5,099 matches
-
și conclusive ("Am promis, deci vin), al subordonatelor atributive propriu-zise ("A trimis observatori care să-i relateze tot) sau al consecutivelor propriu-zise ("Erau atâția călători, încât n-aveau loc). În unele cazuri topica este liberă, fără să existe vreo diferență sintactică, semantică, stilistică sau de reliefare între variante: "elevul cel mai bun" / "cel mai bun elev", "celălalt om / omul celălalt". În alte cazuri schimbarea locului unui termen modifică și caracteristicile sale din unul dintre punctele de vedere de mai sus:
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
͡s] > [s], [d͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul perioadei, în secolul al XIV-lea, declinarea dispare cu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
e la maximum". Una dintre erorile de sintaxă cele mai frecvente este omiterea prepoziției "pe" din fața pronumelui relativ "care" cu funcție de complement direct, de exemplu "cu le aveți" în loc de "cu textele pe care le aveți". Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor "al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
topică privește adverbul "mai", care în mod normal trebuie să stea între pronumele personal și verb, dar care la unii vorbitori este antepus pronumelui: "Poate vedem" în loc de "Poate ne mai vedem". Se remarcă răspîndirea unui stil telegrafic, în care raporturile sintactice dintre componentele unui grup nominal nu mai sînt marcate prin desinențele, prepozițiile sau articolele necesare: "reprezentant casă pariuri" în loc de "reprezentantul casei de pariuri". Conjuncția "să" este uneori înlocuită greșit cu "ca să": "dacă vreți vă înscrieți". Deși adverbul și forma sa
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
economică difuzează natural (se poate propaga singură), rata de reproducere a informației este mai mare decât rata de consum și, informația nu suferă schimbări în cadrul tranzacțiilor (poate fi numai partajată, folosită în comun). În același timp, informația este compresibilă, atât sintactic cât și semantic. Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o viteză foarte mare, și abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o deține, stau la baza remodelării unor industrii sociale (cum ar fi
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
ul (plural: "anacoluturi" conform DOOM) este o întrerupere în structura sintactica a unei fraze. O frază ce conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumita finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel incat cele două fragmente de frază au o legătură sintactica defectuoasă. De exemplu
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
întrerupere în structura sintactica a unei fraze. O frază ce conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumita finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel incat cele două fragmente de frază au o legătură sintactica defectuoasă. De exemplu, frază "Cine mă caută, nu sînt acasă" conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care "mă caută", dar continuă cu o propoziție principala care are deja subiectul
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
mă caută, nu sînt acasă" conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care "mă caută", dar continuă cu o propoziție principala care are deja subiectul subînțeles "eu". Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei. În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticala și de stil, dar poate fi folosit intenționat în limba literară pentru a obtine anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
totdeauna cu ajutorul desinențelor cazuale, altor sufixe formatoare de complemente și postpozițiilor. Există un singur cuvânt care poate fi considerat prepoziție, "mint" „ca, în calitate de”, folosit și ca conjuncție în contrucțiile comparative, cu sensul „ca, decât”. Complementul cu prepoziția "mint" este sinonimul sintactic al substantivului la cazul formativ: "Mint mérnök dolgozik" = "Mérnökként dolgozik" „Lucrează ca inginer”. Verbele maghiare sunt deseori prevăzute cu prefixe având o natură deosebită de cea pe care o au în română. Pe de o parte au și rol gramatical
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
categoria cuvintelor modalizatoare, dar ulterior a fost și ea individualizată în cercetările lingvistice privitoare la limba maghiară, începând cu Borbála Keszler. Nóra Kugler o definește ca „un cuvânt gramatical care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția vorbitorului la situația de comunicare, respectiv la
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția vorbitorului la situația de comunicare, respectiv la una din componentele acesteia [...]”. Aceeași autoare clasifică particulele în: Particulele se deosebesc de adverbe prin faptul că nu pot avea funcție sintactică, ca și cuvintele modalizatoare, dar se delimitează și de acestea prin aceea că nu pot constitui singure o propoziție și nu răspund la niciun fel de întrebare. Cele mai multe particule se formează prin conversiune din adverbe (de exemplu "már") sau din
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
pronumelor generale: "senki" „nimeni”, "semmi" „nimic” etc., precum și verbul "nincs(en)" „nu este” (cu pluralul "nincsenek" „nu sunt”). Acestea se folosesc împreună cu cuvintele de negație, fie "nem", fie "se(m)", respectiv fie "ne", fie "se", construcțiile cu acestea constituind sinonime sintactice: "Senki nem/ se(m) volt itt" „Nimeni n-a fost aici”, "Sehova ne/se menjünk!" „Să nu mergem nicăieri!” Dacă propoziția începe cu "nem" sau "ne", după adverbul sau pronumele negativ se poate folosi facultativ "se(m)": "Nem volt itt
