1,315 matches
-
umane. De altfel, în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul înapoi), gestul său semnificând o dezicere de condiția sa mitică, devenită improprie într-o lume a simulacrelor și a disimulării: „Să-ți dai foc în piața orașului / Ca să poți striga de durere // Dar să privești ușurat / Gălețile cu apă / În care o mână spală / Pe alta / Un ochi orbește / Pe celălalt // Și să-ți dai sufletul / Ca să
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
zborului („Promit, urmându-mi rădăcina/ pe sub pământ, pinten stingher/ pe unde s-a-ngropat lumina, să șterg tot praful de pe cer”, Copacii frați). Melancolia eului, purtând vagi sugestii eminesciene, pare izvorâtă din neputința integrării în ordinea naturală și din conștiința simulacrelor care înconjoară ființa („eu însămi - o ceață/ o ceață de viață”), cu atât mai mult cu cât pământul este deseori receptacol al luminii. Poetica ar consta la S. în „numirea” prin nelămurire, dar versul are transparență și luciditate, ca rațiune
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
fie și ca wishful thinking. Genette elaborează o estetică de sfîrșit de secol 20, lucidă și non-elitistă, chiar cu un pragmatism infuzat eficient în articulațiile teoretice ale observațiilor sale. De pildă, experiența estetică a individului contemporan presupune, inevitabil, medieri și simulacre, cum le-ar numi Baudrillard. El nu-l descoperă pe Rembrandt în muzeele olandeze, nici pe Ricoeur în casa pariziană a artistului, ci în albume sau reprezentări cinematografice. Mai mult decît atît, chiar și într-un muzeu contemporan există expoziții
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
stimulent "viitorul de aur". Trăsăturile psihologice care pot fi depistate sunt: evocarea trecutului - ME - și apoi uitarea prezentului, prin folosirea unei repetări hipnogene de clișee, stimuli monotoni (lungile lanțuri de cuvinte, m gol de sens, ascunzând, astfel, prezentul și oferind simulacre de stări psihologice plăcute, fericite). Din punct de vedere lingvistic strategiile sunt (chiar dacă nu conștiente pentru emițător): fraza lungă dar "fără miez", fără informații noi (iarăși, oferind "stimuli monotoni", care favorizează sugestia), substantive și nominalizări - mai puțin concrete decât verbele
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
idolatrizat de o ideologie substituită religiei redevine, prin sloganuri contaminante, cizmarul care ar echilibra poporul dacă ar fi ecorșat. "Ceaușescu, nu pleca, vrem pantofi din pielea ta!" (81). A învins, neconvingător, ritualul militar. Și Conducătorul a fost condus într-un simulacru juridic. Apoi, la zidul execuției și al extincției lumii pe care a înscenat-o. Execuția ca operă de artă postmodernă, titrează capitolul 10. Limbajul nu ajută identificării și definirii protagoniștilor și faptelor lor. Proces, călău, victimă intră în contexte manipulate
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
și culturii române moderne. În alt articol, semnificativ intitulat Simulare - stimulare (1920), i se pare de necontestat progresul nostru cultural, încât susține peremptoriu că „forma n-a împiedicat deci fondul: l-a și ajutat chiar prin exercițiul continuu al unor simulacre care au ajuns, în unele privinți, să răspundă, în sfârșit, unui fond potrivit”. De la constatarea justificată a necesității istorice, dar și a caracterului binefăcător, stimulativ al împrumuturilor formale, Lovinescu ajunge, după alți trei-patru ani, la o întreagă și complexă construcție
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
Micu, Ist. lit., 692-693; Popa, Ist. lit., II, 958-959; Rotaru, O ist., VI (2001), 462-464; Dicț. scriit. rom., IV, 289-291; Dumitru Chirilă, A plecat și Dolfi Solomon, F, 2003, 2; Dicț. analitic, IV, 32-34; Opriță, Anticipația, 428; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 61-67. C. Pp.
