828 matches
-
în numele străzilor. S-ar putea spune, în sinteză, că pentru Benjamin experiența urbană este a celui care nu se integrează definitiv în mecanismele orașului, care rămâne, într-o măsură decisivă, inadaptat la schimbarea sa și poartă stigmatul ciudățeniei sau al singularității. Experiența urbană include momentul în care sunt sesizate stranietatea lumii orașului, neîmplinirea sa, in com pletitudinea imaginii sale dominante. Rămășițele devin, pentru străinul din mijlocul mulțimii, mai importante decât obiectele, lumina incertă a felinarelor cu gaz revelează detaliile străzilor mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de o parte citarea maeștrilor din Quattrocento, și pe de alta, observarea realului cu ochii omului modern"86. Această tensiune, consideră Rapetti, furnizează chiar originalitatea mișcării artistice prerafaelite. "De altfel, în această ezitare între fecunditatea arhaismului și căutarea obiectivității rezidă singularitatea acestei mișcări"87. Într-adevăr, există acest balans între tendința unei nostalgice arhaicizări romantice, care vine și pe filiera mișcării nazareene germane și precisa observare a naturii pe care o elogia Ruskin. Așa cum o afirmă unul dintre prerafaeliții mai puțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt extrase dintr-un trecut îndepărtat și idealizat, ci alcătuiesc un panteon propriu, din care fac parte mari artiști, campioni ai noii sensibilități, precum Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată nu numai prin originalitatea și măiestria artei sale, dar devine la sfârșitul secolului XIX, sub pecetea insolitării și insolitului, chiar subiectul picturii sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
marginal Pallady își asuma această condiție, cu toate că dispunea de un statut social avantajos -, se bucură de o notorietate din ce în ce mai mare, în ciuda asumării unei insolitări dureroase uneori, dar și a unei condiții excepționale, eroice. Annette Dorgerloh subliniază această diferență în receptarea singularității artistului ca trăsătură eroizantă, legitimând excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator, care primește o justificare tardivă. [...] El vrea să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
determinat acea pseudo-conștiință a situării în centrul solar al Rațiunii universale. Asta ne-a făcut să neglijăm zonele de umbră și de inconștient care ne parazitau propria rațiune și propriul simț al universalului. Pe de altă parte, recenta conștientizare a singularităților civilizației noastre și a neajunsurilor pe care aceasta le-a adus lumii nu trebuie să ne determine să reținem doar trăsăturile respingătoare ale istoriei și cuceririi europene, sau să idealizăm orice cultură și orice religie doar pentru faptul că nu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
produși tipici ai culturii / civilizației europene. Aceste cuvinte se impun la finele secolului al XVIII-lea, mai întîi la singular: civilizația este mai degrabă antonimul barbariei, cultura, antonim mai degrabă al naturii. Cultura și civilizația determină două polarizări: termenilor de singularitate, subiectivitate, individualitate ai celei dintîi le corespund la polul opus noțiunile de transmisibilitate, de obiectivitate, de universalitate ale celei de-a doua. Noțiunile își vor căpăta forma de plural în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu recunoașterea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
comună a filozofilor iluminiști. Această revenire la spiritul Luminilor nu ar trebui nicidecum să ne determine să ne delimităm de Romantism. Dacă am reuși să ajungem la înțelegerea complexă a dialogicii culturale europene, am evita alternativa între universalismul abstract și singularitatea concretă, deoarece am fi în măsură să recunoaștem limitările pe care le impun fiecare dintre acești doi termeni. Ar trebui mai curînd să complementarizăm cele două exigențe, așa cum au făcut-o în secolul trecut Michelet și Hugo și, la începutul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Vechea religie. În schimb, unii văd în Europa posibilitatea operării acelei reconcilieri între concret și universal pe care și-o închipuiseră a se afla la Moscova sau la Beijing. Cultura europeană este cea care, în mod efectiv și în însăși singularitatea sa, constituie sursa universalității; ea este cea care poate extrage din sine experiența complexă a dialogicii între Iluminism și Romantism, Idee și Existență; ea este cea care deține posibilitatea autocritică și auto-corectivă pe care pretindea să o monopolizeze Ortodoxul Aparat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
URSS gîndirea însăși a trăit experiența deviației, devenind autodidactă și învățînd în aceeași măsură din viață și din texte. Greșim cînd îl considerăm pe Soljenițîn un slavofil ortodox, la fel cum greșeam cînd îl reduceam pe Dostoievski la aceeași stranie singularitate. În realitate, Soljenițîn a trăit dialogica slavo-occidentalistă, integrînd în sine creștinismul și umanismul, raționalitatea și credința. Spre deosebire de mulți ruși liberali care rămăseseră adepți ai Rusiei Mari, el se exprimă în favoarea emancipării națiunilor Imperiului, reunind astfel ideea universalistă a dreptului popoarelor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
