906 matches
-
trăirii, directă, emergentă etic la începuturi, implicită, filtrată livresc, abia sesizabilă în epoca maturității. Poetul este acum în căutarea unor arhipelaguri spirituale noi, fiind atras de culorile stinse, de lumina difuză din ochii peștilor, de zăpezile imaculate. El pendulează între „sloboda interpretare” a realității și încifrarea versului, fără a obtura complet canalele comunicării. Accesibilitatea poeziei sale, altfel constant intelectualistă, poate fi explicată prin reperele esențiale ale lirismului, prin multitudinea sentimentelor pe care le etalează, când cu discreție și rafinament, când cu
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
1939 I. nu ajunge să publice (ori să ducă la capăt) romanul Blestemul medieval (din care un fragment apare în presă), după 1950 va publica o duzină de narațiuni, cele mai multe de inspirație istorică. În Mărgelele de plumb (1951), Moșia oamenilor slobozi (1951), Niculai Călărașul (1953), Mitruț al Joldii (I-II, 1953-1954), Vijelie-n sus pe Jii (1954), Zile învolburate (1954), Marșul miresei (1955), Romanțe de dragoste (1957), Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962), Dosarul lui
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
om de Étienne Rey și Prin viile Domnului de Robert de Flers și F. de Croisset s-au jucat, în versiunea meșterită de I., la Teatrul Național din Chișinău. SCRIERI: Isvoade, București, 1943; Mărgelele de plumb, București, 1951; Moșia oamenilor slobozi, București, 1951; Brigada mixtă, București, 1953; Niculai Călărașul, București, 1953; Mitruț al Joldii, I-II, București, 1953-1954; Vijelie-n sus pe Jii, București, 1954; Zile învolburate, București, 1954; Marșul miresei, București, 1955; Romanțe de dragoste, București, 1957; Măria sa Țara. Din
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
lui Ion Măruntu, București, 1962; Vântoasa, București, 1964. Traduceri: N.V. Gogol, Taras Bulba, pref. Cezar Petrescu, București, 1952; G. Bașirov, Onoarea, pref. trad., București, 1952 (în colaborare cu N. Cerna). Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 344-346; Silvian Iosifescu, „Moșia oamenilor slobozi”, CNT, 1951, 23; Al. Săndulescu, „Mitruț al Joldii”, CNT, 1953, 36; Al. Căprariu, „Romanțe de dragoste”, TR, 1957, 33; Mihail Petroveanu, „Romanțe de dragoste”, GL, 1957, 37; Dan Grigorescu, Romanul istoric și actualitatea, LCF, 1963, 17; Virgil Ardeleanu, Un roman
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
ca traducător. Împărțit în șapte canturi, poemul Călătoria lui Cupidon la pustiu (1850), probabil o prelucrare, narează, cu imperturbabila monotonie, peripețiile lui Cupidon, proscris de zei și sortit să rătăcească prin pustietate. Iertat prin intervenția zeiței Venus, este lăsat iarăși slobod, dar orb, printre oameni. Este o alegorie, adăpostind în subsidiar o temă îndrăgită în secolul al XVIII-lea, mai ales de literatură franceză - renunțarea la voluptățile vinovate și la toate deșertăciunile lumești și regresiunea în mijlocul naturii, într-un mediu pastoral
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
ales dramaturgice (B. P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu) sau în proză: Mihail Sadoveanu, abordat din unghiul componentei lui dramatice, într-un amplu studiu-eseu despre, între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism”, urmărind „nuanța ca o pradă”. Nu mult diferită e abordarea în Pluta de naufragiu (2002), o culegere de „figurine” ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii documentare cu arta portretului (dedus din operă sau înțeles ca portret
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
situația actuală. O anumită formă de autocenzura se făcea totuși simțită: evitarea de a face aprecieri critice, căutarea mai ales a „părților bune” ale fostei instituții, chiar și atunci când era vorba despre cineva care avea reputația de a avea „gură sloboda”. Cei mai mulți dintre ei acuzau o conjunctură marcată de „critică excesivă” a trecutului, unii reclamând lipsa de noblețe față de cei Învinși (“Încrâncenarea inutilă Împotriva comuniștilor”), ironizând „prostia” adversarilor lor politici („capitaliștii s-au dovedit mai inteligenți decât politicienii din Vest, căci
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a-și alina sentimentul de singurătate. Natura apare cu o coloristică intensă, metaforizarea, de filieră pillatiană, este variată, spațiul infinit, ca și curgerea timpului devin „tragedia singurătății noastre cutezătoare”. Salvarea vine, ca la Lucian Blaga, din lumina ca „un cântec slobod” - „lumină har, lumină timp”. S. închipuie chiar un „decalog” al explorărilor sale inițiatice, în care prima regulă este de a nu porni „decât (cu) visuri la drum”, ceea ce îl poate feri de dezamăgiri și ar transforma gândul în cuvânt și
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