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
lente și subtile (tot ca pe o funie) a contrastului dintre cei doi, precum și transferul propus de această confruntare etică, în urma căreia se dovedește că și Bătrâna avea un caracter urât. În Lucruri și ființe (1987) un Bătrân, înconjurat de simulacre de ființe vii, crește, într-un decor neoexpresionist, iepuri de casă și caută să dea rezervației sale semnificațiile unei reconcilieri cu forțele cosmice, iar un ofițer german poartă de două decenii identitatea victimei sale ucise din eroare în timpul războiului și
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Informatică din Brașov (1984-1988) și Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991-1995). Între 1995 și 1999 este profesor de științe socio-umane la diferite licee din Brașov (Liceul Sanitar, Liceul Unirea și Liceul Astra). Debutează editorial cu volumul Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România (2003), pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul de
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
2003), pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul de Brașov”. Cele șase eseuri din Retori, simulacre, imposturi dezvăluie un autor format la ceea ce Paul Ricoeur numea „școala suspiciunii”. Și aceasta întrucât axul gândirii lui Ș. îl constituie ecartul dintre premisele explicite („raționale”) și presupozițiile latente ale proiectelor socio-culturale. Metoda eseistului va consta în identificarea articulațiilor ideologice
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
Ion Bogdan Lefter), demonstrând faptul că, fie din resentiment, fie dintr-un optimism utopic, orientările declarat democratice și europene din cultura noastră actuală sunt adesea parazitate de elemente premoderne, uneori chiar de impulsuri fundamentaliste. În opoziție cu această proliferare a „simulacrelor” ideologice, Ș. pledează, în eseul central al cărții, Maiorescu și românii, pentru o întoarcere la modelul maiorescian, nu înainte de a întreprinde el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Adevăratul Maiorescu, RL, 2003, 22; Iulia Popovici, Exigențele spiritului critic, RL, 2003, 24; Raluca Dună, Un tânăr Maiorescu și contradicțiile lui, LCF, 2003, 25; Nicoleta Cliveț, Un maiorescian
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
2003, 22; Iulia Popovici, Exigențele spiritului critic, RL, 2003, 24; Raluca Dună, Un tânăr Maiorescu și contradicțiile lui, LCF, 2003, 25; Nicoleta Cliveț, Un maiorescian consecvent, ALA, 2003, 679; Andrei Terian, Critică și ideologie, „Euphorion”, 2003, 7-8; Mircea Morariu, Un simulacru de polemică, F, 2003, 9; Daniel Cristea-Enache, Realitate și ideologie, ALA, 2003, 696, 697. A. Tr.
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
în același timp „Călăul lui Satan”, înzestrat însă cu conștiință, ajunge, înspăimântat, să își negocieze propria sinucidere, pedeapsă și expiere totodată. În Don Juan apocalipticul, „comedie neagră cu balet, măști și cântecele”, destinul lui Hitler apare ca bufonadă tragică a simulacrului, nebuniei și morții. Hitler joacă aici rolul „îngerului slut”, iar un bizar personaj proteic, cu numele de Joker, pe acela al lui Mephiticus. Parabolă ingenioasă, mizând pe o simbolistică a paradoxurilor: istoria pare un joc de pocher sângeros, în care
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
T. cercetează scrieri ilustrative din perioada contemporană, individualizate prin „deconstrucția spațiului și timpului” (Cezar Baltag), „alegoria ca trop al postmodernității” (Marin Sorescu), „criza epistemologică - o consecință a incertitudinii ontice” (Nichita Stănescu), „deconstrucția reprezentării: preeminența limbajului” (Ana Blandiana), „metafizica clișeului și simulacrului” (Mircea Cărtărescu). A tradus, de predilecție din literatura americană, proză psihologică (Edith Wharton, William Dean Howells, Henry James) și proză fantastică (într-o cuprinzătoare antologie), dar s-a oprit și la scrieri SF (Isaac Asimov). SCRIERI: Scenarii și limbaje poetice
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
jocului - simularea - și se supune principiului lui „ca și cum”. În narațiunea titulară mistificarea este ridicată la puterea a doua, mimând o formă deja golită de sens. Refugiat în lumea sordidă de bloc, un grup de nostalgici comuniști debusolați imaginează un grotesc simulacru de democrație al unei lumi definitiv apuse: adunarea de partid. Maimuțărindu-i pe adulți, copiii care mișună pe maidanele promiscue din jurul locuințelor-ghetou nu se mai travestesc în hoți și în vardiști ca altădată, ci în mineri și în scutieri, semn
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