evenimentelor revoluționare începute în 1989 și încă neîncheiate. Nu doar chipul Europei numite de Est, adică sistemul vasal al pseudo-democrațiilor populare, se descompune, ci și chipul URSS, al cărei "sovietism" se fisurează și se fărîmițează pretutindeni, lăsînd să se întrevadă singularitățile etnice, religioase și naționale, începînd cu Rusia mare, care își regăsește identitatea milenară; este vorba și despre chipul Europei de Vest, care își descompune însăși occidentalitatea sa pentru a se lărgi curînd spre Centru și spre Est. Odată cu prăbușirea zidului
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și ce ideologii apără? Care sunt funcțiile pe care le îndeplinesc? Care este rolul lor în cadrul sistemului politic al Uniunii europene? Acestea sunt întrebările centrale asupra cărora se focalizează acest capitol. 4.1. Cum s-au format partidele politice europene? Singularitatea naturii construcției europene împiedică partidele politice să joace un rol comparabil celui pe care îl au pe scena politică națională 6. În primul rând, așa cum observa Paul Magnette, Uniunea Europeană nu are un sistem politic foarte integrat: gradul de descentralizare al
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
psihic, e unul obișnuit în acest spațiu. Anormalul trebuie sancționat susțin oamenii acestor locuri printr-o clară delimitare a acestuia de normal. Boala devine un stigmat ce individualizează și izolează totodată. Moartea violentă, fie și accidentală a acestuia, întărește ideea singularității lui Pupăză în lumea satului său și impune cu necesitate tratamentul diferit pe care îl va cunoaște odată cu moartea. Înțelegem, astfel, de ce, moartea lui Pupăză descătușează energiile latente ale oamenilor. Personalitățile par să se recompună sub tușa groasă a evenimentului
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și de crima pasională. Fantasticul presupune întâi de toate "ruperea de realitate, de rațiune și semnificație, o modificare a ordinii temporale obiective [...], o nouă dimensiune a duratei, un alt ritm al succesiunii momentelor, o cronologie inedită a evenimentelor"147. Deși singularitatea pare să trimită prima nuvelă slaviciană a anului 1895 în sfera "experimentelor" literare, scriitorul nu alege să păstreze pe mai departe formula fantasticului. E însă surprinzător faptul că "Hanul Ciorilor" demonstrează existența voinței și tehnicii realizării acestuia. Excesul de precizie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aproximativ 60% și, desigur, cifre conducătoare de 5, 6, 7, 8 și 9 apar în total doar aproximativ 40% din timp. Această distribuție se aplică multor tipuri de numere, incluzând distribuția coeficienților unei serii de puteri care are doar o singularitate pe cercul convergenței. O primă examinare a acestui fenomen arată că, în principal, este un artefact al modului în care folosim numerele. După ce am dat patru exemple foarte diferite de situații neobișnuite în care se dovedește că fenomenul original apare
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că și toate derivatele de ordin (r dat) sunt mici, are proprietatea că după o schimbare (inversibilă) de variabile , cu x aproape de origine, și atât f cât și g aproape de identitate, ecuația este echivalentă cu . În a sa teorie a singularităților, Thom a inițiat studiul hărților structural stabile, care a fost considerabil extins de către matematicianul francez Bernard Malgrange și matematicianul american John Mather. Teza generală a lui Thom în teoria sa despre catastrofe este folosirea clasificării singularităților structural stabile ca model
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a sa teorie a singularităților, Thom a inițiat studiul hărților structural stabile, care a fost considerabil extins de către matematicianul francez Bernard Malgrange și matematicianul american John Mather. Teza generală a lui Thom în teoria sa despre catastrofe este folosirea clasificării singularităților structural stabile ca model pentru descrierea formelor stabile sau repetabile în natură, care, insistă el, ar trebui să fie stabil structurale pentru a exista într-o formă durabilă. Aplicațiile date acestei teze de către Thom și discipolii săi au generat multe
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de matematică pură sofisticate și tehnici și potențiale aplicații științifice interesante, voi enumera pur și simplu câteva din ele: 1. Folosirea conceptelor geometriei Riemann în topologia mare și diferențială a lui Roger Penrose, Stephen Hawkins, Robert Geroch etc., în studiul singularităților în teoria generală a relativității și a consecințelor cosmologice. 2. Studiul algebrei Lie simplu clasificate ca o descriere de supersimetrii și norme superselectate în fizica particulelor elementare. 3. Aplicarea rezultatelor în structura marilor grupuri finite simple în teoria codificării algebrice
