528 matches
-
accentul pe școală literară - deci pe însușiri comune - nu pe însușirile care diferențiază, adică mențin și dau valoare artiștilor originali și unei scolia. Iar cum Aderca accentua ădiferentierea personalitătiloră spre deosebire de însușirile comune ale unității de școală pe care punea accent sincronismul, teoreticianul ridică semnul întrebării asupra temeliilor ideologice ale grupării sburătoriste". Fapt care - ne putem imagina lesne - nu era decît o erezie sîcîitoare în vederile criticului patronal... Dar natură morală a lui Felix Aderca se manifestă nu doar în susținerea fermă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
extinderea repertoriului teatral ce integrează, sub influența sa, opere și adaptări rusești, Căsătoria de Gogol, Crimă și pedeapsă sau texte inedite ca R.U.R de Capek. Privindu-i machetele scenografice, ceea ce mă frapează și insist în intervenția mea e „sincronismul” cu modernitatea europeană. El, sunt convins, nu e un epigon, ci un artist ce inventa, concepea, propunea spații originale în „spiritul timpului”. Ele poartă amprenta scenei europene care își descoperă în baron un reprezentant de excepție în acea Bucovină vecină
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
politică, PSD este principala forță reacționară care caută să blocheze reformele necesare scoaterii României din marasmul comunist și integrării ei nu numai instituțional, ci și în spirit și mentalitate Europei. România are nevoie de un partid social-democrat autentic. O impune sincronismul european. Dar un partid cu adevărat social-democrat nu va tolera personalități compromise politic și moral, îi va demasca pe toți cei care au asasinat în închisorile comuniste elita politică și intelectuală românească, inclusiv pe social-democrați, și va condamna mineriadele în
Metamorfoze by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11357_a_12682]
-
din scrierile sale se rezuma la zece volume de critice, alcătuind un corp din serii disparate, apărute când și când, într-o ordine întâmplătoare. Nimic din ceea ce avea să constituie textul dezvoltat al Istoriei literaturii române moderne, nimic din teoria sincronismului, de Memorii nu mai vorbesc. Cum am mai spus, și lăsând la o parte persoana însăși a criticului, ceea ce îmi trezise dorința de a frecventa Cenaclul "Sburătorului" fusese faptul de viață, climatul, atmosfera specifică, satisfacția de a mă afla în mijlocul
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
și o adeptă a "teologiei" lui Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a ieși, cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
citește, ca tot omul. El lecturează sau efectuează lecturi!). l După ce ne pune la curent de cînd i se trage „impresia foarte proastă” despre E. Lovinescu, acest contemporan Sandu Napoilă, (ultraretrograd pînă hăt, la literatura daco-romană), plasează tezele despre imitație, sincronism și modernism „într-o fundătură plină de beznă”, fiindcă - părerea lui! - mentorul „Sburătorului” nu are nici o clară conștiință filosofică, nici una istorică, nici una estetică, n-are nimic: „Din opiniile sociologice și culturologice (de teorie ca formă superioară a cunoașterii științifice care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
istoriografiei românești sunt neîntemeiate: dezinteres față de factorii sociologici și istorici, slabul apetit pentru analiza de text, carența perspectivei comparatiste, predilecția pentru analogii în detrimentul studierii influențelor directe și așa mai departe. Există studii de toată mâna care contrazic această abordare negativă. Sincronismul lovinescian e socotit „artificial”, în măsura în care ar rezulta din supunerea la o presiune culturală de tip neocolonialist. În schimb, protocronismul apare ca o afirmare a unui autohtonism sănătos, pus la colț în mod nejustificat de critica liberală. (Unde sunteți, Paul Anghel
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
Crăciun din fostele arii de locuire celtică. E suficient să amintim azi obiceiul românesc al colindului cu „capra”, întru totul asemănător colindului galez cu „iapa” (y fari lwyd); sau comparați vasilca propițiatorie românească cu englezescul wassailing. Ilustrative pentru tot acest sincronism cultic sunt și două informații despre ler din chestionarele lui Densușianu, care îl indică pe împăratul Ler ca, nota bene!, întemeietorul colindelor: „Leru se zice că a fost un împărat de la care au și început colindele”. Coabitarea celților cu tracii