1996) vocea este a unui sceptic deziluzionat: „Nimic nu e prea nou sub soare,/ poate doar ochii cu care contemplăm dezastrul/ și, poate,/nici chiar ei” (Prăbușirea în timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri în arta travestiului”, adoptă mereu „sfânta cale de mijloc” (Scrisoare de acasă). Următoarele plachete, cu titluri la fel de sugestive ca primele, pun în antiteză realitățile și „fantasmele” din țara de proveniență cu cele din „lumea cealaltă
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
reia tema tragediei antice, trecută prin interpretarea pe care Hugo von Hofmannstahl a dat-o mitului: aflat la oracolul din Delphi, Oedip își trăiește viitorul. Dar visătorul modern devine la Z. voyeur postmodern, oracolul mitic se transformă în ecran, în simulacru, adevărul devine „afacere”. Pythia e o fată frumoasă drogată, iar Oedip, deținător absolut al informației vizuale, ajunge „omul cel mai puternic din cel mai puternic oraș de pe fața pământului”, un zeu absurd, scârbit de sine însuși. „Mi-e scârbă de
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
căci este „o afacere mai sigură”. Oedip conduce din umbră cetatea care prosperă, închis în propria imagine și iluzie, în templul lui Apollo. Pierderea identității, descompunerea sinelui fac din Oedip un antierou. Z. reușește să remodeleze tragedia originală după datele simulacrului contemporan, definitoriu pentru lumea postmodernității mediatice, iar din personajul tragediei antice să facă un simbol puternic al derivei și inconsistenței individului postmodern. Regele și cadavrul, reprezentată în 1999 la Teatrul Național din București, e inspirată de studiile de istorie a
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
D. Bolintineanu. Creația de oameni nu e mai substanțială în Lume nouă și lume veche, roman „cu cheie”, având în atenție două familii, Stroiescu și Ștefănescu. Portretizați satiric, Stroieștii, ale căror modele, ușor de recunoscut în contemporaneitate, sunt socialiștii, folosesc simulacrul angajării în serviciul dreptății sociale ca trambulină spre treptele de sus ale ierarhiei politice. Cel mai reliefat dintre ei, Veniamin Stroiescu, personifică politicianul necinstit, versatil, demagog, revoluționar în vorbe, arivist de rând prin mod de viață și aspirații. În schimb
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de o componentă etică atestând implicarea poetului în actualitate; pe de altă parte, discursului sincopat și digresiv i se preferă acum o frază tăioasă, care reduce vizibil ambiguitatea spre folosul denotației. Arborescenței retorice i se substituie parabola morală, care spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții omului: își/ menține echilibrul deasupra/ noastră, invizibil, dincolo de nouri, pe
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
a descrie „realitatea postmodernă”. A ajuns la concluzia că medierea explozivă și polimorfă a experienței - mai ales prin relațiile dintre imagini și semne manipulate de televiziune, radio, internet - determină o realitate nouă, a cărei esență este dată de simulare și simulacru. Aceasta este hiperrealitatea. În 1994, Baudrillard i-a dat o descriere sagace în capodopera sa Simulacres et Simulation (Simulacra and Simulation, University of Michigan Press, Ann Arbor, 1994). În 1993, Baudrillard preciza: „Real este ceva ce poate fi reprodus o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe tema neînțelegerilor provocate de vulgarizarea darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a unor fețe bisericești ș.a.m.d. Insistându-se asupra suferințelor îndurate de țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici, Moldován
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
schimbă cu totul optica tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui Slavici este grevat de o socialitate complexă, greu de descoperit cu ochiul liber (conform intuițiilor critice candide) și imposibil de transpus în termenii, de o mare naivitate teoretică, ai simulacrului de lume. Prozatorul ardelean este un caz de școală pentru dificultățile și avantajele unei lecturi profesioniste, bine dotate instrumental și corect conduse metodologic. Cartea scrisă de P. arată ce înseamnă practic o revizuire critică și cum poate renaște un autor
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Ist. lit., II, 707-720; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001, I, 85-93, II, 53-55, 172-173; Negrici, Lit. rom., 331-338; Sorin Crișan, Circul lumii la D.R. Popescu, Cluj-Napoca, 2002; Mirela Marin, Antiutopia și utopia valorilor, București, 2003; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 55-60. D.Mc.
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]