1,191 matches
-
Israel. Cât despre musulmanii din umma, fie ei și originari din Egipt sau din Iordania, țări care au relații diplomatice cu Israelul, refuză în general să viziteze Al-Qods, chiar și partea lui răsăriteană, pentru a nu se compromite cu "ocupantul sionist"; de altfel, nici n-ar primi viza de intrare aici. Francezii au două centre culturale, la mai puțin de un kilometru unul de celălalt, "Romain Gary" în vest și "Chateaubriand" în est, ale căror bugete au de suferit de pe urma etanșeității
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să fie punctul de convergență, care să fie hăul fondator dacă nu sacrul ancestral? Poate cineva fi evreu așa cum alții sunt englezi, italieni sau ruși? La întrebarea dacă există o identitate evreiască în afara religiei care a fost și marea speranță sionistă faptele par a răspunde nu. Situația nu-i prea grozavă; dar putea fi altfel? O națiune își trăiește din plin viața atunci când există o legătură între originea și proiectul ei. Ca și omul, de altfel: visul din copilărie realizat la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de un terț exclus, pentru a pune de acord doi interlocutori, pentru a putea da vina pe absent. În Liban, unde schimburile de opinii islamo-creștine proliferează, se celebrează în surdină alianța arabilor contra israelienilor evrei și regruparea necesară în fața dușmanului sionist. La Paris, dialogul iudeo-creștin este la loc de cinste, dar de la colocvii lipsesc și musulmanii și creștinii din Orient, verișori stânjenitori, deh: cei doi rămași se întrețin între ei ca occidentali de viță veche ce sunt, înzestrați cu rațiune, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de prietenie iudeo-creștine înființate după război. Prietenia e mai curând a creștinilor față de evrei decât invers. Anticatolicul își are și bunii săi creștini, tot așa cum antisemitul îi avea pe bunii săi evrei: aceștia sunt neoprotestanții de la Ambasada Creștină Internațională, evangheliștii sioniști americani, telemiliardarii de la Deep South. Oameni fără istorie și care nici nu vor face istoria. Cel puțin până la Armaghedonul final, atâta timp cât Israelul nu va avea a se converti la creștinism, după planurile lui Dumnezeu care, pentru a-și retrimite Fiul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să se adune în Țara Sfântă, înainte de a-l soma pe fiecare să-și aleagă clar tabăra. Periculoși aliați acești creștini de peste Atlantic, care pregătesc ceva mai grozav decât ciocnirea dintre civilizații, clash-ul cosmic dintre Bine și Rău; politicieni mai sioniști decât sioniștii, comparându-se în bogății cu Cressus, aducând cât ai bate din palme pelerini și subvenții, dispunând la nevoie și de sprijinul Casei Albe! Cam multe avantaje. Cât despre Vatican, călcând pe urmele lui Ioan-Paul al II-lea, el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nelegați de niciun jurământ (nimic de pierdut, totul de câștigat) și care iau ostatici doar pentru a jefui, a obține o răscumpărare sau a decapita. 9. Sionisme Faptul că am prieteni israelieni și că trebuie să mă întorc în "entitatea sionistă" mă face suspect în ochii unora nu și ai Hezbollahului. M-am săturat să tot aud vorbindu-se de sionism ca de o injurie. În Liban, în Siria, în Iordania, în rândul persoanelor care au avut de pătimit, anatema este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ca un fel de Risorgimento în post-scriptum. Acest romantism național venit din Occident a pus mâna pe armă în era revoltei pe pământurile Orientului colonizat. Trăindu-se din interior ca o progenitură est-europeană a lui Garibaldi (ceea ce și este), întreprinderea sionistă, în aceste locuri și în acestă epocă, nu putea fi percepută de către cei invadați cu aceeași bunăvoință cu care-l întâmpini pe un verișor întârziat al reginei Victoria (ceea ce iarăși este). În aceasta constă tragedia. Ai cu ce alimenta un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Europa și Asia, dar nu ne putem prezenta Orientului, care se trezește dintr-un somn greu, ca emisari ai unui Occident pe punctul de a naufragia..." Și tot el, la Zürich, în 1929, la cel de-al XVI-lea Congres sionist: "Să ne ferim a considera ceea ce e străin și insuficient cunoscut ca fiind ceva inferior, tratându-l apoi ca atare! Să nu facem altuia ce ni s-a făcut nouă!" Shoah a făcut ca vocea acestor Casandre să nu fie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
declarația englezilor. Irgun* sabotează stația radiodifuziunii din Ierusalim, clădirea imigrației este incendiată, este proclamată greva generală. Pe 19 mai, în timpul unei manifestații violente, un polițist britanic este ucis de gloanțe trase din mulțime. Comandantul șef britanic îi convoacă pe liderii sioniști și-i previne că a ajuns la capătul răbdării. Dacă asemenea acte se mai repetă, el se va comporta cu evreii așa cum s-a comportat și cu arabii. Nu este ascultat. Pe 23 mai, un polițist evreu este asasinat de către
