticilor proletari cuceriți de stindardul amenințător și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
proprietatea alor săi, și se dusese să locuiască În casa strămoșească, alături de Adelino Canepa și familia acestuia”. Unchiul Carlo, ca director al taxelor, era una dintre notabilitățile locale. Iar ca mutilat de război și cavaler al coroanei Italiei, nu putea simpatiza decât cu guvernul aflat la putere, care, după voia hazardului, era chiar dictatura fascistă. Era fascist unchiul Carlo?” „În măsura În care, cum se spunea În ’68, fascismul Îi repusese În drepturi pe foștii combatanți și-i răsplătea cu decorații și avansări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știi că este o fată talentată și pretențioasă în meseria ei. De când ai plecat tu, am mai asistat la niște recitaluri de-ale ei și la opere în care a jucat și am admirat-o. Publicul din orașul nostu o simpatizează enorm. A fost în turnee în câteva țări. Ce mai? Este o solistă renumită. — Muncește și mult , măi Dane. Îți închipui când trebuia să ne întâlnim după atâta timp, ea a venit direct de la repeiția pentru un concert, grăbită că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
măsură. Până nu va vedea cu ce se va alege din mondenismele astea, nu îndrăznea să-și ia vânt. Îndeosebi despre Nadina vorbea cu mare entuziasm. I se părea ființa cea mai fermecătoare și lăsa să se înțeleagă că-l simpatizează, deși ea nu prea l-a luat în seamă și chiar în automobil abia i-a adresat câteva cuvinte, întreținîndu-se mereu și în franțuzește numai cu Raul Brumaru. În sfârșit, duminică înainte de amiazi se înființă în strada Argintari, la Gogu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul și iese numai până-n stradă să ia puțin aer, ca să nu se mai îndoape cu piramidoane... Fusese prezentat de vreo lună fiicei subdirectorului său de la minister, o fată drăguță și cu zestre, singură la părinți. Domnișoara părea să-l simpatizeze, iar el, la a treia întrevedere, i-a făcut aluzii că ar avea intenții serioase. Era o partidă strălucită, dublată de o protecție eficace în cariera lui funcționărească, subdirectorul fiind un stâlp important al ministerului. Asigurîndu-și adeziunea fetei, se consultă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai are în ce să-și facă ciorbă, pentru că are oale vechi, de multă vreme, bătrâne ca și ea și că nu-i mai plac. Taman, nici tigăile nu-i mai sunt bune, fiindcă i-au ruginit. Doamna Țuți mă simpatizează la nebunie și-mi spune că sunt copilul ei, deși a fost măritată, n-a avut copii și e văduvă de mai bine de zece ani. La cei 80 de ani pe carei are, pot accepta că sunt copilul ei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
amuzată : o privire ironică, de profesor care ți-a prins punctul slab, o privire încurajatoare de educator. Înțelege tânărul tot ce vrea să-i transmită privirea verde-spălăcită, desenul modificat al ridurilor pe chipul osos ? Fără cuvinte, chiar cei ce se simpatizează se înțeleg parțial și greșit. De fapt, eu personal... nici pe departe... Autocratul nici pe departe nu pot spune că a fost vreodată pe gustul meu... Iar ambiția nici pe departe sau dorința puterii... Roșind și mai tare, musafirul se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acid, ușor jignit - se întâlnește cu surâsul lui - jucăuș și triumfător. De fapt, nu se întâlnesc, pentru că trec, cu viteze diferite, printr-o aceeași substanță, aflată în stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să ții atâta să te simpatizeze toți ! Și portarul de la Casa Vanicu, și Marghiloman, și Nela, și Nicu Filipescu, și madam Ana... Toți, fără nicio excepție... Toate... Ce fire poți să ai... îngână Sophie, lăsând să i se vadă de sub evantai numai ochii mustrători. — Sunt principiile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]