452 matches
-
la compoziția solului: por, porozitate, porozitate de aerație, soluția solului, spațiu lacunar, suspensie, volumul porilor etc. Prin subclasa substantivelor utilizate în domeniul pedologie este denumită materia, caracteristica "masiv" a numelui fiind intrinsecă. Termenii generali sunt polisemantici (apă, humus etc.), contextului sintagmatic și/ sau discursiv revenindu-i rolul de dezembiguizare a sensurilor. Respectând logica științei, fiecare ansamblu conceptual este organizat în subansambluri specifice. Iată câteva exemple de sub A: Metafora terminologică aciditate (concept general) cuprinde în câmpul conceptual, metaforele specifice: aciditate actuală, aciditate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Bruxelles. HOEK, L., 1972: Hoek, Leo, Description d` un archonte: Preliminaires a une theorie du titre a partir du Nouveau Roman, în Nouveau Roman: hier, aujourd` hui, Union Generale d`edition, Paris. HOMETKOVSKI, L., 2012: Ludmila Hometkovski, Taxonomia paradigmatică și sintagmatică în terminologia dreptului comunitar, ULIM, Chișinău. HUMBLEY, J., 2006: John Humbley, La traduction des métaphores dans les langues de spécialité: le cas des virus informatiques, Lynx 52, pp. 49-62. (John Humbley, " La traduction des métaphores dans les langues de spécialité
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
la plural. Unele forme ale pronumelor personale se folosesc în limbile romanice cu valoare de pronume de politețe, o specie necunoscută limbii latine clasice. Desigur, toate limbile pot avea structuri discursive reverențiale sau formule reverențiale, care pot evolua spre structuri sintagmatice șablonizate, încît pot exprima reverența și fără existența unor pronume specializate în acest sens. De altfel, există limbi moderne, precum suedeza, care nu cunosc folosirea unor pronume de politețe, nici prin specializarea unor pronume personale și nici prin evoluția unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
puținele diminutive care se realizează fiind de cele mai multe ori construcții perifrastice cu ajutorul adjectivului "mic". Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne Între trăsăturile care le particularizează, limbile istorice înscriu și modul specific de organizare a elementelor pe axa sintagmatică în constituirea structurilor determinative și a propozițiilor, mod care este în relație cu tipul morfo-sintactic, considerat atît din punct de vedere flexionar (preponderent sintetic sau preponderent analitic), cît și din punctul de vedere al poziției determinanților. Se realizează astfel, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comună, o limbă vorbită avînd o flexiune bagată, ordinea cuvintelor nu avea valoare gramaticală, în sensul că nici o funcție gramaticală nu era redată prin poziția cuvîntului, ceea ce însă nu presupune și lipsa totală a unei ordini a cuvintelor în structurile sintagmatice, propoziționale și frazale. Această trăsătură a lipsei de gramaticalitate a topicii a fost transmisă limbilor care au derivat din germanică și, de aceea, traducînd Biblia în limba gotă, Wulfila a putut urma îndeaproape ordinea cuvintelor din greacă, limba în care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în asemenea cazuri, să nu existe condiții pentru a depăși fixitatea normei spre o topică relativ liberă. Ca atare, transformarea unei limbi-bază în alte limbi (sau într-o altă limbă) presupune deseori și anumite mutații în ceea ce privește ordinea cuvintelor pe axa sintagmatică. O asemenea organizare nu este însă de obicei renovată prin însăși evoluția limbii, ci se schimbă dacă funcționarea limbii cere aceasta, atunci cînd îi este atribuit un anumit rol în această funcționare. Fenomenul este vizibil îndeosebi în condițiile în care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cînd îi este atribuit un anumit rol în această funcționare. Fenomenul este vizibil îndeosebi în condițiile în care se produce o gramaticalizare a topicii, în sensul că ordi-nea cuvintelor tinde să releve funcțiile lor sintactice în interiorul propoziției sau în cadrul structurilor sintagmatice. Cea mai importantă trăsătură a structurii gramaticale a limbilor romanice, în comparație cu latina, este caracterul lor preponderent analitic, latina fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al desinențelor, permitea o ordine relativ liberă a cuvintelor în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sfîrșea cu verbul predicat precedat de determinanți, a fost substituită de o structură în care atît subiectul, cît și verbul-predicat erau urmați de determinanți. Aceasta presupune faptul că la nivelul propoziției a fost preluată o organizare a cuvintelor de la nivelul sintagmatic care se supunea regulii determinat determinant. Această regulă