autor de un real talent, care să-l "dubleze" pe A. Toma, "marele poet" en titre al "lumii noi": "Trebuie un simplism desăvîrșit al inteligenței pentru a vedea în ipostaza eului liric din "Cu fața în asfințit", "Ursul românesc", "E slobod să mai cînt?", "Cîmp românesc", "Poeților tineri", "Drumul meu", "Despărțire de o garoafă roșie", pe activistul de partid sau, cum pretindea Beniuc și după 23 august 1944, pe ilegalistul care se vrea așezat în fruntea mulțimii răzvrătite. Nu știu cum de s-
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
unei alte populații, și culmea, se consideră victimizat! Ieșită din barbarie, omenirea încerca să-și creeze o conștiință socială, colectivă și ea fost opera rabinilor, la începutul unei lumi conștiente de sine, care prin textele lor „sacre” au paralizat gândirea slobodă sute de ani, căci fantasmele eliberării, ale eternității, ale învingerii morții nu puteau să fie decât fascinante! Cu sprijinul romanilor, ei însăși deposedați de zeitățile lor mai târziu, spiritul ebraic avea să fie salvat, suprimându-l pe Hristos - internaționalist, propagator
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
să poată vorbi și să-i omoare pe cei ce nu se vor închina chipului fiarei; 16și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să‑și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte (ΠςΔ∀(:∀ ƒΒℜ ϑ↑Η Πγ4Δ∈Η ∀⇔ϑ™< ϑ↑Η ∗γ>4Η × ƒΒℜ ϑ∈ :ΞϑΤΒ≅< ∀⇔ϑ™<), 17încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doamnă-să, ci care mergea despre poarta aceia să folosiia multu”. N-au fost deloc puține împrejurările în care Doamna - mai cu seamă văduvă (șefă, uneori, a unui centru de putere ocult) - „era datoare să se amestece, să intervină, fiind văzută slobod, vorbind, hotărând și poruncind. Anume, de câte ori soțul ei era dus, în cercetarea țării, în primblări, la hramuri, în călătorii sau în războaie și nu numea - cum se făcea desigur totdeauna în lumea cea mai veche - un ispravnic de scaun ca să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
literară”, „Astra”, „Tribuna” și este redactor la Radiodifuziune. În 1980 emigrează în Olanda și se stabilește la Utrecht. Prima carte, culegerea de nuvele Tulburi, apele Crasnei..., îi apare în 1974, urmată, până la plecarea din țară, de trei romane, Lumea toată, slobodă (1976), Pragul de sus (1980), Pietrele din lună (1984), și de o monografie, Anton Pavlovici Cehov (1981). Din condiția de exilat a autoarei își extrag substanța prozele din volumele În Europa! În Europa! și Diaspora, rădăcinile mele, ambele editate în
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
Veiza. Titlul, ce preia stereotipia verbală a doctorului de țară, subliniază contradicția între simplitatea nedisimulată și bogata disponibilitate sufletească a protagonistului, care își slujește cu devotament „parohia”. În aceeași zonă geografică, Valea Crasnei, se desfășoară evenimentele din romanul Lumea toată, slobodă. Autoarea recompune din secvențe un univers trecut prin apocalipsa celui de-al doilea război mondial. O lume care încearcă să se regăsească, să își afle rostul și locul, chiar dacă, pentru mulți, tragedia încă nu s-a sfârșit. Fapte trecute și
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
veșnică mișcare, dând continuitate episoadelor din care e alcătuită narațiunea, doctorul Veiza înregistrează cu egală atenție profesională și înțelegere nașteri, morți și sinucideri. Întregul tablou relevă înclinația spre descriptiv și un talent portretistic remarcabil. Instalarea noii orânduiri în această „lume slobodă”, proclamată ca atare de nebunul satului în sloganul său („Lobodă, lobodă, lumea toată slobodă”), este receptată prin mici tragedii individuale - ca aceea a lui Samuel Zilbermann, negustorul evreu care, neînțelegând că „dugheana” nu îi mai aparține, dă marfă pe datorie
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
egală atenție profesională și înțelegere nașteri, morți și sinucideri. Întregul tablou relevă înclinația spre descriptiv și un talent portretistic remarcabil. Instalarea noii orânduiri în această „lume slobodă”, proclamată ca atare de nebunul satului în sloganul său („Lobodă, lobodă, lumea toată slobodă”), este receptată prin mici tragedii individuale - ca aceea a lui Samuel Zilbermann, negustorul evreu care, neînțelegând că „dugheana” nu îi mai aparține, dă marfă pe datorie și ajunge la închisoare - sau, alteori, prin evenimente colective, precum construirea unui stadion. Cu
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
din urmă un timp al scrisului. Acest Jurnal ține de timpul încercării de a înțelege”. Alte pagini memorialistice înregistrează emoțiile, derutele și entuziasmele provocate de evenimentele din decembrie 1989. Mai realizate sunt câteva mici nuclee narative, amintind romanul Lumea toată, slobodă, cu oameni desprinși de această dată din conglomeratul uman al imigranților din Olanda, căreia S., devenită grecoaică prin căsătorie, îi aparține. Cu o acțiune bine gradată, povestirea Puterea de stăpânire, vorbind despre suferință, tristețe și tragedia morții printre străini, este
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