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a dictonului Habent sua fata libelli (Cărțile își au destinul lor). (n. trad.) ** Acest cuvânt arab este și originea etimologică a lui "asasin". (n. trad.) * Ișuv, ansamblul evreilor prezenți în Palestina înainte de crearea statului Israel. (n. trad.) * Irgun, organizația militară sionistă care a organizat inițial imigrația evreilor în Palestina. (n. trad.) * Emile Coué (1857-1926), farmacist și psihoterapeut francez. Metoda inițiată de el viza atingerea echilibrului organic și psihic prin autosugestie. Aici, refereință ironică. (n. trad.) * Folleville, numele unor serbări contemporane cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instituții culturale: Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, care avea două cămine culturale, Liga Culturală, Casa Școalelor și a Culturii Poporului, Muzeul „Episcopul Iacob”, Asociația culturală a tineretului catolic „Luceafărul”, Asociația culturală a femeilor izraelite, Biblioteca Episcopiei, Biblioteca izraelită „Cultura”, Asociația sionistă „Carmen”, teatrul comunal, un cinematograf, biblioteci școlare și cinci societăți sportive. În circumscripția Școlii Nr. 3 băieți funcționau: Societatea culturală „Mihail Kogălniceanu”, Atelierul popular „Dimitrie Cantemir”. La Episcopie, din inițiativa episcopului Nifon Criveanu s-a fondat și a activat Societatea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
apelat, de altfel, la toți foștii albatrosiști disponibili sau la apropiați ai cercului, aducându-i fie în redacție, fie la secretariatul tehnic, de la Ion Caraion și Ben Corlaciu la Al. Cerna Rădulescu, Tib. Tretinescu sau Marin Sârbulescu, toți buni profe sioniști ai presei. Numai la Virgil Ierunca nu a putut apela, din motivele știute, cu toate că, după cum am aflat din documente târzii, tot de Geo Dumitrescu date la lumină (Rl, nr. 39- 40/ 1993), l-a consultat prin corespondență, ba i-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
carte ce se lasă încă așteptată; cea scrisă de François Thual în 1993 nu face altceva decât să deschidă apetitul pentru subiect. Chiar acum, la sfârșit de teză și de an universitar, particip la un colocviu dedicat sionismului și ideii sioniste. Câteva idei bune de reținut și de rumegat, prinse fugar pe hârtie, referitoare la noțiunea de exil în iudaism: 1. De ce nu s-au întors toți evreii din exilul babilonian: pentru că că exilul este o experiență constitutivă, o poruncă divină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
profesorii de la școlile elinești] Theotoki și Evghene,/ Astăzi vând Jidovii marfă, făcându-se tot dughene” ; <endnote id="416, II, p. 106"/>). „Orașul fără evrei” <endnote id="(310, p. 72)"/> În memoriile sale, Moses Gaster susținea că, În 1881, după conferința sionistă de la Focșani, ar fi avut o idee cam trăsnită, menită să demonstreze „guvernului român că evreii constituiau un element important În dezvoltarea țării”. „Planul original - nota Gaster - a fost să golim complet [de evrei] unul din târgușoarele din nordul Moldovei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
influențat reciproc. Pe la Începutul secolului XX, prin cârciumile din mahalaua evreiască Moldovanka din Odessa, „evrei bătrâni cu bărbi uriașe cântau cântece românești și ovreiești” - Își aduce aminte Isaac Babel <endnote id="(793, p. 206)"/>. Etnomuzicologii români consideră că imnul mișcării sioniste, Hatikvah („Speranța”) - devenit din 1948 imnul național al statului Israel -, are influențe din folclorul muzical moldovenesc (piesa Cucuruz cu frunza-n sus). Muzica imnului sionist a fost compusă de Samuel Cohen În 1880, iar versurile Îi aparțin poetului Naftali Hertzl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aduce aminte Isaac Babel <endnote id="(793, p. 206)"/>. Etnomuzicologii români consideră că imnul mișcării sioniste, Hatikvah („Speranța”) - devenit din 1948 imnul național al statului Israel -, are influențe din folclorul muzical moldovenesc (piesa Cucuruz cu frunza-n sus). Muzica imnului sionist a fost compusă de Samuel Cohen În 1880, iar versurile Îi aparțin poetului Naftali Hertzl Imber, originar din București. Instrumentul preferat al lui Iacob Psantir era țambalul (În turcă, santur/santir), de unde i se trage și numele. În 1781, vizitând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