nu este însă exclusivă, nu numai că uneori ar permite abateri de la ea, ci și fiindcă unii determinanți (care ar putea fi numiți determinanți de individualizare) nu o urmează, regula lor de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a realiza cuvinte noi și de aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice pot alcătui un număr mare de cuvinte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un text obținut în limba scop și întemeiat pe o echivalare de mijloace ale acestei limbi cu cele din limba sursă în care s-a realizat textul original. Această echivalare se produce la nivel lexical, la nivel morfologic, la nivel sintagmatic, la nivel textual și la nivel stilistic. Fiecare dintre aceste niveluri își are importanța sa, dar cele mai multe probleme există sau își au punctul de plecare la nivelul lexical. Nivelul stilistic presupune, înainte de orice, ca traducerea să ilustreze același stil funcțional
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mijloc sau o figură echivalentă în traducere. De aceea, nu se cere transpunerea literală, cuvînt cu cuvînt, ci redarea complexelor de cuvinte, care, în măsura în care vizează acordul lor prin flexionare, antrenează nivelul morfologic, iar, în măsura în care vizează statutul elementelor componente, antrenează nivelul sintagmatic. Deși nivelul morfologic conține clase și categorii comparabile între limbi, corespondențele nu reprezintă totuși situația generală. Există limbi în care pot lipsi unele clase morfologice, cum se întîmplă cu articolul în latină și atunci, în funcție de context, dacă limba scop are
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acțiune în curs de desfășurare). În aceste condiții, precizările aspectuale, necesare uneori în traducere pentru a reda adecvat conținutul textului original, se pot concretiza în limba scop, care nu are în sistemul gramatical propriu această categorie, prin elemente lexicale sau sintagmatice care s-o suplinească. Din altă perspectivă, a categoriei timpului, se poate constata că, în română, în spaniolă, în italiană și, în general, în limbile romanice, imperfectul și perfectul simplu sînt unități funcționale diferite, adică sînt conținuturi de limbă diferite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a articolului pentru masculin și feminin (genul comun) și a altă formă pentru neutru. Pe de altă parte, limba română și unele dintre limbile germanice de nord plasează articolul hotărît după substantiv (unindu-l cu acesta), fenomen care antrenează nivelul sintagmatic. Apoi, engleza nu are variație rezultată prin acord nici în cazul altor determinanți ai substantivului, precum adjectivul, dar în traducerea unui text original scris în engleză trebuie aplicate regulile de acord și de poziție a determinanților substantivali calificativi potrivit normei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
două verbe, dar portugheza recurge pentru această valoare numai la ser. Aceste situații specifice celor două limbi iberice impun echivalări prin unele determinări lexicale în alte limbi pentru a indica nuanțele de stabil sau de trecător, încît este antrenat nivelul sintagmatic 105. În alte situații, nu se pot transpune ca atare relațiile dintr-o limbă în altă limbă, încît formularea românească prietenul meu și prietena ta, unde există paralelismul a două structuri de elemente perechi, nu se poate reda prin același
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin bunica și bunicul din partea mamei, construcția farmor och farfar prin bunica și bunicul din partea tatei, iar mormor och farmor prin bunica din partea mamei și cea din partea tatei. Prin urmare, se poate constata că trăsăturile lexicale ale limbii afectează structura sintagmatică, căci neexistînd o denumire generică pentru "bunici" în suedeză, dacă se vorbește despre ei, se realizează o enumerare, iar, ca să fie cît mai apropiat de original, textul tradus, care pornește de la unul suedez, trebuie să conțină precizări care în mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt ale sale (Despre scrierea limbei române). De la Simion Bărnuțiu, criticul a preluat elemente pentru structurarea cursului de logică, iar de la Bărnuțiu și Laurian a receptat principiile de organizare a cursurilor de istorie a filozofiei, precum și definiții, termeni și construcții sintagmatice. Apoi, pornind de la nostalgia lui Bărnuțiu pentru lumea romană și ajutîndu-se de unele stîngăcii ale elevilor săi, Maiorescu a selectat aspecte prin care să se poată crede că marele ardelean a fost doar un focar de idei eronate și l-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