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
reciproc. Florin Mihăilescu identifică repede șase etape distincte în devenirea ideilor literare pe fundalul oscilației evenimentelor politice (le numește însă cam fără criteriu), din care, pînă la urmă, autorul păstrează doar trei intervale semnificative: 1944-1963, dogmatismul proletcultist, 1964-1980, alternativa dintre sincronism și protocronism și, în fine, configurarea postmodernismului. După ce urmărește cu acribie conturarea tot mai accentuată, ideologic vorbind, a proletcultismului preluat în pripă de la sovietici și a realismului socialist, apoi a protocronismului și a polemicilor pe care le stîrnește ideea lui
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
fel de ideologie literară este protocronismul? Poate fi postmodernismul judecat în aceiași termeni sau e mai mult decît atît? Efect al infiltrării mesajului naționalist în ideologia sistemului comunist, protocronismul s-a instituit inițial doar ca o atitudine culturală (ca și sincronismul în cadrul modernismului) transformîndu-se apoi într-o politică culturală, un instrument de ripostă, o diversiune politică pentru care cultura era doar un pretext. Un curent cultural e și/numai o ideologie? Pot fi ideologiile exclusiv instrumente de manipulare? Dacă nu se
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
D’ale chitarelor electrice Doru IONESCU Muzica rock a apărut în România în vremea comunismului, într-un sincronism cu lumea liberă. De la bun început cenzura a afectat dezvoltarea acesteia, sfârșind - în ultimii ani ’80 - prin a o marginaliza și prin a-i construi o imagine publică/oficială falsă. Din fericire sistemul nu a fost perfect și mulți dintre
D?ale chitarelor electrice by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/84033_a_85358]
-
chiar dacă fără vlaga de altădată. Să ni le reamintim pe cele îndreptate contra adversarilor protocronismului. (Ce curios să vezi că, fie și trei decenii și jumătate mai târziu, tot Lovinescu era într-un fel implicat în bătălie, ca promotor al sincronismului cultural, pe care generația mea de critici încerca să-l opună protocronismului!). O cercetătoare americană, care a scris un studiu despre protocronism, mi-a dat, fără să știe, ideea că, nu o polemică, dar o campanie s-a desfășurat în jurul
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.). Dar
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
este îndoială că organicismul există în literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici, G. Călinescu polemizează cu M. Ralea, după cum polemiza cu E. Lovinescu în problema sincronismului), ci este "un cadru congenital". Specificul, cum bine remarcă și C. Schifirneț, nu e o normă, ci o particularitate a unei culturi, caracterul ei inconfundabil, personalitatea ei. De aceea pentru marele critic "Istoria literaturii române nu poate fi decât o
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
ar fi sau poate deveni un impediment. Nu am prejudecata vârstelor sau a treptelor biologice, dar iluștrii dv. predecesori Eugen Lovinescu și G. Călinescu, au fost mai prompți în realizarea „comediilor” lor de istorie literară. Știm că teoreticianul modern al sincronismului, al teoriei imitației și al mutației valorilor estetice a definitivat și a editat „Istoria literaturii române contemporane”, în cinci volume, între 1926-1929, la vârsta de 45-48 de ani, iar G. Călinescu izbutea, primul, la 42 de ani, în 1941, să
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
interbelică (îmi vine în minte Camil Petrescu). Ele aparțin lui Sadegh Hedayat și sunt spuse într-o discuție cu unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane și imposibilitatea desprinderii din ea a unor noi forme artistice, Sadegh Hedayat lansează un veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că plutea în aer un fel de iraționalism, început mult mai devreme, cam o dată cu primul război mondial. Cât privește lecturile lui Fundoianu XE "Fondane, Benjamin" , ele erau năucitoare: citindu-i articolele, am realizat ce formidabil orizont cultural avea, în deplin sincronism cu mediile culturale europene, în primul rând pariziene. Fundoianu XE "Fondane, Benjamin" îl recenza pe Proust, de pildă, la scurt timp după apariția la Paris a câte unui nou roman din faimosul să ciclu. Uneori, prima recenzie a unei cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a fost Noica (de altminteri, departe de a fi consecvent cu sine!) apare preludată de opinia lui B. Fundoianu, după care n-am fi, sub raport cultural, decât o colonie franceză. Deși introduce, pe urmele lui G. Tarde, conceptul de sincronism, E. Lovinescu a devenit garantul producției literare autohtone pe care a analizat-o și a stimulat-o cu o devoțiune incomparabilă în epoca sa, cea mai fertilă a literelor românești, interbelicul. După cum muntoasa Istorie a lui G. Călinescu își propune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întîlnește cu poezia. Suntem contemporanii lui Einstein care concurează pe Euclid în imaginarea de universuri abstracte, fatal trebuie să facem și noi (vezi sincronismul d-lui E. Lovinescu) concurență demiurgului în imaginea unor lumi probabile. Pentru aceasta, visul oniric este o nouă sursă de inspirație. Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. Domeniul visului este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de relief, câtuși de puțin măsura: legea identică a personalității impusă materialului amorf. În ciuda acestei ambiții, ideile d-lui Lovinescu se răsfață bombate, asiatice, ca idolii lui Babel. Sunt în număr de patru și corespund hieratic punctelor cardinale. Pe răsărit, sincronismul. Sub ce zbor augural de curci a conceput d-l E. Lovinescu asemenea verzuie pastă? O idee democratică aplicată celei mai reacționare forme a spiritului: Lirica! Rămâne să ne lămurească vreun viitor Jurnal la "Evoluția poeziei lirice". * Prin sincronism, d
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răsărit, sincronismul. Sub ce zbor augural de curci a conceput d-l E. Lovinescu asemenea verzuie pastă? O idee democratică aplicată celei mai reacționare forme a spiritului: Lirica! Rămâne să ne lămurească vreun viitor Jurnal la "Evoluția poeziei lirice". * Prin sincronism, d-l E. Lovinescu legiferează imitația. Poeți! indiferent de frapă, emisiune, agiu, făuritori ai castului sunet de aur, ochii în patru! Vrăjmașul, criticul pândește să vă treacă o monedă de ciment poleit. Aruncați-i-o îndărăt, fie și în față
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
linia de adâncire a misterului individual, vom descoperi fondul nostru de identitate generală: culoare ultimă și rembrandiană, ireductibilul animal de lumină. Experiența pe care se va întemeia un clasicism fără laicitate, o muzică fără pasiune. Cine își închipuie (fără ironie) sincronismul - o idee? Câinele în cerc după coadă e mânat de o idee. Idee de acest fel este la rigoare sincronismul. Însă, poezia și critica ei nu rabdă asemenea mizerii. Ea nu cunoaște decât ideile hrănite, ca niște plante, din straturi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lumină. Experiența pe care se va întemeia un clasicism fără laicitate, o muzică fără pasiune. Cine își închipuie (fără ironie) sincronismul - o idee? Câinele în cerc după coadă e mânat de o idee. Idee de acest fel este la rigoare sincronismul. Însă, poezia și critica ei nu rabdă asemenea mizerii. Ea nu cunoaște decât ideile hrănite, ca niște plante, din straturi avare îndelung grădinărite (Gloire du long desir, Idees!1) idei manifestate mai mult prin cercul lor de absență, decât prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
critica ei nu rabdă asemenea mizerii. Ea nu cunoaște decât ideile hrănite, ca niște plante, din straturi avare îndelung grădinărite (Gloire du long desir, Idees!1) idei manifestate mai mult prin cercul lor de absență, decât prin substanța lor. Repulsivul sincronism, această idee, atârnă de la o vreme tangibil și gros ca un cablu, insolubil întocmai ca el, în marea vibrată a calității. * Așadar, invențiunea poetică maximă apare mentalității acesteia de croitor, a fi: gândirea numai cu o lună întîrziere a ceea ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
insolubil întocmai ca el, în marea vibrată a calității. * Așadar, invențiunea poetică maximă apare mentalității acesteia de croitor, a fi: gândirea numai cu o lună întîrziere a ceea ce Parisul sau Münchenul au încetat de a mai gândi. * Fenomenul este numit sincronism (deși nici un matematician nu știe astăzi, după Einstein, ce poate fi încă simultaneitatea), iar școala literară care derivă, modernism. * Modernism e un cuvânt impropriu, sau, aplicat poeziei, de-a dreptul ocară. El nu se referă decât la un aspect secundar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]