465 matches
-
neurotransmițătorilor . Afinitatea levetiracetamului și a substanțelor înrudite față de acest situs se corelează cu potența lor ca protectoare anticonvulsivante într- un model de epilepsie audiogenă indus la șoarece . Aceste date sugerează că interacțiunea între levetiracetam și proteina 2A de la nivelul veziculelor sinaptice pare să contribuie la mecanismul de acțiune antiepileptic al medicamentului . Efecte farmacodinamice În studiile la animale de laborator , levetiracetamul induce o protecție privind apariția crizelor parțiale și primar generalizate , fără a avea un efect proconvulsivant . Metabolitul primar este inactiv . La
Ro_551 () [Corola-website/Science/291310_a_292639]
-
GABA și glicină indusă de zinc și β - carboline . Mai mult , studii in vitro au arătat că levetiracetamul se leagă de un situs specific la nivelul țesutului cerebral al rozătoarelor . Acest situs de legare este proteina 2A de la nivelul veziculelor sinaptice , considerat a fi implicat în fuziunea veziculelor și exocitoza neurotransmițătorilor . Afinitatea levetiracetamului și a substanțelor înrudite față de acest situs se corelează cu potența lor ca protectoare anticonvulsivante într- un model de epilepsie audiogenă indus la șoarece . Aceste date sugerează că
Ro_551 () [Corola-website/Science/291310_a_292639]
-
neurotransmițătorilor . Afinitatea levetiracetamului și a substanțelor înrudite față de acest situs se corelează cu potența lor ca protectoare anticonvulsivante într- un model de epilepsie audiogenă indus la șoarece . Aceste date sugerează că interacțiunea între levetiracetam și proteina 2A de la nivelul veziculelor sinaptice pare să contribuie la mecanismul de acțiune antiepileptic al medicamentului . Efecte farmacodinamice În studiile la animale de laborator , levetiracetamul induce o protecție privind apariția crizelor parțiale și primar generalizate , fără a avea un efect proconvulsivant . Metabolitul primar este inactiv . La
Ro_551 () [Corola-website/Science/291310_a_292639]
-
GABA și glicină indusă de zinc și β - carboline . Mai mult , studii in vitro au arătat că levetiracetamul se leagă de un situs specific la nivelul țesutului cerebral al rozătoarelor . Acest situs de legare este proteina 2A de la nivelul veziculelor sinaptice , considerat a fi implicat în fuziunea veziculelor și exocitoza neurotransmițătorilor . Afinitatea levetiracetamului și a substanțelor înrudite față de acest situs se corelează cu potența lor ca protectoare anticonvulsivante într- un model de epilepsie audiogenă indus la șoarece . Aceste date sugerează că
Ro_551 () [Corola-website/Science/291310_a_292639]
-
neurotransmițătorilor . Afinitatea levetiracetamului și a substanțelor înrudite față de acest situs se corelează cu potența lor ca protectoare anticonvulsivante într- un model de epilepsie audiogenă indus la șoarece . Aceste date sugerează că interacțiunea între levetiracetam și proteina 2A de la nivelul veziculelor sinaptice pare să contribuie la mecanismul de acțiune antiepileptic al medicamentului . Efecte farmacodinamice În studiile la animale de laborator , levetiracetamul induce o protecție privind apariția crizelor parțiale și primar generalizate , fără a avea un efect proconvulsivant . Metabolitul primar este inactiv . La
Ro_551 () [Corola-website/Science/291310_a_292639]
-
la animale , stiripentol antagonizează convulsiile induse prin electroșoc , pentetrazol și bicuculină . În studiile la rozătoare , stiripentol pare să crească concentrațiile cerebrale de acid gamma - aminobutiric ( GABA ) - principalul neurotransmițător inhibitor din creierul mamiferelor . Aceasta poate surveni ca urmare a inhibiției reabsorbției sinaptice a GABA și/ sau a inhibiției GABA - transaminazei . S- a dovedit , de asemenea , că Stiripentol crește transmisia GABAA receptor- mediată în hipocampul șobolanilor imaturi și mărește durata medie de deschidere ( dar nu și frecvența ) a canalelor de clor ale GABAA
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
la animale , stiripentol antagonizează convulsiile induse prin electroșoc , pentetrazol și bicuculină . În studiile la rozătoare , stiripentol pare să crească concentrațiile cerebrale de acid gamma - aminobutiric ( GABA ) - principalul neurotransmițător inhibitor din creierul mamiferelor . Aceasta poate surveni ca urmare a inhibiției reabsorbției sinaptice a GABA și/ sau a inhibiției GABA - transaminazei . S- a dovedit , de asemenea , că Stiripentol crește transmisia GABAA receptor- mediată în hipocampul șobolanilor imaturi și mărește durata medie de deschidere ( dar nu și frecvența ) a canalelor de clor ale GABAA
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