funcționează nu doar la "nivel compozițional" ci și la nivelul "micro-structural, cel al formelor, stilurilor și prozodiei". Exegetul este pregătit de-acum a urmări "zona filosoficului", care în proză, bunăoară, propune "o mixtură de secvențe textuale, un gen hibrid, construit sintagmatic din fragmente textuale narative, dialogale, epistolare, eseistice, ironice, retorice", ducând totul într-o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cea superioară, iar trecerea e numai în acest sens, nu și invers. în altă ordine de idei, „simbolul nu este decît fixarea unui gest ritual.", ne spune Guénon, și cum marile simboluri sunt ambivalente, rezultă,în paradigmă și în plan sintagmatic, o multitudine de sensuri, cu tot atâtea alternative interpretative. Pe de altă parte, simbolul mitic are totdeauna „o intenție, adesea disimulată, de a întări/dubla puterea omenească, de a acționa printr-o inexplicabilă forță suplimentară, misterioasă, de supraviețuire; ca urmare
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
care scoate în evidență mecanismul manipulativ al speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
diferită a limbajului, deplasând reprezentarea mecanismului prin care acesta produce literatură. Dacă ar trebui să schematizăm, această deplasare s-ar putea exprima prin relația de opoziție ușor perceptibilă între frază și cuvânt, între articulare sintactică și bogăție lexicală, între dispunerea sintagmatică și organizarea paradigmatică. Dar e mai mult decât atât: Herder pune în joc sistemul de relații latente care susțin universul de reprezentări al limbajului. Astfel, opoziția dintre cele două genii antrenează distincția între realizarea efectivă a limbii în vorbire și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
explicită referire la Quintilian, figurile retorice: metafora și metonimia. Tot la metaforă și metonimie sunt reductibile cele două axe ale limbajului: paradigma și sintagma. După Jakobson, aceste două axe se structurează pe două tipuri de afazie (tulburări de limbaj): afazie sintagmatică - afazie paradigmatică. Importanța și tăria discursivă a metaforei și metonimiei, a figurilor retorice, ne sunt suficiente pentru a pune în paralel cu facultatea gândirii logice din planul tematizării cunoașterii, o facultate a limbajului mai profundă, pentru că, dacă nu figurile retoricii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vorbirea: de fapt ele sunt coloanele și liniile analizei lui Levi-Strauss. Desigur, paradigmele și sintagmele au fost preluate de școlile ulterioare ale lingvisticii structurale și ele sunt prezente și în axele fonologilor, care definesc ocurențele fonematice, ca și în distribuțiile sintagmatice, reluate paradigmatic, ale glossematicienilor. Totodată ele au primit o accepțiune mai largă evoluând și spre retorică și psihiatrie, ca în studiul lui Roman Jakobson, Două aspecte ale limbajului și două tipuri de afazie (1956), unde acesta precizează că "dezvoltarea unui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comunica este, implicată fenomenilor sociale, politice și culturale, ținând seama de permanența și simultana oscilație dintre „fond” și „figură”, dintre funcția unificatoare și de diferențiere a comunicării umane. Născută în epoca demosului antic - arta oratorică apare mai întâi ca o sintagmatică a desfășurării pledoariei judiciare. Retorica este o armă ce trebuie utilizată după norme riguros însușite. O vreme îndelungată, cele cinci părți din oratio au constituit planul de desfășurare a discursului. Exordul, narațiunea, argumentarea, digresiunea, epilogul devin elemente ale discursului. Retorica
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
de la un semn la altul - uneori se închide cercul și se revine la cel dintâi - ori se merge într-o direcție cu totul diferită. Nimic nu e întemeiat pe apriorisme, ca de exemplu axele lui Jakobson - axa paradigmatică și axa sintagmatică etc. Să spunem așadar, că după părerea dvs. trebuie să fim foarte atenți la singularitatea fiecărei opere, la sens, la metamorfoza cuvintelor în interiorul textului... ...la mobilitatea continuă, care se pretează variațiilor de la un text la altul... Dar există, la cealaltă
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
are ca scop delimitarea unităților lingvistice în funcție de relațiile lor reciproce. Aceste relații sunt de două feluri: unele definesc raporturile existente între fiecare element al enunțului, celelalte definesc elementele în funcție de poziția lor față de unitățile enunțate. Relațiile de primul tip sunt numite "sintagmatice", cele de al doilea tip, "paradigmatice". Lingvistul francez Émile Benveniste (1902-1976) definește patru nivele de analiză: nivelul trăsăturilor distinctive, nivelul fonologic, nivelul morfologic și nivelul frazic. Pentru a înțelege mai bine acest model de analiză ne putem referi la definiția
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]