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
După unii autori este o subramură a lexicologiei, după alții, frazeologia ține de lexicologie și de sintaxă. Frazeologia are de fapt un caracter mai larg interdisciplinar, dat fiind că unitățile frazeologice sunt studiate din mai multe puncte de vedere: lexical, sintactic, stilistic, semantic, având legătură și cu etimologia. Necesitatea tratării unităților frazeologice în dicționare face ca și lexicografia să se ocupe de acestea. Frazeologia mai are legătură și cu pragmatica, sociolingvistica, psiholingvistica, ba chiar și cu cultura în general. Delimitarea obiectului
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
limbii poloneze se împărțește în zece clase - trei flexionare, două parțial flexionare și cinci neflexionare: Există și alte clasificări, folosite în lucrărire știintifice, mai ales lingvistice, dar și filologice, cum ar fi clasificare flexionară a lui Zygmunt Saloni sau clasificare sintactică a lui Roman Laskowski. Sunt și cuvinte care reprezintă caracteristici ale mai multora clase, precum "stukrotnie", care este numeral din punctul de vedere semantic, dar adverb din punctul de vedere flexionar. Limba poloneză are actual două număre — singular și plural
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
regex derivate din Perl nu sunt identice și, de obicei, implementează un subset al facilităților găsite în Perl 5.0, lansat în 1994. Perl încorporează uneori caracteristici găsite inițial și în alte limbaje, de exemplu, Perl 5.10 implementează extensiile sintactice inițial dezvoltate în și Python. În Python și în alte implementări (de exemplu, Java), cei trei cuantificatori fecvenți (codice 9, codice 16 și codice 14) sunt implicit , deoarece aceștia se potrivesc cu cât mai multe caractere posibil. Regexul codice 98 aplicat asupra șirului se
Expresie regulată () [Corola-website/Science/317028_a_318357]
-
după bere e plăcere" are la origine dictonul "Vinul după bere e plăcere"; "Paharul de dar se caută la X" (slogan pentru o bere) are la bază proverbul "Calul de dar nu se caută la dinți". Din punct de vedere sintactic, sloganul este o propoziție completă sau incompletă, ori un grup de propoziții. Adesea, construcția sloganului exprimă calificarea produsului pentru care se face publicitate. Aceasta se face prin: Acesta este o unitate frazeologică a cărei sursă istorică, literară, culturală este sau
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
în această „nuanță”, iar în cele de-al doilea caz, avem de a face cu întreruperea (totală) a acțiunii muzicale (lapsus, ieșire din procesul „rostirii”, al comunicării muzicale). Pornind de la cele înfățișate mai sus și în sensul tipologiilor morfologice și sintactice studiate în aparițiile anterioare ale Logicii lumilor Posibile vom expune în intervențiile noastre ulterioare anumite studii de caz legate de formarea în performanță a unei muzici cu doi pași privind configurarea enunțului muzical.
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
pot referi atât la ființe cât și la lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ: Nu știam
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
ale) se acordă în gen și număr cu substantivul determinat din propoziția subordonată aflat la dreapta (ramuri). Însoțind un substantiv, pronumele relative care, ce, cât, câtă, câți, câte se acordă cu acestă în gen, număr și caz și au funcție sintactica de atribut adjectival: A cumpărat 1/ care carte i-a plăcut.2/ Am aflat 1/ ce elev întârzie." 2/ Ei au luat 1/ câte flori au dorit.2/ Model de analiză „Acum Vitoria se abătea iarăși într-o țară cu
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
cu nume de sate și munți pe care nu le mai auzise. A făcut popasul obișnuit într-un sat căruia îi zice Sabasa..." pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de propoziția simplă „pe", funcție sintactica de complement direct, căruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei." ceea ce = pronume relativ compus, forma neutră, numărul singular
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
obișnuit într-un sat căruia îi zice Sabasa..." pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de propoziția simplă „pe", funcție sintactica de complement direct, căruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei." ceea ce = pronume relativ compus, forma neutră, numărul singular, cazul nominativ, funcție sinatctica de subiect. Observație: Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
sens neutru, când se referă la un fapt, la o situație anterioară : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/ Vedeam 1/ cât adevăr, câtă culoare se găsesc aici.2/ cât = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival. câtă = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival.
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
ceea ce ai propus.2/ Vedeam 1/ cât adevăr, câtă culoare se găsesc aici.2/ cât = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival. câtă = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, funcție sintactica de atribut adjectival.
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt cuvinte cu conținut noțional în limba de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]