la animale , stiripentol antagonizează convulsiile induse prin electroșoc , pentetrazol și bicuculină . În studiile la rozătoare , stiripentol pare să crească concentrațiile cerebrale de acid gamma - aminobutiric ( GABA ) - principalul neurotransmițător inhibitor din creierul mamiferelor . Aceasta poate surveni ca urmare a inhibiției reabsorbției sinaptice a GABA și/ sau a inhibiției GABA - transaminazei . S- a dovedit , de asemenea , că Stiripentol crește transmisia GABAA receptor- mediată în hipocampul șobolanilor imaturi și mărește durata medie de deschidere ( dar nu și frecvența ) a canalelor de clor ale GABAA
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
la animale , stiripentol antagonizează convulsiile induse prin electroșoc , pentetrazol și bicuculină . În studiile la rozătoare , stiripentol pare să crească concentrațiile cerebrale de acid gamma - aminobutiric ( GABA ) - principalul neurotransmițător inhibitor din creierul mamiferelor . Aceasta poate surveni ca urmare a inhibiției reabsorbției sinaptice a GABA și/ sau a inhibiției GABA - transaminazei . S- a dovedit , de asemenea , că Stiripentol crește transmisia GABAA receptor- mediată în hipocampul șobolanilor imaturi și mărește durata medie de deschidere ( dar nu și frecvența ) a canalelor de clor ale GABAA
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
în sensul că somnul lent ar acționa ca un mecanism primar de inducere a somnului paradoxal sau ca o precondiție a acestuia." Somnul este unanim considerat ca rezultatul unei activități nervoase, dar mecanismele sale fiziologice au fost diferit interpretate: oboseală sinaptică a neuronilor SAA, suprimarea stimulilor aferenți interoceptivi activatori, hiperactivitatea centrilor ce induc somnul (prin stimuli monotoni care nu trezesc interes, dar produc fenomenul de obișnuință), concomitent cu slăbirea activității centrilor de trezire. S-au acumulat dovezi care pledează pentru existența
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
și a stării de somnolență este atribuită unor substanțe toxice rezultate din alterarea funcționalității hepatice. Dintre acestea, mai cunoscut este amoniacul, care unindu-se cu acidul alfa-cetoglutaric blochează ciclul Krebs, perturbând astfel metabolismul oxidativ al celulei nervoase și întârziind conducerea sinaptică prin inhibiția colinesterazei. Hipersomniile din encefalopatia respiratorie (insuficiența respiratorie cronică, sindromul Pickwick etc.) au la bază un mecanism fiziopatologic complex. Creșterea rezistenței cutiei toracice și a plămânilor, obezitatea excesivă mediastinală și diafragmală împiedică excursurile respiratorii provoacă hipoventilație alveolară, însoțită de
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
neurofilamentele (asociate formează neurofibrilele) au rol mecanic, de susținere și în conducerea influxului nervos. Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă de ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și pentru sinteza unor neurotransmițători. Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanță deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: teaca de mielină
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
groase, 3-14 m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5-2 m/s). Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului. Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări. Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse. Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin existenta a 40 de miliarde,sau și mai exagerat,100 de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni,sau pană la 10 mii de sinapse.Din păcate,din diferite motive,numărul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
substanțe folosite pentru transmiterea impulsului nervos: îi se găsesc în vezicule care conțin mai multe molecule de mediator. Cand potențialul de acțiune ajunge la sinapsa, se deschid canalele de Că++. Că++ pătruns în terminalul presinaptic, stimulează transportul veziculelor spre membrana sinaptica, unde acestea fuzionează cu membrana, și moleculele sunt eliberate în fanta sinaptica. Acest proces se numește exocitoză. Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific, ceea ce determină schimbări în terminalul postsinaptic: deschiderea/închiderea unor canale ionice sau transducția semnalului la mesagerii
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
conțin mai multe molecule de mediator. Cand potențialul de acțiune ajunge la sinapsa, se deschid canalele de Că++. Că++ pătruns în terminalul presinaptic, stimulează transportul veziculelor spre membrana sinaptica, unde acestea fuzionează cu membrana, și moleculele sunt eliberate în fanta sinaptica. Acest proces se numește exocitoză. Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific, ceea ce determină schimbări în terminalul postsinaptic: deschiderea/închiderea unor canale ionice sau transducția semnalului la mesagerii de ordin 2 sau proteine G. Majoritatea neurotransmițătorilor sunt îndepărtați din fanta
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