soluția de „agricolizare a evreilor” preconizată În 1881 s-a dovedit a fi utopică. Evreii au devenit Într-adevăr plugari, dar nu În Dobrogea, ci Într-un ținut și mai arid, Palestina. Deja În 1875, În Moldova ființau primele organizații sioniste (de tip „Asociația pentru Eretz Israel”), În condițiile În care cartea lui Theodor Herzl Der Judenstaat a apărut la Viena abia În 1896, iar Primul Congres Sionist s-a desfășurat la Basel În 1897. Nu este Întâmplător faptul că - de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ținut și mai arid, Palestina. Deja În 1875, În Moldova ființau primele organizații sioniste (de tip „Asociația pentru Eretz Israel”), În condițiile În care cartea lui Theodor Herzl Der Judenstaat a apărut la Viena abia În 1896, iar Primul Congres Sionist s-a desfășurat la Basel În 1897. Nu este Întâmplător faptul că - de la sfârșitul secolului al XIX-lea - anume din această parte a Europei (cuprinzând și Moldova, Basarabia și Bucovina) au emigrat În Palestina unii dintre primii haluțim („pionieri”), obiș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Palestina unii dintre primii haluțim („pionieri”), obiș nuiți cu munca câmpului. Ei au Întemeiat acolo primele așezări agricole, printre care Zikhron Yaakov, Rosh Pina, Rishon le Zion, Petah Tikvah, Gedera etc. Și nu este o Întâmplare că imnul mișcării sioniste, Hatikvah („Speranța”) - devenit din 1948 imnul național al statului Israel -, are influențe din folclorul muzical moldovenesc. De asemenea, hora românească a fost dusă de primii emigranți evrei În Palestina, devenind un dans național israelian <endnote id="(589, p. 465)"/>. Cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imnul național al statului Israel -, are influențe din folclorul muzical moldovenesc. De asemenea, hora românească a fost dusă de primii emigranți evrei În Palestina, devenind un dans național israelian <endnote id="(589, p. 465)"/>. Cu 15 ani Înainte de primul Congres Sionist (Basel, 1897), În 1882 - după conferința sionistă de la Focșani (1881) -, 288 de evrei din Moldova (Bârlad, Focșani, Moinești, Galați) au plecat cu vasul „Thetis” spre Eretz Israel și au Întemeiat coloniile agricole de la Zikhron Yaakov și Rosh Pina. „Ajungând În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din folclorul muzical moldovenesc. De asemenea, hora românească a fost dusă de primii emigranți evrei În Palestina, devenind un dans național israelian <endnote id="(589, p. 465)"/>. Cu 15 ani Înainte de primul Congres Sionist (Basel, 1897), În 1882 - după conferința sionistă de la Focșani (1881) -, 288 de evrei din Moldova (Bârlad, Focșani, Moinești, Galați) au plecat cu vasul „Thetis” spre Eretz Israel și au Întemeiat coloniile agricole de la Zikhron Yaakov și Rosh Pina. „Ajungând În patria străbună - scrie sociologul Carol Bines -, olimii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Eretz Israel și au Întemeiat coloniile agricole de la Zikhron Yaakov și Rosh Pina. „Ajungând În patria străbună - scrie sociologul Carol Bines -, olimii [= emigranții] din România și- au pus amprenta pe opera de colonizare, anticipând mișcarea haluțiană [= de pionierat] a organizației sioniste, creând primele colonii - Rosh Pina și Zikhron Yaakov, fiind pionierii reîntoarcerii poporului evreu la sânul naturii și agriculturii” <endnote id="(633, p. 87)"/>. Despre aceste două „așezări românești”, ca fiind „colonii agricole, unde coloniștii duc coarnele plugului”, va scrie ulterior
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mikweh-Israel („Speranța lui Israel”). Theodor Herzl și baronul Edmond de Rothschild au sprijinit această instituție de Învățământ. De altfel, Începând din 1897, imaginea evreului agricultor (plugar, semănător etc.) a fost un simbol vizual vehiculat În toată Europa de primele congrese sioniste <endnote id="(589, pp. 436 ș.u.)"/>. Charles Netter - inițiatorul acestei școli menite să-i pregătească pe evreii veniți din Europa pentru munca agricolă - voia să dovedească faptul că „evreul este agricultor acolo unde poate fi”. Mulți evrei din România
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
agricultură din Iași <endnote id="(612, I, pp. 277-279)"/>. Istoricul Nicolae Iorga consemna faptul că moșierul evreu Rosenstock a Înființat și el o mică „școală de agricultură” În satul Cernauca (Bucovina) <endnote id="(428, p. 232)"/>. În 1924, președintele organizației sioniste mondiale, Chaim Weizmann, făcea un apel ca În Eretz Israel să vină „forțe productive”, adică evrei obișnuiți cu munci agricole. „Pământul [Palestinei] trebuie defrișat, bălțile secate, plantații create”, rezuma Felix Aderca - pentru evreii din România - discursul lui Weizmann ținut la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
le folosesc sataniștii de astăzi ; printre ele, fără nici un comentariu : Steaua lui David, În șase colțuri. Tot În 1997, Într-o carte care conține, chipurile, Dezvăluiri cutremurătoare despre modul În care francmasoneria caută să distrugă România se susține că „Mișcarea sionistă” (sinonim pentru „complotul mondial iudeo-masonic”) provoacă lumii „atâta mizerie și suferință” pentru că membrii ei „se Închină Diavolului, sunt susținuți În acțiunile lor de Diavol” <endnote id="(cf. 502, V, p. 54)"/>. De altfel, publicațiile românești de extremă dreapta abundă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]