din Olanda, căreia S., devenită grecoaică prin căsătorie, îi aparține. Cu o acțiune bine gradată, povestirea Puterea de stăpânire, vorbind despre suferință, tristețe și tragedia morții printre străini, este cea mai izbutită. SCRIERI: Tulburi, apele Crasnei..., București, 1974; Lumea toată, slobodă, București, 1976; Pragul de sus, București, 1980; Anton Pavlovici Cehov, București, 1981; Pietrele din lună, București, 1984; Tată, sîntem lunateci, București, 1991; Diaspora, rădăcinile mele, București, 1993; În Europa! În Europa!, București, 1993; Mediteraneea - Méditerranée, ed. bilingvă, tr. Mira Iosif
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
Străin pentru totdeauna, postfața trad., București, 2000. Referințe bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 195-197; Dumitru Micu, Romane de debut, CNT, 1976, 51; Dana Dumitriu, Calmul triumfător, RL, 1977, 12; Ion Vlad, Proză feminină?, TR, 1977, 12; Valentin Tașcu, „Lumea toată, slobodă”, F, 1977, 3; Mihai Ungheanu, „Lumea toată, slobodă”, LCF, 1977, 25; Iorgulescu, Scriitori, 241-242; Ștefan Damian, Destine contemporane, TR, 1980, 19; Valentin F. Mihăescu, Șansa duratei, LCF, 1980, 37; Mirela Roznoveanu, Vieți paralele, RL, 1980, 39; Marcea, Concordanțe, 36-37; Titel
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 195-197; Dumitru Micu, Romane de debut, CNT, 1976, 51; Dana Dumitriu, Calmul triumfător, RL, 1977, 12; Ion Vlad, Proză feminină?, TR, 1977, 12; Valentin Tașcu, „Lumea toată, slobodă”, F, 1977, 3; Mihai Ungheanu, „Lumea toată, slobodă”, LCF, 1977, 25; Iorgulescu, Scriitori, 241-242; Ștefan Damian, Destine contemporane, TR, 1980, 19; Valentin F. Mihăescu, Șansa duratei, LCF, 1980, 37; Mirela Roznoveanu, Vieți paralele, RL, 1980, 39; Marcea, Concordanțe, 36-37; Titel, Cehov, 86-88; Dumitru Chirilă, „Drama celui care gândește
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
reformeze viața socială. Revoltat împotriva politicianismului și a arivismului, convins de nocivitatea unor aspecte ale culturii și civilizației occidentale, găsește repere și modele în ortodoxie, în tradiția românească de tip voievodal. Deviza ziarului său - „Credința noastră e să înfăptuim «Țara slobodă și duhovnicească»” - este pusă în practică prin atacuri dure la adresa unor persoane și realități politice, sociale, culturale, între care și gruparea Criterion. Este oripilat de ideologia și de practicile legionare („prostie și violență de brută”, „școala demonismului”), de ascensiunea extremei
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
critică valului poetic șaptezecist, creatorul unei mișcări duble: pe de o parte, o elaborare mai sofisticată, mai livrescă și mai diversă, care părăsește filierele neomodernismului autohton pentru a cultiva mai decis referințe externe; pe de altă parte, temperarea, închiderea retoricii slobode, tumultuoase a anilor ’60. Deși una sau două trăsături apar la el (în special ponderea borgesiană a livrescului, cu baza în lirica germană), poetul e prin excelență contraexemplul de autor care participă la istoricitatea unui moment literar. Singular și egal
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
M. a trecut la poezia lirică, la un lirism „obiectiv”, în care celebrează tractoarele, uzina nouă și, mai ales, iarăși și iarăși, partidul unic, ca în Coboară munții (1955), La marginea câmpiei (1957), Amiezile veacului (1961) ș.a. Poetul se socotește „slobod” să cânte, și în cântecul lui abundă locurile comune ale liricii epocii: 23 August, armata clasei muncitoare, Grivița ’33, cu deosebire „era roșie a comunismului”, „era incandescenței”. O poezie lozincardă, grandilocventă, scrisă mai toată pentru brigăzile artistice de agitație. Ceva
MURESANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
lămurit ecourile abia distincte, voi vorbi, cu alte cuvinte, cu pasiune, disprețuind sau lăudând după împrejurări [...]. Dacă blamul va fi de multe ori surâzător, în loc să fulgere a spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului meu însă nu-i voi pune frâu și slobod îl voi lăsa să măsoare zările.” În viziunea criticului, aspirația de a înțelege literatura ar reprezenta facultatea dominantă. Dispunea pentru aceasta de comprehensiune, atitudine simpatetică și dezinteresare. Partizan al entuziasmului în aprecierea operei literare, a respins ideea de toleranță, precizând
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
dintre ele fiind distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. N. practică un lirism de factură mai degrabă romantică, în fapt o altă tentativă de includere a „gândului” propriu în ordinea universală. Dar și acum se ascunde de agresiunea prea slobodă a cotidianului, optând pentru singurătate ca formă de libertate față de situația de mai demult, când solitudinea i se impunea ca soluție extremă. Citabilă este chiar poezia care dă titlul primei cărții: „E liniște, din oraș/ nu răzbate/ nici o voce politică
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]