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mai multe pagini. La polul opus, să-l vedem pe dl Klein: el studiază una din problemele cele mai abstracte ale teoriei funcțiilor; este vorba de a ști dacă pe o suprafață Riemann dată există întotdeauna o funcție care admite singularități date. Ce face celebrul geometru german? Înlocuiește suprafața Riemann cu o suprafață metalică a cărei conductibilitate electrică variază în funcție de anumite legi. Pune două din punctele sale în contact cu cei doi poli ai unei pile electrice. Curentul electric ar trebui
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Pune două din punctele sale în contact cu cei doi poli ai unei pile electrice. Curentul electric ar trebui să treacă, spune el, iar modul în care acest curent va fi distribuit pe suprafață va defini o funcție ale cărei singularități vor fi exact cele care au fost prevăzute în enunț. Fără îndoială, dl Klein știe bine că el nu ne-a dat decât o prezentare generală: fapt este, însă, că nu a ezitat s-o publice; și probabil crede că
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
demonstrație sumară. O anumită integrală care depinde de o funcție arbitrară nu se poate anula niciodată. Așadar, ea trebuie să aibă un minim. Defectul acestui raționament ne apare imediat, deoarece folosim termenul abstract de funcție și suntem familiarizați cu toate singularitățile pe care le pot avea funcțiile atunci când folosim acest cuvânt în sensul cel mai general. Lucrurile n-ar mai fi stat la fel dacă ne-am fi servit de imagini concrete, dacă am fi considerat, de exemplu, această funcție ca
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în fața destinului său dezgolit. În Căderea în timp (La chute dans le temps, 1964) un titlu de clară proveniență gnostică se spune: Nu suntem cu adevărat noi decât atunci când, punându-ne în fața noastră înșine, nu coincidem cu nimic, nici măcar cu singularitatea noastră 191. Omul este în concluzie un nimic cu conștiință de sine, este "cel care nu este": astfel susține Cioran, răsturnând definiția veterotestamentară a lui Dumnezeu ca fiind "cel ce este". Constelația sa de gândire nu trebuie confundată cu cea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Genurile discursului, în comparație cu formele de limbă, sunt cu mult mai variabile și mai adaptabile însă, pentru vorbitor au în egală măsură valoare normativă: nu el este cel ce le creează ci, dimpotrivă, acestea reprezintă un dat. De aceea enunțul, în singularitatea sa și în pofida specificului individual și creativ, nu ar putea fi considerat drept o combinație absolut liberă a formelor de limbă. (1984: 287) Dincolo de anumite ezitări terminologice și de caracterul cu precădere programatic al scrierilor lingvistului rus, se profilează totuși
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1984: 285) Considerând aceste genuri de discurs ca fiind tipuri relativ stabile de enunțuri, Bahtin insistă asupra caracterului variabil și adaptabil al genurilor de discurs care nu se traduce, pentru subiectul vorbitor, printr-o inspirație aleatorie și anarhică: "Enunțul, în singularitatea sa, în ciuda caracterului său individual și creativ, nu ar putea fi considerat drept o combinație absolut independentă de formele de limbă" (1984: 287). La o privire mai detaliată, putem afirma că, într-un mod extrem de complex, competența lingvistică a subiecților
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și, implicit, interferențele 438. Despre identitatea numerică Ricoeur scrie că "nu spunem despre două ocurențe ale unui lucru, desemnate în limbajul comun, că nu formează două lucruri distincte, ci 'unul și același' lucru. În acest caz, identitatea se referă la singularitate, opunându-se pluralității (în sensul de mai mulți). Acestei prime componente a noțiunii de identitate îi corespunde cea de identificare, înțeleasă în sensul reidentificării aceluiași, ceea ce transformă cunoașterea în recunoaștere"439. Cea de-a doua componentă a identității-idem, numită identitate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
anului 2009 / 110 Fig. 7. Exemple de "Smileys" / 125 Fig. 8. Avatari statici / 126 Aparatul teoretic-conceptual al științelor morfogenezei folosit Teorie Concepte fundamentale Descrierea conceptului Fractali Fractal (mulțimi fractale) Structuri fracturate autorepetitive cu formă inițială omogenă sau neomogenă Catastrofe Catastrofă (singularitate) O variație continuă a cauzelor care produce o variație discontinuă a efectelor Atractor (straniu) Subansamblu din spații dinamice în care converg traiectoriile din toate punctele vecinătăților Haos Turbulență Manifestare a fenomenelor haotice Supersensibilitate la condițiile inițiale Două condiții inițiale foarte
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]