Acest proces se numește exocitoză. Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific, ceea ce determină schimbări în terminalul postsinaptic: deschiderea/închiderea unor canale ionice sau transducția semnalului la mesagerii de ordin 2 sau proteine G. Majoritatea neurotransmițătorilor sunt îndepărtați din fanta sinaptica de enzime pentru a nu se provoca o acțiune neintenționata. Efectul neurotransmițătorului este dat de receptorul pe care actioneaza. De exemplu, GABA poate acționa pe două tipuri de receptori inhibtori: GABA-A(rapid) și GABA-B(lent). Neurotransmițătorii pot provoca potențiale
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
în nucleul rafeului. Dopamină este utilizată în două contexte: sistemul responsabil de recompensă și cel responsabil de controlul mișcării. Multe droguri conțin substanțe care seamănă cu astfel de neurotransmițători specifici (de exemplu LSD). Alte droguri blochează îndepărtarea neurtransmițătorilor din fanta sinaptica, ca de exemplu cocaină care blochează neutralizarea dopaminei. Și unele medicamente folosite în psihiatrie funcționează pe același principiu. De exemplu, Prozac inhiba neutralizarea serotoninei, crescându-i astfel puterea de acțiune. ACh Catecolaminele: Noradrenalina(Norepinefrina) , Adrenalină(Epinefrina), Dopamină Serotonină (5-hidroxitritamină), Melatonină
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor sinapse. În 1921, a fost dovedită existența mediatorilor chimici de către Otto Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic. Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic. Butonul sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se pierde mielina, denumită membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic sunt mitocondriile. De asemenea, aici
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
de către Otto Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic. Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic. Butonul sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se pierde mielina, denumită membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic sunt mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează mediatorii chimici. Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic. Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic. Butonul sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se pierde mielina, denumită membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic sunt mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează mediatorii chimici. Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există un spațiu
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic. Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic. Butonul sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se pierde mielina, denumită membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic sunt mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează mediatorii chimici. Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există un spațiu liber cu o grosime de aproximativ 10-30 nm, denumită fantă sinaptică. În acest spațiu se găsește lichid extracelular
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
denumită membrană presinaptică. Organitele predominante din butonul sinaptic sunt mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează mediatorii chimici. Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există un spațiu liber cu o grosime de aproximativ 10-30 nm, denumită fantă sinaptică. În acest spațiu se găsește lichid extracelular. A treia componentă este cea postsinaptică și este reprezentată de regiunea receptoare a celui de-al doilea neuron (sau mușchi, glandă, etc.). Și aici există o porțiune mai îngroșată de membrană plasmatică, numită
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
chimici. Acești receptori sunt formați dintr-o componentă care fixează molecula de mediatorul chimic și o componentă reprezentată de un canal ionic. Aceste canale ionice, care se deschid numai sub acțiunea mediatorului chimic specific, determină depolarizarea celulei postsinaptice. Mecanismul transmiterii sinaptice se desfășoară în 6 etape. Sinapsele nu sunt statice, nu sunt niște porți din fier prin care trec mediatorii. "Ele iși pot modifica permanent funcționalitatea, pot fi înlocuite, pot crește sau scade în numar." Plasticitatea sinaptică constă în principal în
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
celulei postsinaptice. Mecanismul transmiterii sinaptice se desfășoară în 6 etape. Sinapsele nu sunt statice, nu sunt niște porți din fier prin care trec mediatorii. "Ele iși pot modifica permanent funcționalitatea, pot fi înlocuite, pot crește sau scade în numar." Plasticitatea sinaptică constă în principal în trei lucruri: Lezarea sau distrugerea sinapsei duce la refacerea acesteia în aprox. 35-40 de zile. Dacă, de exemplu, se trece de la un mediu banal la unul complex, "crește numărul sinapselor cu peste 10%". Din această cauză
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]